„Există un domeniu al vieții noastre spirituale în care „Eminescu este cu adevărat viu și actual: ziaristica” scria Nae Ionescu într-un articol publicat în Cuvântul din 19 iunie 1929. Rămas până la începutul secolului XX în coloanele ziarului conservator Timpul, la care era prim-redactor Eminescu, acest adevăr s-a impus mai stăruitor odată cu publicarea edițiilor … Continuă să citești EMINESCU, ZIARIST POLITIC
Virgil Rațiu, poet, prozator și eseist este un animator al vieții literare din Bistrița. A fost redactorul-șef al „Mesagerului literar și artistic”, ce apărea ca supliment cultural al cotidianului bistrițean „Mesagerul”. M-a invitat să fiu, într-o vreme, cronicarul literar al acestei publicații. Este și secretarul de redacție al revistei lunare „Mișcarea literară”. Dintre cărțile lui, … Continuă să citești ÎNTRE FABULĂ ȘI PAMFLET
Universul poeziei lui Liviu Capșa este acela al unui paseist care se sprijină totuși pe elementele unui prezent într-o continuă mișcare, într-o continuă dezagregare. Volumul cel mai recent, La marginea cerului (Editura Junimea, 2024, 112 p.), confirmă această stare, ca o prelungire din volumele precedente. Astfel, totul în jur este ca un tablou în care … Continuă să citești POEZIA, CA O RESPIRAȚIE CU DOUĂ GURI
Printre problemele care îl preocupau, în ultima vreme, pe remarcabilul critic și istoric literar Nicolae Manolescu s-a numărat și aceea a „scriitorilor uitați”. Analizând factorii de impact ai „uitării” unor scriitori, Nicolae Manolescu evidenția și consecințele ei asupra aspectelor ce țin de continuitatea în studierea și cunoașterea, completă și corectă, a istoriei literaturii române. Ca … Continuă să citești NICULAE GHERAN ÎN OGLINDĂ
După un debut târziu (conform mărturisirii autorului), survenit în 1990, cu proză, urmat apoi de două volume de poezii și iarăși de proză, Traian Dobrinescu publică în 2016 primul său roman autobiografic, intitulat Nu te opri, nu te întoarce, volum premiat de Uniunea Scriitorilor din România cu Premiul Cartea de proză a anului la Colocviul … Continuă să citești CÂND O EPOCĂ SE STINGE, ALTA SE RIDICĂ
În noiembrie 1605, Anglia era zguduită de vestea unei încercări nereușite de asasinat căreia ar fi trebuit să-i cadă victimă regele Iacob I, uneltire pusă la cale de un grup de catolici conduși de Robert Catesby. Ideea complotiștilor era, nici mai mult nici mai puțin, să arunce în aer Camera Lorzilor în timpul ședințelor Parlamentului, … Continuă să citești BUTOIUL CU PULBERE
Adrian Lesenciuc – reinventându-se mereu – surprinde din nou cu acest volum de poezii, george & generația g, apărut la Editura Aranca, în anul 2023. Într-un fel era de așteptat să vină cu ceva nou, cunoscând caracterul proteic al personalității sale, scriitor care străbate cu o egală ușurință teritoriile literare de la poezie la roman, … Continuă să citești „george & generația g”. O POSIBILĂ DISTOPIE A VIEȚII LITERARE
După cinci volume de poezie (primul, publicat în 1983), trei romane și alte volume de eseuri, proză scurtă și interviuri, Radu Sergiu Ruba publică un nou roman cu titlul Semnătură indiană. După volumul de succes O vară ce nu mai apune, pentru care a primit premiul Academiei Române în 2016 (tradus în engleză, italiană și … Continuă să citești PATA ALBĂ A FERESTREI
Ultimul înger de Menuț Maximinian este o carte de poezii religioase. După lectura ei m-am gândit să dau acestor însemnări titlul unui volum de Vasile Voiculescu, Poeme cu îngeri (1927), pentru că întregul volum stă sub semnul educației creștine din anii prunciei, ca în poezia Isus din copilărie. Și autorul Poemelor cu îngeri și Menuț … Continuă să citești POEME CU ÎNGERI
Contează poate prea puțin dacă poemele recentului volum al lui Ioan Milea (Fulgurații, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2023) sunt cu adevărat creațiile unui autor care și-a însușit lecția haiku-ului japonez, cert este că Ioan Milea rămâne „un poet al nuanței și al detaliului semnificativ, preferate de departe articulării narative, pe mai mari suprafețe, a textului, și … Continuă să citești DESPRE FULGURAȚIILE NECESARE
După trei cărți de poezie, o carte de proză scurtă, o carte de critică literară, una de eseuri, un roman și o culegere de povești, Andrea H. Hedeș ne propune un nou roman, cu titlul Marea e frumoasă ca tine. Activă în publicațiile literare, director al revistei și al editurii Neuma, colaborator al revistei România … Continuă să citești PREDESTINAT LA O IUBIRE ANORMALĂ
Romancier, eseist și poet, Flaviu George Predescu s-a impus ca un reprezentant de seamă al noii generații literare, impresionând prin inițiativele editoriale și revuistice, prin alegerile mature și cultivarea unor teme din sfera psihologiei identitare, a raporturilor interumane și a relațiilor cu puterea. Această zonă de nișă îi permite să treacă prin filtrul unei sensibilități … Continuă să citești PARACLIS 1980 – UN APEL LA MEMORIE
Omenirea a fost atrasă dintotdeauna de straniu, indiferent că acesta ar fi caracterizat de latura telurică sau de cea ezoterică. Indiferent că a fost vorba de furtuni cu descărcări electrice considerate manifestare a mâniei divinităților, de previziuni atribuite unor personalități celebre despre care se credea că au putut scruta viitorul sau despre interpretarea viselor, o … Continuă să citești COȘMARUL LUI „LAPTE ȘI MIERE”
În Jurnal 2000-2012, Cornel Nistea își asumă rolul, simțit ca necesar, de transmițător de memorie. De altfel, aproape tot ce scrie Cornel Nistea are această coordonată, mai mult sau mai puțin vizibilă: în jurnale, în proza scurtă, în romane. 1. Tradiții identitare. Autorul înregistrează cu tristețe îndepărtarea de tradițiile populare, cele care ne-au dat specificul … Continuă să citești Cornel Nistea, transmițător de memorie
Există un val de interes pentru tema cunoașterii de sine: unii oameni sunt tot mai atenți la manifestările lor în relație cu contingentul, cu cei din jur sau cu ei înșiși, conștienți tot mai mult că vechiul „nosce te ipsum” e cât se poate de actual, dar nu doar la nivel intelectual, ci și practic. … Continuă să citești STRESUL – INAMIC SAU PRIETEN
Oricât ar căuta și ar scotoci cineva după numele Ivan Cosma nu-l va găsi nicăieri, doar în romanul Crime la Elsinore (ediția a treia, definitivă, editura Neuma 2022), semnat de Horia Gârbea. Adevărat, crimele la care face referire scriitorul sunt altele, mult mai puțin sângeroase, mult mai puțin înspăimântătoare și care, de fapt, dacă ar … Continuă să citești Priză pentru scaunul electric
E momentul să ne aducem aminte că pandemia uitării a început de multă vreme, nici nu mai știm de când!! Cert este că uităm întruna, uităm mereu, uităm constant. Nici nu mai știm câte lucruri, timpuri, detalii, date, oameni, întâmplări le-am pierdut printre faldurile memoriei. Uităm ce am făcut ieri, uităm să facem ceea ce … Continuă să citești Neuitarea uitării
O apariție editorială de o revelatoare noutate este dicționarul-antologie Pasărea cu clonț de rubin, cu subtitlul Poezia clipei, alcătuită de Dumitru Cerna și Aurel Podaru, adunând creațiile poeților români morți în floarea vârstei. Autorii antologiei au ales ca titlu o metaforă din tragica poezie a lui Nicolae Labiș, scrisă pe patul său de spital când … Continuă să citești POEZIA CLIPEI
Mama și fiul trăiesc în Franța de nord, într-un sat dintr-o zonă de pescari. În Franța, numită de ea „cea mai frumoasă țară de pe glob”, urma să moară senină și împăcată. Aleksy, povestitorul, în prezent, iubește mult satul francez. Atunci, în vară, ei, polonezi din Haringey, la nord de Londra, se confundaseră cu turiștii … Continuă să citești Viața ca o „ciornă” și moartea ca operă
Universul gEneidei lui Adrian Lesenciuc aparține, prin desfășurarea sa fantasmatică, unui imaginar erotic aflat la confluența sensibilității cu cea a jovialității, a unei intimități spectaculare cu cea a confesivității, uneori, vizionare. Expunerea unui anumit cromatism senzorial, proiectat pe un fundal de realism magic aproape, amintește, într-o oarecare măsură, de universul pictural creat de către Ștefan … Continuă să citești O GENETICĂ A INEFABILULUI
Diplomat de carieră, poet și traducător, italienist de prestigiu (traducătorul lui Pirandello, Salvatore Quasimodo, Giovanni Papini, Andrea Riccardi etc.), Mihai Banciu își republică într-o ediție revăzută și adăugită primul volum de versuri, Bilanț al pierderilor, apărut în 1995. Prezent, încă din 1969, cu grupaje de versuri în revistele importante din țară, mai târziu în antologii, … Continuă să citești MIHAI BANCIU, „BILANȚ AL PIERDERILOR”
La mai bine de două mii de ani și aproape încă un sfert de mileniu trecuți din era vulgară (așa se numesc în cadrul Masoneriei anii scurși după Christos), artele încă rezistă, indiferent că vorbim de pictură, teatru, sculptură sau literatură (cea din urmă aflată, totuși, la limita subzistenței), tocmai pentru că umanitatea, indiferent de … Continuă să citești LUMEA VĂZUTĂ DE LA LOJĂ
Cu o bibliografie bogată, redutabilă, cu numeroase opuri străine, Virgil Diaconu (Biblia literară, Ed. Tipo Moldova, 2020), a dat curs în 2018 unui proiect mai vechi (1975), încercând o relectură ultramodernă a Sfintei Scripturi din perspectivă strict artistică, demonstrând cu temei și cu ceva iz polemic, valoarea estetică a celei mai însemnate – după mulți … Continuă să citești „BIBLIA” LITERARĂ
În ciuda sugestiei din titlu, noua carte de poeme a lui Horia Gârbea, Amintiri cu poduri (Neuma, 2021) nu e rememorarea unor peripluri prin locuri privilegiate. Doar primul poem eponim induce această aparentă impresie, prin enumerarea de poduri celebre peste râuri din lumea largă. În realitate, poemul joacă rolul de preambul pentru cele patru părți … Continuă să citești HORIA GÂRBEA, „AMINTIRI CU PODURI”