1 imens vine un soare înot în fiecare pauză de masă la televizor o văd pe fata de la Solling Stone că-ncepe să curgă ca înghețata pe băț ca picătura de apă suind obeliscu’n desmăț 2 la 90 cu plete dalbe o fi venit de prin nămeți cărăbușul unul pe față unul pe dos … Continuă să citești Anabasis
În afară de mine, cine mai respiră în cameră? Cărțile nu au plămâni, clopotul de ceramică stă neclinitit, plapuma e bine întinsă, pernele nu se umflă, nu se dezumflă. Doar obiecte neînsuflețite în jurul meu, doar masa, divanul, cuvertura moartă, cuierul cu haine spânzurate, pașaportul și buletinul într-o cutie de pantofi. Cine mai respiră totuși … Continuă să citești Ești aici?
Oile înseamnă viaţă, ne tot învăţa el, şi ne chema să le admirăm urmele ascuţite prin zăpadă. El a învăţat pentru a deveni inginer, dar tânjea să se facă înger – un înger modest şi nevăzut precum firul de lână care pluteşte între soare şi gene… într-o zi neguroasă aflase cum e să cobori bolnav … Continuă să citești Îngerul oilor
zeița rătăcirii cu pași de felină peste a noastre capete ea trece ușure precum zefirul în zorii dimineții sau briza blîndă a mării în apus nici nu pricepem cum se strecoară piaza rea în mintea și inimile noastre e prea tîrziu cînd ne trezim din aste patimi de care nici o vină n-au cereștii cît … Continuă să citești * * *
Unde se duc lucrurile pe care le pierdem, cruciuliţe sau monede, bilete pe care ne-am notat vreun citat salvator, sau vreun vis luminos? Unde se adună cele pierdute prin gări, aeroporturi sau porturi? Alcătuiesc ele un munte de zăpadă, un refugiu incredibil de pur, printre mormane de nea murdare de viteza secolului, pe marginea autostrăzii? … Continuă să citești UNDE SE DUC LUCRURILE…?
Nomina sunt realia Vă vorbesc despre patul meu din patul meu. cu capul sub pătură vă spun că mișcarea e curată pierdere de vreme. Nu spun că nu există mișcare, spun doar că mișcarea e inutilă e ceva fără rost. De exemplu: eu când vreau să ajung într-un alt loc îmi schimb în capul meu … Continuă să citești Poem pentru un singur cititor
Câtă umilință, îi e rușine… Era o vreme ideală de iarnă, se auzea în cartierul liniștit din Brașov doar un zgomot, acela din interiorul lui: mintea îi săpa groapa. Nu mai știa cum să-și distragă atenția. Aflat în această stare de boală binevenită: câtă umilință… Tocmai când ajunsese la o ușă bogat colorată, la o … Continuă să citești E un eveniment
Căci iată când îl întâlni pentru prima dată pe părintele Conmee cam la primele rânduri ale paginii 263 domnul Ioachim ținu minte că ”Părintele Conmee surâse și dădu din cap și (din nou) surâse pornind mai departe către răsărit prin piața Mounjoy” În josul paginii 263 ”părintele Conmee dădu colțul și o luă pe calea … Continuă să citești Vineri, după Joyce
am văzut ţărani scăldându-se a fost privilegiul meu de copil al câmpiei pe mal sapa butia de apă gumarii cămaşa peste izmene şi ei în apă până la brâu nu mai mult frecându-se gospodăreşte pe tot corpul cu palmele lor ca nişte perii de sârmă nimic din hârjoana la care te îmbie mereu apa nici … Continuă să citești Am văzut ţărani
Lui Liviu Ioan Stoiciu Am pus destulă sudoare-n destule versuri, tot ridicând cuvinte. A picurat măcar prin crăpăturile dintre ele şi puţin sânge. Însă ei nu mă vor citi. Am strigat până ce n-am mai putut striga vocale şi consoane asurzitoare, însă ştiu că ei n-o să le-audă. Am spus în ele, uitând ruşinea, cum … Continuă să citești DELAŢIUNI
Unde-i – mă întreb – lumea de altădată: o lume în care femeile aveau o mai mare predispoziție, în comparație cu bărbații, pentru cele divine. Unde-s bărbații ce se credeau niște zei și, în consecință, nu-i mai interesa nici o dorință pământească: Orfeu, Eumolpizii de la Eleusis și nemuritorul Pitagora, filosoful identificat cu Apollo prin … Continuă să citești SAECULUM
robi dezmembrărilor ne împropriam aderarea oscior la oscior fascie la fascie îi făceam cu mâna lui CALM_LION_BRIGHT și altora asemenea cu el Bingo! Arigato! pe când ne zoream cu gratitudinea nesmintită (recunoștința lucrătoare era și ea o alternativă) articulările prinseseră curaj oscior la oscior fascie la fascie parcurgeam drumul îndărăt cauterizând întunecimi (ce se repetă … Continuă să citești Arigato!
mi-ar plăcea să fiu brațul lui Venus din Milo cu care ea își întinde purpuriul pe buze își mângâie părul și pe care și-l așază sub cap când doarme și visează la brațul ei
Coboară dealurile la şes După pâine şi vodkă La marginea lumii Sălcii carbonizate Şi trenul de noapte… Poetul e iertat, Dumnezeu i-a luat Apocalipsa din sânge Lupta nu se mai dă… S-a împăcat cu Platon În turla bisericii Acum va scrie Memorii închipuite Pe filele nescrise Ale Timpului. Nimeni nu ridică tonul, Totul va fi … Continuă să citești Poetul la ţară
Joacă şah fiul Cezar cu poetul Don Caesar… Cele două câmpuri de dispută se dispută între piesele albe şi piesele negre Îngerul alb de pe umărul negru se confruntă cu îngerul negru de pe umărul alb Fiul soarbe socadă dintr-o cupă de argint. Parcă am fi în Corint Cei doi Kaiseri acceptă schimb de nebuni … Continuă să citești Partidă de şah
undeva la marginea cărării marea spânzurată-n corcoduş să mănânce corcoduşe – avea atâta nevoie de hrana asta marea acum în zilele caniculei atroce! şi cum stam sub corcoduş şi mâncam corcoduşe şi eu mai mult de milă că nu le mănâncă nimeni deodată m-am trezit singur pe mare absolut singur, ei da! … Continuă să citești POEM DIN ZILELE CANICULEI ATROCE
lemnul mesei al scaunelor al casei lemnul creionului de tâmplărie trosnesc în soare stau ațipit pe iarbă și le aud clar ca pe niște instrumente ce funcționează cu lumină cel mai vârtos pocnește acoperișul de parcă s-ar pregăti să decoleze deși mi-e puțin teamă nu vreau să deschid ochii lemnul creionului cu care bunicul punea … Continuă să citești Cum lucrează lemnul
Pentru mine, unele zile de vară sunt mai înșelătoare chiar decât visele alea, adevărate, din care te trezești cu gura plină de gustul anilor care chiar nu mai sunt. Sau cu gustul ciudat al unor ființe dragi de care ai stat legat cu o ață de păianjen fie ea cât să fi fost de subțire. … Continuă să citești Lumină, din august
în tăcerea grea de tandreţe după o adâncă, lungă însingurare ruga se va ruga în mine palmele necunoscute, ce încă-mi acoperă blând ochii, doar dinspre un nebănuit abis le pot mistui dacă-s nimic, atunci sunt totul – şi eram doar aşezaţi la cină-n înserarea de vară iar dinspre grădină o adiere a străbătut curtea încăperea, … Continuă să citești ÎN INIMA MEA NOMADĂ
Se filmează jur împrejur. Cu camera ascunsă. Cu încetinitorul. Da, aici e toată miza, toată chichița: pe efectele de contrast, pe stoarcerea lor cu savoare perversă din orice detaliu. Pe ieşirea imprevizibilă (zice-se) din decor, din suprafața jocului aceeași, plată, normală, monotonă.‒ Aşa cum o femeie bogată în nuri, într-un salon somptuos, în plină serată … Continuă să citești ***
Departe un val despicat de ascuțișul plînsului aici pîinea cîștigată cu cîteva profeții corecte dreapta care nu știe ce face stînga dreapta pură ceea ce găsește poetul nu trebuie niciodată să servească drept exemplu doar ceea ce caută o treaptă magnifică precum o buză lascivă o luntre plăpîndă ca o pleoapă și-n trecutul tău răsucit-stors … Continuă să citești Peripeții
Nu-mi aduc aminte nici de mâine și nici de ieri privesc cu ochi mari de un verde spălăcit pe nemernicul de azi fără să știu care dintre noi suntem victima și care călăul scrâșnesc din dinţi de lehamite scrâșnește din dinţi de ură fie cum o fi plictisitor coșcovit mă agăţ de picioarele lui prea … Continuă să citești Victima și călăul
Sunt o poetă minoră care va plimba tava literaturii române pe la curţile europene. Degeaba. Măsura unei femei este dată de glezna subţire şi încheietura mîinii. De aceea Marta Bibesco a ţinut în erecţie capetele atîtor bărbaţi luminaţi iar Elena Văcărescu (în fotă şi ie). Niciunul. Lucian Blaga e mut ca o lebădă. Eminescu n-a … Continuă să citești SUNT O POETĂ MINORĂ
externalizare în toată regula cafeaua dulceaţa votul totul hrănirea la sân la sânul drept la sânul stâng? externalizarea interiorizării zarea zării până la stele stele logostele cât de departe dintr-a cui frunte dintr-a cui talpă?! aaah, iar nu am branţuri nici măcar home-made artizanale din fetru tăiate până la contur cu foarfeca piaţa e la … Continuă să citești până la 100%