Noul volum ce publică o parte (mai exact, 161) dintre miile de scrisori semnate de-a lungul vieții de Cioran este o antologie selectivă semnată de Nicolas Cavaillès și cuprinde corespondența dintre anii 1930 și 1991. Prima scrisoare Cioran a redactat-o la vârsta de 19 ani, iar ultima, la 79 de ani; așadar, un ecart de … Continuă să citești CIORAN, AUTOPORTRET ÎN CORESPONDENȚĂ
„Greșelile pot fi drumul cel mai scurt la adevăr, după cum adevărurile pot fi portițe prin care se furișează greșeala. Columb a descoperit America plecând de la o premisă falsă.” (M. Eliade, „Intelectualism și intelectualiști”, Cuvântul, 29 mai 1929) Importanta carieră academică desfășurată de Mircea Eliade (1907-1986) în Statele Unite ale Americii, în ultimele … Continuă să citești MIRCEA ELIADE ȘI AMERICA ÎNAINTE DE AMERICA
Cred că a venit vremea să judecăm, la rece, fără ură și părtinire, opera scriitorului Paul Goma, lăsând pe seama istoricilor (cum se și întâmplă) jurnalele sale strivite de banalități, de opinii ale clipei, de reacții nervoase, doldora de orice mesaje telefonice și e-mailuri primite. În definitiv, un Mircea Eliade nu este judecat după jurnalele … Continuă să citești PAUL GOMA: „O, CE VESTE MINUNATĂ…”
Între anii 2007 și 2015, pentru teza doctorală și trei proiecte postdoctorale dedicate lui Mircea Eliade, am văzut și fotografiat cvasi-integral toate fondurile și piesele de arhivă ale acestuia disponibile în repozitorii publice din țară și străinătate, plus o bună parte dintre cele aflate în posesie privată (precum acelea deținute de Mircea Handoca). Încă din … Continuă să citești DIN INEDITELE LUI ELIADE. ULTIMUL CAPITOL AL MEMORIILOR
„Pentru a putea scrie adevărata istorie a literaturii române integrală și corectă – spune Alexandru Ruja în prefața acestei ediții (Ștefan Baciu, O sută și una de poezii. Antologie, prefață, notă asupra antologiei, fișă biobibliografică și selecția reperelor critice de Alexandru Ruja, Editura Academiei Române, București, 2021) – este necesar, în primul rând, să fie … Continuă să citești Un poet al „dorului de țară”
Recenta apariție de la Arhivele Naționale a scrierilor Aidei Vrioni (1880-1954) – Din scrierile uitate ale Aidei Vrioni, vol. I, Memorii și corespondență, studiu introductiv de Anemari Monica Neagu, București, 2021, 490 p., indice de nume și locuri – este valorificarea unui fond generos, ce va însemna peste 1000 de pagini, după ce va fi … Continuă să citești Aida Vrioni
Din anul 1990 când, la Editura Litera, familia a tipărit un florilegiu postum cu poezia lăsată de poetul diplomat Dinu Mareș (1905-1944), presa n-a relatat nimic despre acest creator talentat și modest, mort la datorie, într-un accident rutier, la Bratislava, în timpul celui de Al Doilea război Mondial. Volumul a fost prefațat de cunoscutul exeget, … Continuă să citești DINU MAREȘ – UN „UNIVERSALIST” CONVINS DIPLOMAT ȘI POET
Emil Botta (1911-1977) a fost omul şi totodată artistul mistuit de „un dor fără saţiu”; un dor desmărginit ce va să devină titlul unuia dintre volumele ce-l vor consacra în istoria poeziei noastre moderne. A străbătut cea mai mare parte din scurta sa viață ca slujitor al imaginarului, în poezie şi teatru. A fost, înainte … Continuă să citești Emil Botta, artistul călător dincolo de real
Viața lui Vladimir Streinu a stat sub semnul precocității și al alertei. Privită – de la un capăt la celălalt – de sus și unificator, schema ei este aceea a unei teribile întreceri cu timpul; a unei confruntări în care avansul luat față de acesta trebuie să sfârșească prin a-l anula. În vârstă de numai … Continuă să citești CRITIC LA 20 DE ANI SAU PRECOCITĂȚILE LUI VLADIMIR STREINU
Fascinația spirituală pe care cărturarul de excepțională vocație care a fost Tudor Vianu o inspira de la catedră studenților din Amfiteatrul Odobescu al Universității bucureștene este vie nu numai în mințile și inimile celor care au avut privilegiul de a-l avea profesor în anii șaizeci ai secolului trecut, dar și în intelectul celor cărora li … Continuă să citești TUDOR VIANU CENZURAT
Uneori, soarta este cu unii oameni prea aspră. În schimb, cu alţii, prea concesivă. E o axiomă pe cât de adevărată, pe atât de dureroasă, căreia n-avem cum a-i găsi pricină. Însă tot ea, ursita, trebuie să recunoaştem că lucrează compensatoriu. Când şi când, se mai târguieşte şi pune de la ea la cântarul vieţii … Continuă să citești TANGENT LA ETERNITATE. Vivi Anghel (1956-2000)
Contextul unei ignorări literare Dacă ar fi să întocmesc un clasament al scriitorilor avangardiști nedreptățiți de critica literară, în fruntea listei l-aș așeza pe Marcel Avramescu. După ce Sașa Pană l-a antologat în celebra sa Antologie a literaturii de avangardă din 1969, cel care semna Jonathan X. Uranus a fost ignorat de cel mai important … Continuă să citești MARCEL MIHAIL AVRAMESCU ŞI AVATARURILE UNUI AVANGARDISM SUI-GENERIS