Motto Oasele mele s-au îmbrăcat într-un nou trup îndrăgostit. Arthur Rimbaud Spiritul ei pune în mine trupul jarului topește prăslele iernii. Nu am mai trecut cu vederea întregul, darul primind. Aici dospește sufletul nostru. Am deschis Poezia cu trupul de fosfor. Îi simt fildeșul, deplasarea spre roșu, depășind gradul de fierbere al ființei. Nu mai … Continuă să citești PINK FLOYD. TRANSCENDERE
* Mă amăgesc sunt viu îmi zic am ajuns acolo unde nu se ajunge decât mort nu am mai ieșit de o săptămână din casă ce să mă fac gândacii roșii izgoniți din bucătărie au ruginit de mult pe cheia din broasca ușii e atât de groasă rugina pe ei că niciunul nu-și mai aduce … Continuă să citești MĂȘTILE FRIGULUI
ZIUA ÎN CARE VIN PEȘTII aveam aproape zece ani era iulie voiam să văd un film despre vestul sălbatic toți prietenii îmi povestiseră că era grozav și oricum îmi plăceau foarte mult asemenea filme erau pline de cai de arme de alte lucruri pe care nu le mai găseai decît acolo în filmele acelea toți … Continuă să citești Poeme
I Artistul chinez Ai Weiwei exhibiţionist narcisic de renume mondial care oricum trăieşte sub autosupraveghere prin autosupraveghere din supravegherea de sine viaţă-foto bio-video fotografiindu-se adică şi filmîndu-se tot timpul cu tot ce prinde iar azi e tot mai posibil tot mai simplu şi postînd transmiţînd viaţa se autoarhivează văzînd că e detronat concurat expropriat supravegheat … Continuă să citești De ce poem
Text Prea mult zgomot în textul acesta ca-ntr-o cutie umplută cu cioburi pe care-o agiți (l-ai vrea silențios concentrat asupra hazardului precum un zar înainte de-a fi azvîrlit). Hotel La fereastra hotelului blînde ținuturi dealuri și-ndepărtate fulgere rîuri reci în care se-afundă munții fierbinți așa cum un călător ostenit și-ar afunda picioarele-n lighean. Semn de … Continuă să citești poeme
(leacuri împotriva morții) 65. Nici o ispită nu mai înseamnă decît gîndul irosit pe nimic, nici o fericire nu mai înseamnă decît viitorul care nu va fi niciodată trecut nici o grijă nu mai înseamnă decît pasul următor înapoi nici o iluzie nu mai înseamnă decît viața pe care nu o trăiești nici o zi … Continuă să citești GRAMOTE
1918. Limba română lua auspiciile Bucureștiule, văzut de viitorul rege prima oară, păreai o nouă Romă, latentă, somnoroasă, titan cu vag profil roman și trup de bivol înecat în ape. Dincolo de cei ce întreabă ori se-ndoiesc, de cei predați de bunăvoie timpului, locuitorii tăi, acei celeres pripiți și vijelioși, s-au arătat, neîndoielnic, mai bravi … Continuă să citești poeme
ALTEȚA SA REGALĂ privind depărtarea ca pe niște ecouri plecate de acasă câteva zdrențe în ruinele castelului străzile întortocheate ale zâmbetului tău pline de tăceri două umbre ale magnoliei din curtea casei șicanează răsăritul soarelui trupul meu fără umbră trupul tău fără umbră pe eșafod două umbre peste acoperiș ritualuri îmblânzite de frica iepurelui necunoscutul … Continuă să citești poeme
*** omul care este iubit poate suporta orice ca hârtia suferințele lui sunt cuvinte pe o coală pe care le citește ca pe o poveste de viață a unui scriitor de departe pentru că iubirea ne trage de aproape departe și de departe aproape așa că acum în smerita mea suferință dau slavă lui Dumnezeu … Continuă să citești poeme
13 La trecători dansatori de tămâie, regatul sporește-n pustiu – un vânt adie înșelător – umbră sau trup, femeia pierdută într-o nelegiuire lângă malul de ceară. Și ninge cu solzi de nisip peste corturi, parcă de trupuri am fi despărțiți cu nuielușa tristeții – doar mâinile mai au fericirea de a locui într-o sărbătoare a … Continuă să citești RADIAȚIA CUBULUI
(Premiul VR la Festivalul-concurs Porni „Luceafărul”, ediția XXXVII, Botoșani, 15-17 iunie 2018) ODESA Când am revenit peste câțiva ani Am înțepenit toți patru Au rămas doar salcâmii Câinele roșcat, deja bătrân Oamenii străini Marea calmă, fără valuri Krasnîe Zori dărâmat Și garduri, garduri, garduri Salcâmul miroase a Odesa. Lesa legată de deget Pescuitul cu tata … Continuă să citești poeme
Je te vois E prea multă linişte aici în universul nostru Unde eşti tu sunt sânii tăi calzi coapsele tale legănate şi buzele care tac Pomenesc mai des de tine când nu eşti eşti după uşi străzi cartiere întregi Dincolo de rutină nu e nimic special pentru a crea un vis un mister o maşină … Continuă să citești poeme
LAMENTO Trecutul e sortit uitării Suntem adesea înclinaţi s-o credem Dar nu cînd fiul tău se află-n criptă. Trecutul e-un tărîm atunci De-ntors aducerile-aminte Un loc de jalea dulce luminat Durerea stinsă ne-aduce viaţa înainte. Găsesc azil în frumuseţea veche doar chipul să-l mai văd o dată Parade murmurînd de adunări şoptind rămasuri bune Celor … Continuă să citești Un poem
culcați pe spate culcați pe spate, cercetăm oasele proeminente ale cuvintelor orbitând o ceață flotantă – astfel se prind în tentacule păreri despre iluminații din Bavaria, despre fractali, despre picturile lui Ocampo sau chiar despre indicele glicemic al cartofilor. culcați pe spate, sesizăm că articulațiile minților noastre se înțepenesc în viitor – acolo se urzesc … Continuă să citești poeme
Unsprezece petale, poate cele unsprezece noduri împrumutat, în timp, de la Nichita, ce ar trebui să facă un întreg, un acoperiș care să mă învelească peste moarte. Un acoperiș parabolă din 12 petale, dar cu o petală lăsată lipsă dinadins, pe unde să pătrundă ploaia, vântul, soarele, gerul, viața. ACOPERIȘ 1 privirea mea îți străpungea … Continuă să citești Acoperișuri
*** cînd eram copii și ne trezeam dimineța flămînzi mama ne scotea afară din casă și ne așeza cu fața la soare cu ochii închiși. preț de cîteva clipe pluteam peste grădinile de la marginea satului pline cu porumb gras cartofi fructe pîini cît o locomotivă cu aburi. cînd deschideam ochii eram atît de sătui … Continuă să citești TRAUME
Geamgiul şi olarul Îşi aminteşte azi cu duioşie cum în plină amiază de vară cînd lumina dansa albindu-i ochii spărgea liniştea doar un strigăt ca un cîntec suit pînă la el din vechime era al unui om mai mult scund care căra în spatele lui prea îngust o sarcină de lumini ocheţi şi oglinzi îl … Continuă să citești poeme
Eliseo Diego (1920 – 1994) este unul dintre marii poeți cubanezi ai secolului XX. În anul 1926 călătorește în Franţa, considerând experiența aceasta ca fundamentală pentru viitoarea sa carieră artistică. Din 1936, colaborează la mai multe reviste literare și întemeiază, alături de Cintio Vitier, celebra publicație intitulată Luz, iar împreună cu José Lezama Lima susține … Continuă să citești poeme
Aproape Seară, aproape seară; O umbră de lumină îmi desenează picioarele, timide, fiind ele ca două corăbioare neîndrăznind să se arunce în marea de întuneric, în întunericul ce mă pândește; mă pândește, dar scap și de această dată, făcând o piruetă de abil dansator. Despre o zi E-adevărat cerul s-a oglindit în apă și, deodată, … Continuă să citești poeme
Ce se întâmplă? Ce se întâmplă, de ce tavanul casei mele, în fiecare noapte tot mai mult, de neoprit, vai, fără greș, spre mine apăsător coboară? Și-n schimb, de ce mereu pământul și cu el podeaua tot cresc, ca burta plină de rumeguș a unui elefant enorm, nesimțitor? Ce vrea să fie asta, o menghină, … Continuă să citești poeme
Emil Ariton a apărut într-o zi la redacție, cu un aer distrat, de domn provincial pierdut prin Capitală, scotocindu-se, în fața noastră, după niște manuscrise uitate acasă, la Piatra Neamț, dar cu – totuși! –, în geantă, un volum apărut modest la o editură obscură, Corgal Press, op care la simpla răsfoire face și nu … Continuă să citești poeme
BOCETE ȘI CÂNTECE DE DESPĂRȚANIE Argument N-am crezut niciodată că o să scriu versuri în stil popular. Dacă mi-ar fi spus cineva, din două una : ori aș fi zis că-i prost prezicător, ori că a confundat persoana. Nu știi ce ți se întâmplă mâine. În toiul întâmplărilor te descoperi mereu. Forja nevăzută a vieții … Continuă să citești Poeme
Odă valizei mele Valiză pe rotile, geamantan de un scriitor putere, plus ceva lumină solară, lunară, de stele. Valiză europeană, zic, pentru că nici nu știu în ce țară ți-ai avea obârșia – Germania, Franța, Polonia, Spania… aha! – model Zepter – deci, curios, dar ești din Serbia, mai bine zis purtând numele sârbului Milan … Continuă să citești
Peisaj cu viitor marginal Pe sens opus, două mașini nemțești Ca două cotidiene de mare tiraj Ca doi frați vitregi, ca două partide Ca o palmă și o față Ca razele gamma și o glandă din piele Ca un pahar și o podea, ca un răcnet și o ureche cădeau una spre alta Spațiul, deja … Continuă să citești Poeme