Zburători Femeie, zadarnic îţi umpli coşul cu flori de cannabis şi de mac roşu, între lumea lui Iisus şi a lui Dalai-Lama eşti kapo sau deţinut – mâine îmi voi cresta braţele cu lama şi în Canes Venatici o să mă mut.. Aici, în urbea peste care trece în zbor Icarus fâlfâind din două pietre … Continuă să citești poeme
Motto: “ Să vrei înapoi carnea şi sângele ficţiunilor tale: iată prostia, iată demenţa.” – Mariana Marin #ţesut viu Niciun nor electric deasupra capului de-o vreme, nimic care să-mi frângă miocardul. Tot mai fericită şi tot mai puţin speriată, gata să-nfrunt haosul străzii, să trăiesc o vreme-n ziare, fără pastile şi pansamente, după atâta … Continuă să citești poeme
Eram întreg al vieţii mele fiu În lacuri de-acalmie, în tempeste, Nu părăseam speranţa, sfânt-umană. Pluteam pe-o navă-n depărtări celeste, Ca albatroşii,-n zbor fără prihană. Şi doar ERAM în zilele acele, Când totul era demn de-a fi trăit Şi-o coerenţă se citea în stele, Părând a ne-orienta la nesfârşit… Abatorul Atârnă-n cosmos cărnurile-n sânge Și … Continuă să citești poeme
Exerciţiu de instrucţie Dimineaţa iese din mine tulbure pofta de viaţă desfundă canalele de calciu şi sânge-nchegat picură la-ncheieturi şi-alungă mirosul de tămâie din capul oaselor ziua pare abordabilă ca o curvă la colţ de fereastră îşi exhibă toţi nurii deşi a-nţeles demult că doar un strop din privirea-i lividă e de-ajuns să-mi provoace aroganţa … Continuă să citești poeme
Un poet de altădată? Constantin Călin nu este un nume care să spună ceva cititorului de poezie din zilele noastre. Și poate nici celui cu state mai vechi de „serviciu”. În anii socialismului victorios, șaizeci ai veacului trecut, în Bucureștiul iubit funcționa o cofetărie, de fapt o cafenea, unde se adunau studenții cu înclinații artistice, … Continuă să citești poeme
edelweiss îți amintești iubitule de noaptea noastră stăpână în apa otrăvită de salcâm de mai păgână? și stelele de-argint murate-n ude șoapte îngelozite ne îngână cârceii încleștați de un picior de leu în munte-ascund fragilitate mă preziceai floare-regină – în libertate doar măiastră – ‚și-nfige colții-adânc în stâncă și-o ruină în pietate doar pe muchie … Continuă să citești Poeme
În tine…. e o preajmă tot mai limpede tot mai ceţoasă cuvântul scris n-o poate defini, nici graiul viu nu poate s-o prindă în plasa lui de vorbe lunecătoare şi nici vreo limbă moartă nu are cuvinte înţelepte s-o poată captura în enigmatice zale. Uneori, însă, ceva nenumit, poate doar ochiul postum, te face să … Continuă să citești Poeme
Pasărea, la fereastră vorbind (I)… Pasărea la fereastră, vorbind: Unde ţi-ai pierdut Ziua aceea dintâi, Când soarele a răsărit prima oară, Pentru tine? Unde e ascunsă Duminica începutului, Sărbătoarea de aur a Luminii, Clopotul care bătea în interiorul Sufletului tău?! Unde-s orizontul Şi steaua ta Cea cuminte?!… Vezi, de aceea eu Bat în … Continuă să citești Poeme
Ușor de recunoscut Ușor de recunoscut este cel ce caută ceva ce-a pierdut, cu buzunarele memoriei întoarse pe dos atârnând în bătaia vântului, el merge cu pași mici și cu ochii ațintiți în pământ fulgerând cu privirile propriile-i urme mușcate, cu foamea cunoscută, de anotimpuri. În jurul lui gându-i zumzăie, ca o albină nevăzută, implorând … Continuă să citești Poeme
Butterfly-effect Istoria personală câteodată precum vulcanii noroioși dorind să arunce totul la suprafată și seara ce își negociază intrarea și ieșirea din lume cu gesturi de negustor florentin și-n țesătura rărită a cămășii ziua se zbate cum odinioară în costumele unui roi soleil iar oțetarii din marginea grădinii ce te văd și îi vezi din … Continuă să citești Poeme
* Singurătatea mă face să invit acasă persoane pe care înainte le dispreţuiam cât a trăit soţul meu mi-a plăcut să fumez să joc tabinet şi canastă cu câţiva prieteni apropiaţi să vorbesc mult şi să nu fiu întreruptă şi bietul meu soţ m-a ascultat răbdător o viaţă întreagă după ce am terminat facultatea de … Continuă să citești Antologia orășelului Băile Govora
Scriiturile izbăvitoare Costumele de grâu ale poeţilor iluminează tramvaiele în care tălmacii zeilor încă pătrunşi de harul divin agenţi de transmisie. Cu structuri interioare care la rându-le structurează tot ceea ce spiritul produce le-atârnă pe piepturi o cruce. În clipa de sublim dilatată, certitudinea încremeneşte lângă vânzătoarele de geniu şi la debutul celui de-al treilea … Continuă să citești Poeme
compartir también dedicată Elvei, de dincolo de graniţele emisferei în cele mai frumoase poze identitatea se diluează frumosul devine parte dintr-un patrimoniu vast mare cât sufletul omenirii la un moment dat când şi când sufletul omenirii se schimbă şi alte cohorte de fotografii ne fac educaţie vizuală ne instruiesc legitimează un stil de viaţă sau … Continuă să citești Poeme
Înecul Poetei Ileana Mălăncioiu Rătăceau pâinile umflate pe apă Cu lumânările arzând foarte înalt Ca nişte scrisori de dragoste Trimise spre tărâmul celălalt Un cui geros mă străpungea, şi-n noapte Văzduhul se umpluse de femei O clipă, între pâinile acelea Mi se păru că ard genunchii mei Treceau peste clopotniţa lichidă Cei de pe plute … Continuă să citești Poeme
31 decembrie Amurg cu marginea de zahăr candel unde totul se istovește. Se sfârșește. Aici. Sfâșiat de iluzii aștepți lovitura de gong, captând până și ultima licărire a zilei. Încotro? – te întreabă arhanghelul, țintindu-ți inima cu spada. Deodată umbrei i se ivesc aripi de înger, generații de rugi se înalță din vama privirii. La … Continuă să citești Poeme
Gânduri Când a spus că el ştie nu ştie nimic Socrate s-a surprins la simplul gând că de fapt el nici nu are gânduri complicate. Însă pe atunci erau şi greci cu gânduri complicate unul dintre ei spunând – vă amintiţi? – cunoaşte-te pe tine însuţi. Mit antic la Kremlin Dacă Pavlov pe când experimenta … Continuă să citești Poeme
Zmeii de apă În primăvara aceasta ochiul pătrat al câmpiei înalță zmeie. Noaptea, prin vii, singurătatea cântă din toate fluierele vieții. Greieri, înfipți în anotimpuri ca într-un pian dezacordat, risipesc timp. Dragostea este cubul perfect. Are tot atâtea fețe câte stele au mările lumii. Cal sticlos, inima mea verde-nesfârșit zboară cu aripi de aer. Se … Continuă să citești Poeme
Vânător de noapte Ochiul atotvăzător al cerului ştie încotro merg frunzele ultimilor copaci mă însoţesc în trenul de noapte în cuşetă, mă întind pe patul îngust fixat sub alt pat îngust trenul scrâşneşte osiile, boghiurile se trezesc încep să danseze, să scandeze cu dinţii încleştaţi, îşi înteţesc ritmul în ritmul inimii mele un ţipăt metalic … Continuă să citești Poeme
Hibernare s-ar putea să apară oricând cineva care să ne înghită pe toți așa cum înghițeau aburii locomotivele din celălalt veac M-am hotărât să pornesc din acest garaj plin de fum înainte să descopăr în varful bocancului un clopot transparent (ca de ceară) Cred că au observat toți cum că am umerii obrajilor sparți și … Continuă să citești Poeme
Miraje prelungi Aş vrea să petrec sărbătoarea gheţurilor cu un prieten obscur fără armura purpurie licorile de casta meretrix miracolele inutile patul puştii de lîngă ieslea papală cărînd profunzimea în găleata de var picătură cu picătură în zgîrieturile vîntului aş bîigui că nu vreau să aprind lumînări în zile triste să fac gesturi străvechi care … Continuă să citești Poeme
Poet vitalist, nebun după poezie, damnat al scrisului ei, mult mai complex în discurs de cum îl reprezintă acest grupaj – oricât de amplu, tot grupaj –, Aurel Udeanu a publicat mai multe volume bine primite de comentatorii deliricei, însă, curios lucru, fără a răzbate, cu îndreptățirea cuvenită, la o recunoaștere de larg ecou, să … Continuă să citești Poeme
O cădere care nu se mai sfârşeşte; Probabil că aceasta-i întrebarea pe care şi-o pune picătura de ploaie. Am învăţat o frunză să vorbească, iar, mai apoi, cum în toamnă să cadă din copac. Ruginită, la atingerea pământului, sunetul ei de aramă. Sângele umblă în mine ca un bătrân adus, sprijinit de baston. L-aş întreba … Continuă să citești FULGURAŢII
poezia în tramvaiul 26 am văzut-o cum transpiră abundent în tramvaiul 26 strivită între sacoşe cu murături Always Coca – Cola cheeseburger cu mult ketchup ziare dostoievski pizza cu ceapă şi măsline cizme varză de bruxelles parfum L’Orčal Paris a coborât în piaţa matache cu ciorapii deşiraţi – uzi deja cu urme de spermă motorină … Continuă să citești poeme
Teoria probabilităților Ne priveam adesea în ochi, Încurcați de paradoxurile probabiliste: Probabilitatea de a avea un job, de a câștiga la loto, Probabilitatea ca ghețarii să se topească mai repede Și patul nostru, plutind într-o mare de dosare dimineața Se făcea că ne trezim Chiar înainte de a lua ultima semnătură pe contract Întindeam mâna … Continuă să citești poeme