-Ziziţo, vezi să nu se ardă şi tranşa asta de cozonaci, că nu-′ş ce fac din tine! Ce Dumnezeu, acum două ore ai spart o covată întreagă de ouă! Şi erau de alea extra, de la Sofica de la moşie!… – Acuşica mă uit, coniţă, doar am tras cu ochiu’ la fripturica din ăstălalt cuptor, … Continuă să citești PANTAGRUEL ȘI DOGMA
Bijutierul se simţea singur. Atât de singur încât, deşi cerul se umpluse de nori grei vestitori de ploaie, se hotărî să îşi ia pălăria şi să o pornească în plimbare. Nu era obosit, deşi trebăluise toată ziua. Dacă nu ar fi avut ceas, privind pe geam nici nu şi-ar fi dat prea bine seama dacă … Continuă să citești BIJUTIERUL
Articolul fusese plasat strategic pe ultima pagină a unui mensual obscur, sub un titlu care reuşise raritatea de-a fenta vigilenţa ofiţerilor de la Cultură: Cum putem avea o minte agilă chiar şi cînd nu sîntem prea inteligenţi? În meniu erau enumerate mai multe tipuri de hrană „ştiinţifică“ (din numărul cărora predomina frugalitatea), de somn prelungit … Continuă să citești SALTUL
Cerșetorul intră timid în mănăstire. Câțiva frați – cum se apelau între ele cele câteva momâi negre – reînnoiau uleiul în candele, ștergeau praful imaginar de pe broderii. Slujba se terminase, cei câțiva enoriași, îngăduiți la slujba de duminică, se împrăștiaseră. Unul dintre ei, cel mai bătrân, poate, aruncase în poalele cerșetorului o bancnotă de … Continuă să citești FERESTRE DESCHISE
Celor arși și uitați Zăcea pe un pat imens, înalt, cu o saltea atât de plăcută, încât câteva minute se aruncase în sus, pofticios și curios să se afunde-n ea, pentru a fi împins apoi, lent, la o orizontală corectă, dar tihnită. Pereții îmbrăcați într-o țesătură de culoarea vișinei putrede respirau o eleganță primitoare. Pe … Continuă să citești EVADATUL DIN GHETOU
(fragment) 28. Presă mucul în scrumieră şi continuă să tragă din ţigara abia aprinsă. Soarele puternic îl deranja şi îl făcea să lăcrimeze. Se şterse la ochi cu dosul palmei şi clipi de câteva ori. – Ce faci, le sudezi? Mama stătea sprijinită de tocul uşii şi îl privea atentă. – Nu te-ai gândit să … Continuă să citești MORTUA EST
I se tot povestise că e simplu să îmbătrâneşti, dar până în seara asta nu băgase de seamă. Era ajunul Crăciunului, neobişnuit de cald, ai fi jurat că e în toiul primăverii, că lumea se pregăteşte de Paşti, nu de Crăciun. Coborâse din căsoiul de pe Berzei, colţ cu Schitu Măgureanu, o rămăşiţă a Bucureştiului … Continuă să citești JENI
Îl chema Mina. În fiecare dimineaţă, când deschidea ochii, o vedea pe maică-sa, în camaşa lungă de noapte, cu părul despletit, îngenuncheată în faţa icoanelor. – Adorm greu şi dorm adânc, fără vise, iubitul meu! Unde eşti?! răsuna, ca o litanie, în şoaptă, vocea ei. Din icoană, Sfîntul Mina o privea în tăcere. Pe măsură … Continuă să citești MINA
Locotenentul Manuel Comnati, Ninel, mă făcea părtaș la analiza lui despre motivele pentru care un român primise un glonț în cap când i-a sunat telefonul. Un derbedeu șterpelise sacoșa de plajă a unei englezoiace, fusese prins după ce o golise de portofel și un aparat de fotografiat și refuza să vorbească. ─ Nu veniți cu … Continuă să citești IPOTEZE
(fragment de roman) Oftînd, Anton se ridică din pat. Nu-i plăcea această vizita neanunțată. Nu-l întîlnise pe Sandu de cîțiva ani, dar nici nu-i ducea dorul. Acum, din păcate, nu putea să-l mai evite. Sandu contase pe elementul surprindere. Procedase în maniera lui. Nu dăduse un telefon dinainte, cum se obișnuiește între oameni civilizați. Iar … Continuă să citești UN TELEFON DIN FUNDUL IADULUI
Imediat după terminarea studiilor, domnişoara Batistelle fu angajată la agenţia imobiliară a unchiului său, în micul oraş S. Dar asta se întâmplase de mult. Tânăra absolventă, năltuţă, sveltă, sportivă, era acum o doamnă onorabilă mamă a doi copii, cunoscută nu doar în Montolive şi în oraşul S., ci în toate satele din jur pe o … Continuă să citești ŞI, TOTUŞI…
L’Autre est ce qui me permet de ne pas me répéter à l’infini. (Jean BAUDRILLARD, La Transparence du Mal) Oricât de incredibil ar părea, acesta nu-i un roman despre Chera Ghelase. Din câte ştiu, acesta a murit acum doi-trei ani. Chiar patru, dacă stau să mă gândesc bine. Nu e un roman nici despre mine, … Continuă să citești CHERA GHELASE
1. La periferia oraşului timpul este mai lent, oamenii mai tăcuţi şi orice nouă zi te tulbură ca un fir de iarbă răsărit în pragul uşii. Călătorul care îşi încredinţează paşii dimineţilor poate descoperi din pură întîmplare strada cea lungă cu depozite şi hangare părăsite, cu case goale, ziduri nedorite de nimeni, cu arbori strâmbi … Continuă să citești PE STRADA PLOII
La Bucureşti, cerul e câteodată mai albastru şi mai gol, decât o sacoşă lâncedă şi umflată de vânt, iar soarele se face stâlp de foc, la amiază, când omul iluminat de pretutindeni deodată, se prăbuşeşte în propria-i umbră, ca un sinucigaş de pe buza întunecată-a abisului. Pe urmă, vine nourul de praf otoman, al Vlăsiei, … Continuă să citești MAMONA ŞI FIUL
Prietenul meu, Mauriciu Botgros, a fost iniţial director de protocol la primărie. Nici că se putea găsi persoană mai indicată pentru această funcţie. Umblă întotdeauna îmbrăcat sobru, în ţinută de culoare închisă, pălărie, mănuşi, ghetre, cămaşă neapărat albă, cravată invariabil uni. În era blugilor, a ginşilor, a fustelor mini pare căzut de pe o altă … Continuă să citești CEREMONII ÎN ALB-NEGRU ȘI SEMITONURI
Într-o bună dimineaţă, când bătrâna Florica se trezi în patul ei, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni că aude, în urechea dreaptă, un tors dulce de pisică. Se ridică greoi şi cercetă toată casa, căci, deşi nu avea vreun animal, uşa care dădea spre curtea interioară avea o spărtură prin care, pe vremea … Continuă să citești POVESTE CU PISICI
Oricât m-am străduit să le alung, imagini de atunci mi-au fluturat prin fața ochilor în timp ce-mi făceam, cu răbdare, genuflexiunile și exercițiile de streching. Pe urmă am trecut la Qi Gong. Mi-am răsucit palmele și le-am ridicat spre Cer, îmi golisem, în fine, mintea, știam că atunci când trupul efectuează mișcările, gândurile nu trebuie … Continuă să citești VASE COMUNICANTE
-Să încercăm să fim împreună, de s-o putea, a spus bărbatul și a privit-o cu multă atenție. Cândva privise la fel de atent la o pisică ce se aciuase în casă. Și Larisa, la fel, i se aciuase în casă. A cunoscut-o la o petrecere, au dansat de câteva ori, fără să se obosească să … Continuă să citești PRAGUL ZMEILOR
Singura soluţie să nu calci peste biografiile acelea lipicioase târându-se pe trotuar ca nişte melci ploioşi, ori râme curate dar oarbe, e să te înalţi. Asta cere un mic efort. Ca în exerciţiile yoga. Plămânii se deblochează atunci cu uşurare, iar corpul parcă s-ar umple cu heliu. (Aşa ceva i s-a întâmplat prietenului meu Sandi … Continuă să citești ETAJELE CREIERULUI DOLDORA DE ORGASME