Era o zăpușeală teribilă ce-l afecta și pe Gabrielescu, și tramvaiul care se târa de-a lungul șinei dilatate, pe Calea pitorească a Căuzașilor. Imobilele înalte și cernite ce o flancau de o parte și de alta împiedicau, totuși, razele necruțătare să înferbânte metalul vehiculului. Venea din strada Vestalelor, de la hebdomadara lecție de flaut ținută … Continuă să citești LA ROME*
Când plecă să se amestece printre stele, vestea se răspândi cu rapiditate în tot orașul. Și, pe măsură ce se răspândea, se împăna cu detalii, unele adevărate, altele nu. Unii spuneau că îl părăsiseră ideile pe care le mai avea, și cuvintele, și pornise în căutarea lor, prea departe ca să se mai poată întoarce. … Continuă să citești VEŞNICA AMINTIRE
În iunie 20**, Leopold nu își arăta încă vârsta. Își păstrase înălțimea, nu era nici mai frumos, nici mai urât, nici mai slab și nici mai gras ca altădată, cu puțină atenție, se ținea drept pe picioare și călca apăsat și grăbit, se bărbierea bine, își tundea la timp părul care începuse să albească, purta … Continuă să citești O VIZITĂ
– solilocvii – „Dâmbovița noastră nu este nici superioară, nici inferioară altor cursuri de apă celebre, spune Max. Orice ierarhizare este o prostie. Nu le-am văzut pe acelea, presărate în lume, și, până la un punct, este absurd să fac comparații. Nu încerc nici să mi le imaginez. La ce mi-ar folosi ?… Mă veți … Continuă să citești MĂȘTI, UMBRE, DIFERITE CHIPURI
Amicii sunt spre sfârşitul liceului şi fac unele lucruri neaşteptate, unul scrie şi publică versuri de categorie muscă, altul gustă din zvonurile libertăţii şi din trepidaţiile sângelui, iar cel mai implicat în datorie, Tase, are nişte contacte mai aspre cu denivelările terestre. Încă o cotitură de proporţie, din două direcţii, internă şi externă, realităţi înviorate … Continuă să citești CERCURILE PARADISULUI
Despre Sfântul din Pod (care în Constanța a fost ținut în mansardă de nevasta unui avocat care îl întâlnise rugându-se în biserica din cartier și îl considera puțin retardat) (Genul: eboșă) (Anul: 1932. Locul: Constanţa) Apus de soare peste un bloc proaspăt, interbelic. Trei etaje, socotind şi mansarda. Ultima rază, adresată exclusiv mansardei. Interior sărac … Continuă să citești Cicatrici pentru Sfântul Anton
1 E sâmbătă seara. E încă zăpușeală. Înserarea n-a reușit să potolească aerul fierbinte ce izvorăște încă din betoanele încinse. La Vecernie, ca de obicei, sâmbăta, va participa și arhiereul. De aceea, catedrala arhiepiscopală e plină ochi. O atmosferă vibrantă și mistică, deopotrivă. Diaconii au aprins cădelnițele, se cunoaște asta după mireasma fină ce împânzește … Continuă să citești BOBO
(fragment de roman) Amaru privi spre Monica adâncită într-un somn profund. Acum, o putea admira pe îndelete, fără cenzură. Se întrebă dacă e corect ce face, felul cum se uită la ea. Era îmbrăcată într-un trening gros și înfofolită într-o pătură de lână. Părul negru îi ieșea ciufulit de sub fesul roșu pe care îl … Continuă să citești ŞAMANUL
Limba subţire şi lungă mişcă imperceptibil. Se alinie exact sub cifra 12, iar liniştea din cameră dispăru într-un ţiuit strident. Era un ceas mare, rotund, metalic, pe care îl avea din copilărie, cu geamul puţin ciobit, marginea rămasă complet fără vopsea, dar care funcţiona la secundă şi suna foarte puternic. Asta era cel mai important … Continuă să citești ŞTEFANA
Numele, da, numele ei, se gândise pentru prima oară la legătura tainică între Fabia şi Fabiana când îi descoperise vechimea în cronica aceea slavă ce pomenea de o misterioasă Fabia plecată în secolul XV de la curtea Poloniei, în pribegie, într-un ţinut din Estul Europei. Parcă i se luminase dintr-o dată mintea. – Uite de … Continuă să citești CEAȚA
– Ha, ha, ha, râse ea din toată inima, am fost convinsă că te cheamă Ciuciu. – Nu, stimată doamnă… – Domnişoară… atâta vreme cât nu-mi va cădea cu tronc vreun bărbat. Deocamdată însă… – Domnişoară Miriam, Ciuciu e o poreclă pe care mi-am dat-o singur în glumă. Doamne, gândi el, e graţioasă şi fragilă … Continuă să citești CIUCIU
După seceta prelungită, cu toate că oamenii efectuaseră mai multe praşile, văzând că vrejurile cartofilor plesneau ca vreascurile uscate, concluzia localnicilor era că munca lor a fost în zadar: recolta de cartofi arăta de tot plânsul, cele mai frumoase exemplare erau cam cât oul de bibilică, adică erau cartofi buni pentru sămânţă, nu pentru păstrat … Continuă să citești ŢĂRAN
Îl găsise taman la Brăila, pe bulevardul Cuza, la numărul 269; într-adevăr, n-aveai cum să te înşeli în privinţa casei, după cum îi scrisese. Era o casă veche, boierească, pe care vremurile o aduseseră la condiţia de relicvă demnă, purtându-şi stoic mândria la care cei de viţă veche nu renunţaseră nici în faţa sărăcirii, nici … Continuă să citești FUGARUL
I s-a dus încet-încet vestea Iustinei-Celestina printre românii din Valencia că poate să îi ajute în cazuri de luxaţii, entorse şi tot felul de smintiri de oase şi părinţii au fost nevoiţi să îi facă un mic atelier de reparat oameni la capătul livezii, într-o anexă a magaziei de scule, unde i-au aranjat un raft … Continuă să citești GLEZNA LUI MESSI
Acest manuscris l-am descoperit în lungile mele nevoinţe şi căutări prin arhiva Marii Biblioteci. Nu ştiu, nici dacă povestirea aceasta conţine vreun dram de adevăr şi nici când şi de cine a fost scrisă. Dar am scos-o la lumină atât pentru aceia care, în scurta lor viaţă, se străduiesc să afle măcar şi o părticică … Continuă să citești CURIERUL
Mie mi se părea că trăiesc într-un oraş pustiu, mort, cu doamne şi domni în vîrstă care, dimineaţa, stăteau la coadă la ghişeul băncii şi, cînd le venea rîndul, întrebau dacă au sosit şi pentru ei ceva bani din Spania, Italia, Germania, Franţa, de la copiii plecaţi la muncă. De cînd mă ştiu aşa e … Continuă să citești TĂRÎMUL RÎMELOR
Drumul este o bănuială fără repere, pierdută în imensitatea zăpezii timpurii, până aproape de Tecuci, când albul începe să alterneze cu griul asfaltului. Și gerul se înmoaie, urcă ușor spre zero grade, iar la Bârlad, unde nimic nu amintea de vifornița prin care trecusem, bordul mașinii arată un grad peste zero. Trec din iarnă într-o … Continuă să citești Cinci vagoane de cuie și recepționera Zoica
Hotelul micuţ, cochet, fusese odinioară doar o simplă vilă pentru conducătorii din regimul celălalt. Când s-a dus prima dată acolo, partea dinspre vest nu exista. Apoi, se construise la sfârşitul ultimului deceniu al secolului trecut încă un corp, prelungit din aceeaşi intrare, iar capacitatea de a găzdui se mărise simțitor, putând fi cazate acum aproape … Continuă să citești Trenul
Ziua de luni, ziua întâi a săptămânii, considerată de bun augur, e rezervată cu deosebire treburilor importante, iar dacă acestea sunt şi de durată, se încep acum. Pentru Alexandru Daneş, a se aşeza la masa de scris să înceapă o carte nouă, după o întrerupere atât de mare, constituia un eveniment, marcat ca o dată … Continuă să citești LICĂR
Îl aleseseră pe el pentru că era mai vesel decât ceilalți, nu-l acuzau pentru asta, nici nu-l decorau, era de-ajuns că se fixase undeva, acolo în superiorii săi. De la un timp, de când conducerea navei, conducerea portului, ba chiar și conducătorii țării, bătrânii conducători cu mersul lor legănat care mai păstra ceva din urmele … Continuă să citești Solul
După ce ne-au debarcat de pe vapor, ne-au urcat într-un trenuleț, un fel de căruță cu scaune, care se mișca pe o linie ferată. Eu m-am urcat în prima tură în unul din cele trei vagonele, apoi trenul s-a întors și a adus celelalte fete. Ne uitam în jur, ce așezare era aceea, lăsam în … Continuă să citești RÂUL MORȚII
I. Era o dimineață de aprilie, mai exact, ultima zi a lunii, pentru că a doua zi era 1 Mai, sărbătorit cu pompă, căci era primul 1 Mai după Naționalizare. Abia ajunsesem la birou și am fost trimis la un deces, undeva, în marginea orașului. Într-o mahala care nici măcar nu era în sectorul meu. … Continuă să citești ANCHETA
S-a trezit brusc. Fără vise. Un sentiment nefiresc, o presimţire reprobabilă în ochii înmuiaţi de întunericul cel învelise. Ce dracu-i cu bezna asta! mormăi, amintindu-şi luminile oraşului, oceanul acela de clipociri a cărui maree acum nu îi dizolva, ca de obicei, jaluzelele. Pipăind locul unde se găsea de obicei întrerupătorul, nimic. Sării ars de pe … Continuă să citești CANDIDAT LA SINGURĂTATE
Mesajul unui domn binevoitor: Mulţumesc, domnule scit! Să ne mai încânţi cu poveştile tale cu dropii miraculoase, asudate frumos şi ameţite de căldura de lut a Dobrogei. Cadiul Ibrahim Regep, al sangeacului de Silistra fusese deja înştiinţat că dominicanul înveşmântat ca moartea, din moţ, până-n tălpi era, de mai mulţi ani, sfetnicul de taină al … Continuă să citești PEISAJ CU DROPII COAPTE