Împrumută-mi, omule, frustrarea Să te pot privi şi după moarte Cât esti de sărac şi ambiguu Cu ochii trişti ca ai lui Ovidiu Care m-a cântat de după trestii Admirându-mi trupul de silfidă Nu eram nici bună, nici morală El privea în susul apei tulburi Îşi torcea încet melancolia Aşteptând un vas cu pânza ruptă … Continuă să citești Instituţia Vestalei
Albastru chihlimbar degeaba îmi ceri să ne oprim, eu mereu sunt oprit, niciodată n-o să rămâi în urmă; mă uit împrejur și văd deșert, doar tu înoți în oceanul pustiit și mă cauți disperată. Când mă găsești totul se transformă, îți întind mâna și dansăm. Ador cum cercetezi cu o curiozitate molipsitoare toate laturile și … Continuă să citești Poeme
Condamnat să scriu „Într-o zi, căutându-te cu ardoare ca pentru prima oară, am te găsesc într-o prăpastie cu toate versurile tale – bolnav, beat, bătut, fumându-ţi propria viaţă probabil fascinat de ideea că mângâi molii și se vor transforma în fluturi pentru viitoarele prințese. Azi nu se mai contopesc poezii cu ochi orbi, nu o … Continuă să citești Poeme
La un pictor Zilnic ia act de existența tuturor culorilor pînă și a celor spălăcite murdare ezitante a culorilor timide estropiate excesiv de visătoare peltice handicapate arțăgoase confuze grosolane ori nespus de fine cum amprentele digitale ale Îngerilor ce s-au sinucis. Semn de carte O imagine curgătoare înaintezi printr-însa în contra cursului său. Bibelou Aidoma … Continuă să citești poeme
Toamnă Un câmp pustiu pe care câţiva arbori îţi imită singurătatea sub un soare de plastilină roşie. Pe o străduţă pustie spre seară Alunecă un înger pe patine cu rotile. Aripile lui foşnesc ca un cearşaf Pe care un soldat iubeşte o bucătăreasă de la cantina şcolii. Cineva aşează capetele noastre Ca pe niște nuci … Continuă să citești poeme
Prietenii mei de Dincolo Stau pe mal Îmi trag sufletul Cum aş trage Un sac cu apă. Cântecul serii Îmi răstoarnă copilăria în râu. Dincolo, prietenii mei Marcel, Olimpia, Vasile, Vusea, Rascolea şi Petre Şi fiorul uitat pe pământ Ce-mi desenează lebede albe Pe gânduri… Îi caut în carnea de flori Ce se zbate … Continuă să citești poeme
Zburători Femeie, zadarnic îţi umpli coşul cu flori de cannabis şi de mac roşu, între lumea lui Iisus şi a lui Dalai-Lama eşti kapo sau deţinut – mâine îmi voi cresta braţele cu lama şi în Canes Venatici o să mă mut.. Aici, în urbea peste care trece în zbor Icarus fâlfâind din două pietre … Continuă să citești poeme
Motto: “ Să vrei înapoi carnea şi sângele ficţiunilor tale: iată prostia, iată demenţa.” – Mariana Marin #ţesut viu Niciun nor electric deasupra capului de-o vreme, nimic care să-mi frângă miocardul. Tot mai fericită şi tot mai puţin speriată, gata să-nfrunt haosul străzii, să trăiesc o vreme-n ziare, fără pastile şi pansamente, după atâta … Continuă să citești poeme
Eram întreg al vieţii mele fiu În lacuri de-acalmie, în tempeste, Nu părăseam speranţa, sfânt-umană. Pluteam pe-o navă-n depărtări celeste, Ca albatroşii,-n zbor fără prihană. Şi doar ERAM în zilele acele, Când totul era demn de-a fi trăit Şi-o coerenţă se citea în stele, Părând a ne-orienta la nesfârşit… Abatorul Atârnă-n cosmos cărnurile-n sânge Și … Continuă să citești poeme
Exerciţiu de instrucţie Dimineaţa iese din mine tulbure pofta de viaţă desfundă canalele de calciu şi sânge-nchegat picură la-ncheieturi şi-alungă mirosul de tămâie din capul oaselor ziua pare abordabilă ca o curvă la colţ de fereastră îşi exhibă toţi nurii deşi a-nţeles demult că doar un strop din privirea-i lividă e de-ajuns să-mi provoace aroganţa … Continuă să citești poeme
Un poet de altădată? Constantin Călin nu este un nume care să spună ceva cititorului de poezie din zilele noastre. Și poate nici celui cu state mai vechi de „serviciu”. În anii socialismului victorios, șaizeci ai veacului trecut, în Bucureștiul iubit funcționa o cofetărie, de fapt o cafenea, unde se adunau studenții cu înclinații artistice, … Continuă să citești poeme
edelweiss îți amintești iubitule de noaptea noastră stăpână în apa otrăvită de salcâm de mai păgână? și stelele de-argint murate-n ude șoapte îngelozite ne îngână cârceii încleștați de un picior de leu în munte-ascund fragilitate mă preziceai floare-regină – în libertate doar măiastră – ‚și-nfige colții-adânc în stâncă și-o ruină în pietate doar pe muchie … Continuă să citești Poeme
În tine…. e o preajmă tot mai limpede tot mai ceţoasă cuvântul scris n-o poate defini, nici graiul viu nu poate s-o prindă în plasa lui de vorbe lunecătoare şi nici vreo limbă moartă nu are cuvinte înţelepte s-o poată captura în enigmatice zale. Uneori, însă, ceva nenumit, poate doar ochiul postum, te face să … Continuă să citești Poeme
Pasărea, la fereastră vorbind (I)… Pasărea la fereastră, vorbind: Unde ţi-ai pierdut Ziua aceea dintâi, Când soarele a răsărit prima oară, Pentru tine? Unde e ascunsă Duminica începutului, Sărbătoarea de aur a Luminii, Clopotul care bătea în interiorul Sufletului tău?! Unde-s orizontul Şi steaua ta Cea cuminte?!… Vezi, de aceea eu Bat în … Continuă să citești Poeme
Ușor de recunoscut Ușor de recunoscut este cel ce caută ceva ce-a pierdut, cu buzunarele memoriei întoarse pe dos atârnând în bătaia vântului, el merge cu pași mici și cu ochii ațintiți în pământ fulgerând cu privirile propriile-i urme mușcate, cu foamea cunoscută, de anotimpuri. În jurul lui gându-i zumzăie, ca o albină nevăzută, implorând … Continuă să citești Poeme
Butterfly-effect Istoria personală câteodată precum vulcanii noroioși dorind să arunce totul la suprafată și seara ce își negociază intrarea și ieșirea din lume cu gesturi de negustor florentin și-n țesătura rărită a cămășii ziua se zbate cum odinioară în costumele unui roi soleil iar oțetarii din marginea grădinii ce te văd și îi vezi din … Continuă să citești Poeme
* Singurătatea mă face să invit acasă persoane pe care înainte le dispreţuiam cât a trăit soţul meu mi-a plăcut să fumez să joc tabinet şi canastă cu câţiva prieteni apropiaţi să vorbesc mult şi să nu fiu întreruptă şi bietul meu soţ m-a ascultat răbdător o viaţă întreagă după ce am terminat facultatea de … Continuă să citești Antologia orășelului Băile Govora
Scriiturile izbăvitoare Costumele de grâu ale poeţilor iluminează tramvaiele în care tălmacii zeilor încă pătrunşi de harul divin agenţi de transmisie. Cu structuri interioare care la rându-le structurează tot ceea ce spiritul produce le-atârnă pe piepturi o cruce. În clipa de sublim dilatată, certitudinea încremeneşte lângă vânzătoarele de geniu şi la debutul celui de-al treilea … Continuă să citești Poeme
compartir también dedicată Elvei, de dincolo de graniţele emisferei în cele mai frumoase poze identitatea se diluează frumosul devine parte dintr-un patrimoniu vast mare cât sufletul omenirii la un moment dat când şi când sufletul omenirii se schimbă şi alte cohorte de fotografii ne fac educaţie vizuală ne instruiesc legitimează un stil de viaţă sau … Continuă să citești Poeme
Înecul Poetei Ileana Mălăncioiu Rătăceau pâinile umflate pe apă Cu lumânările arzând foarte înalt Ca nişte scrisori de dragoste Trimise spre tărâmul celălalt Un cui geros mă străpungea, şi-n noapte Văzduhul se umpluse de femei O clipă, între pâinile acelea Mi se păru că ard genunchii mei Treceau peste clopotniţa lichidă Cei de pe plute … Continuă să citești Poeme
31 decembrie Amurg cu marginea de zahăr candel unde totul se istovește. Se sfârșește. Aici. Sfâșiat de iluzii aștepți lovitura de gong, captând până și ultima licărire a zilei. Încotro? – te întreabă arhanghelul, țintindu-ți inima cu spada. Deodată umbrei i se ivesc aripi de înger, generații de rugi se înalță din vama privirii. La … Continuă să citești Poeme
Gânduri Când a spus că el ştie nu ştie nimic Socrate s-a surprins la simplul gând că de fapt el nici nu are gânduri complicate. Însă pe atunci erau şi greci cu gânduri complicate unul dintre ei spunând – vă amintiţi? – cunoaşte-te pe tine însuţi. Mit antic la Kremlin Dacă Pavlov pe când experimenta … Continuă să citești Poeme
Zmeii de apă În primăvara aceasta ochiul pătrat al câmpiei înalță zmeie. Noaptea, prin vii, singurătatea cântă din toate fluierele vieții. Greieri, înfipți în anotimpuri ca într-un pian dezacordat, risipesc timp. Dragostea este cubul perfect. Are tot atâtea fețe câte stele au mările lumii. Cal sticlos, inima mea verde-nesfârșit zboară cu aripi de aer. Se … Continuă să citești Poeme
Vânător de noapte Ochiul atotvăzător al cerului ştie încotro merg frunzele ultimilor copaci mă însoţesc în trenul de noapte în cuşetă, mă întind pe patul îngust fixat sub alt pat îngust trenul scrâşneşte osiile, boghiurile se trezesc încep să danseze, să scandeze cu dinţii încleştaţi, îşi înteţesc ritmul în ritmul inimii mele un ţipăt metalic … Continuă să citești Poeme