La anul se împlinesc 110 ani fără Caragiale. Ei, fără, asta e doar o vorbă! Că avem Caragiale din belșug, ce-i drept, sub forme inferioare celor pe care marele, originarul, le dădea lumii sale. Aproape că n-ar fi trebuit să corectez numele scris, greșit, din grabă, cu literă mică și să-l las așa, că… scuzați, … Continuă să citești ANUL CARAGIALE?
Strania piesă a lui Pirandello, Șase personaje în căutarea unui autor, a fost reluată la Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, dar tot online. Pentru că online-ul coexistă, deocamdată pașnic, cu spectacolul pe viu. Și ca orice online, senzația de artificialitate, pe care oricum acest text îl dă spectatorului sau cititorului său, mai crește cu … Continuă să citești CÂTĂ VIAȚĂ ȘI CÂT ARTIFICIU ÎN TEATRU
S-au deschis sălile de teatru, cu chiu cu vai, mai precis cu 30 la sută din locuri ocupate, dar măcar actorii văd figuri de oameni în fața ochilor, atunci când se termină spectacolul. Și totuși online-ul rămâne în vigoare. Mai ales pentru difuzarea vreunui spectacol de la Cluj-Napoca în toată țara sau a unuia de … Continuă să citești „Cartoforii” de la Teatrul Național din Cluj-Napoca
Dacă pot îndrăzni să spun că pandemia asta, cu confinările ei (lockdown pe limba curentă a românilor de azi), a avut și ceva bun, atunci o fac, iată: cei care iubesc teatrul și pot trăi mai greu fără el au avut avantajul de a vedea, fie online, fie la televizor, spectacole memorabile de altădată, regizate … Continuă să citești AU EXISTAT MARI ACTORI ȘI ÎNAINTEA CELOR DE AZI
Cum teatrele rămân închise și în momentul când terasele – deh, marea plăcere a lumii de azi! – s-au deschis, inclusiv – ironie! – cea la Teatrul Național din București, cei care nu au uitat de teatru mai pot vedea câte ceva din vechile mari producții în linie; știți că francezii, mai puțin supuși importului … Continuă să citești Jurnal din vremea pandemiei / TEATRU ÎN LINIE
Unui om obișnuit să vadă spectacole de teatru de câteva ori pe săptămână, sau chiar numai o dată, trebuie că unul dintre lucrurile care-i lipsesc cel mai tare în perioada de izolare sunt/erau tocmai spectacolele de teatru. De aceea, ideea câtorva teatre de a transmite online spectacolele filmate este de salutat. Nimeni nu crede că … Continuă să citești TEATRUL ONLINE sau ISTORIA TEATRULUI ÎN IZOLARE
Bufonul e un stâlp al teatrului shakespearian, ba, putem spune, chiar unul al teatrului în general. Această idee fecundă va fi stat la conceperea spectacolului Noaptea bufonilor, pe care Alexa Visarion l-a construit la micul teatru din strada Sfinții Apostoli, unteatru, unde au mai putut fi văzute și vor mai putea fi văzute, poate, când … Continuă să citești NOAPTEA BUFONILOR
Amintirea este floare din ce în ce mai rară în lumea noastră de azi, interesată de cu totul altceva decât de identitatea ei, adică de trecutul ei. Teatrul este, oricum, o artă a perisabilului, a uitării. Dacă e să-l credem pe Marin Moraru, care spune, într-o carte recentă cu el și despre el, alcătuită de … Continuă să citești MARIN MORARU
Ea și numai ea. O piesă rusească despre noile tehnologii ale comunicării și dubla lor față, Ea și numai ea de Andrei Ivanov, se joacă la Act. Pusă în scenă de tânărul regizor Alexandru Mâzgăreanu, piesa aceasta, cu titlu înșelător, nu se referă, cum te-ai aștepta, la un cuplu el-ea, fată-băiat, ci la un anti-cuplu … Continuă să citești Două spectacole în care chiar că există nervi
Deși nu prea pot să înghit bilanțurile, care sună cam tare a gol, a moarte și a minciună în același timp, dacă așa ceva poate să existe, iată-mă silit de împrejurări să revăd, din memorie, spectacolele remarcabile la care am avut privilegiul de a asista în anul care tocmai s-a încheiat. Mă tem că încântările … Continuă să citești BILANȚ
Toamna în România dau năvală festivalurile de teatru. Internaționale aproape toate, mai cu un spectacol de la Ruse, mai cu unul de la Pescara etc. Dar festivalul festivalurilor, ca să spun așa, este Festivalul Național de Teatru, în cadrul căruia găsești rătăcită și câte-o trupă de dans ori chiar dramatică de prin Franța ori, mai … Continuă să citești FNT / Festivalul Național de Teatru 2019
Cum statul paralel a dispărut din preocupările societății românești, deși, fie vorba între noi, el există, chiar dacă nu e cel desemnat de cei care vorbeau de el, ci dimpotrivă, să ne îndreptăm o clipă atenția spre alte organisme sociale paralele unele cu altele. Teatrul a fost conceput, în epoca totalitară, ca o rețea de … Continuă să citești TEATRUL PARALEL
Nu vă speriați, nu așa sună titlul spectacolului la care vreau să mă refer în continuare, ci conform modei de azi, în engleză, ON THE ROOF. De data asta e explicabil: spectacolul îi aparține lui Gigi Căciuleanu, celebritate internațională, pentru care engleza va fi fiind limba de trafic. Spectacolul este conceput chiar pentru un pe … Continuă să citești PE ACOPERIȘ
Stagiunea s-a încheiat, premierele s-au rărit sau au dispărut cu totul, rămânând numai proiectele anunțate sau cele doar bănuite pentru la toamnă. Dar, așa cum memoria ar persista, conform afirmației ironice a lui Dalí în legătură cu celebrul tablou Ceasurile moi, cărțile rămân. Mai ales atunci când ele sunt ieșite din comunul acestui obiect cu … Continuă să citești TEATRUL: DE UNDE? ÎNCOTRO?
Grea meserie și asta, de spectator! Grea pentru că scopurile sale coincid rareori cu acelea ale realizatorilor spectacolelor la care acesta, spectatorul vreau să spun, asistă. Dar, mai întâi, câte feluri de spectatori există? Sigur, în principiu, câți prezenți în sală atâtea tipuri de spectator. Dar, procedând mai cu atenție, putem selecta câteva serii de … Continuă să citești AVENTURA TEATRULUI
Teatrul „Lucia Sturdza-Bulandra” nu e generos cu premierele. Deși are două scene, una italiană, la Izvor, și cealaltă shakespeariană, deschisă, alături de Grădina Icoanei, premierele nu se succedă, ca la alte teatre din București, una după alta, în ritm amețitor. Directorul acestui teatru, eminentul regizor Alexandru Darie, nu se grăbește el însuși atunci când montează … Continuă să citești DOUĂ EVENIMENTE MARCA BULANDRA
Piesa dramaturgului și scenaristului britanic Tom Stoppard, Rosenkrantz și Guildenstern, a fost scrisă în anii 60 și a fost jucată în 1967, la Festivalul de Teatru Alternativ de la Edinburg. „Vechimea” textului este un bun prilej pentru snobii noștri de azi, din 2019, să afirme dezabuzați că nu mai ține. Culmea e că această comedie … Continuă să citești DOI MORȚI VII
Piesa scriitoarei israeliene Edna Mazya, recent pusă în scenă la Teatrul Național din București de chiar directorul general al acestei instituții, el însuși o instituție, Ion Caramitru, poate fi calificată drept bulevardieră, dar poate că e mai exact spus: populară. O construcție comică pe rețete de succes, cu dialoguri vioaie și întâmplări pline de haz … Continuă să citești INFRACTORII VECHI ȘI NOI
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău a venit să desfășoare pe scena sălii Studio a naționalului de la București un carnaval frenetic. O creație a lui Alexa Visarion, vechi interpret avizat al operei lui Caragiale. De data asta, Alexa Visarion aglutinează în cadrul mare al piesei D’ale carnavalului și alte texte, tinzând cu toatele să … Continuă să citești Carnavalul și tristețea
Astă seară: Maia Morgenstern Cu ocazia împlinirii a 25 de ani de când se joacă la Teatrul Evreiesc de Stat vestitul spectacol Astă seară: Lola Blau, cu Maia Morgenstern în scenă timp de vreo 90 de minute și cu un succes afirmat și repetat și mai ales meritat, a avut loc un fel de spectacol … Continuă să citești VISE ȘI SCENE DIN VIAȚĂ PE SCENĂ
De opt ani, Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj, dirijat de Mihai Măniuțiu, regizor eminent și scriitor fertil și inspirat, organizează un festival intitulat Întâlnirile Internaționale, în interiorul căruia cei prezenți pot vedea o serie de spectacole ale acestui teatru și uneori câte unul de la Teatrul Maghiar din localitate. Anul acesta, la ediția a … Continuă să citești TEATRUL ȘI LITERATURA
Spre sfârșitul stagiunii trecute, Andrei Șerban a revenit pe două scene din București, la Comedie și la unteatru. Cele două spectacole, de fapt mai multe, vom vedea de ce, au fost niște adevărate evenimente, care ne-au făcut să regretăm că marele regizor nu este invitat să lucreze mai des și în alte teatre. Au fost … Continuă să citești EVENIMENTE CU ANDREI ȘERBAN
Unchiul Vanea de Cehov părea epuizat de spectacolul lui Andrei Șerban de la Teatrul Maghiar din Cluj. Văzându-l, și încă de vreo trei ori, mi se păruse că nu mai poate să apară nimic nou sub soarele lui Cehov în legătură cu această piesă, după acel Vanja Bacsi absolut memorabil. Dar proprietatea de bază a … Continuă să citești Încă un „Unchi Vanea”
Aflat la unsprezecea ediție, Festivalul Internațional Shakespeare de la Craiova, inițiatde inimosul actor Emil Boroghină, își trimite în fiecare an câte-o așcchie și pe la București. Anul acesta au trecut pe-aici și un Romeo și Julieta din Coreea (firește, de sud) și alte câteva spectacole din cele mai exotice (pentru noi) zone ale globului, preluate … Continuă să citești UN COLȚ DE FESTIVAL SHAKESPEARE