Aproape Seară, aproape seară; O umbră de lumină îmi desenează picioarele, timide fiind ele, ca două corăbioare neîndrăznind să se arunce în marea de întuneric, în întunericul ce mă pândește; mă pândește, dar scap și de această dată, făcând o piruetă de abil dansator. Despre o zi E-adevărat cerul s-a oglindit în apă și, deodată, … Continuă să citești Poeme
Cum este sã împarți cu bunicul aceeași cruce Cum este sã împarți cu bunicul aceeași cruce sã vã atingeți din greșealã frunțile sã vã prindeți de mâini sã vã cãlcați pe picioare sã vã prãvãliți unul peste altul ca într-un tramvai deraiat sã faceți duș sã vã albiți reciproc oasele sã vã smulgeți firele de … Continuă să citești poeme
Premiul Vieții Românești la Festivalul Tudor Arghezi, Tg. Jiu, ediția XXXIX Cântec rusesc Pe gheața tundrei am țipat întâi, Și nici acolo nu eram acasă, Cântam țipând, nu mă vedeau frumoasă, Mi-au pus pe gură piele de omidă, M-au îmbrăcat în muguri și licheni, M-au încălzit la sân de baracudă, Să tac, să dorm, Să nu … Continuă să citești Premiul VR la Festivalul „Tudor Arghezi”- poeme de Teodora Cristina Ciobanu
Odinioară O femeie de treizeci de ani (lectură străveche străbătîndu-ți îndoiala cum vinișoare fierbinți colorate străbat marmura ploii) cum tot de treizeci de ani un război în alt veac în altă bibliotecă un fluture însîngerat tîlc fluid așezîndu-se pe sînul femeii fereastra pictează sîrguincios depărtarea toridă nimic n-ar fi să mai uiți nici brățara Ei … Continuă să citești poeme
Nu ştiu de ce de un timp toate lucrurile din jurul meu au început să mă părăsească îţi dai seama cum este să te trezeşti deodată singur cu tine între două oglinzi glisând dintr-o oglindă în cealaltă într-o dezordine perfect browniană, fără acele lucruri cu care te-ai înfrăţit de-o viaţă pe care le-ai îndrăgit cu … Continuă să citești poeme
Circulația intrinsecă Înăuntrul viscolului pe duna din regnul pădurii fetișuri de sîrmă în copilărie ne dădeam cu sania pe o movilă din bombe germane cu circuit deschis printre gunoaie trece un tren static cu care se ajunge din ochiul uraganului pe Marte în afara dunei. Postum. Rugul inaugural Așa cum dintr-odată mai faci cîțiva pași … Continuă să citești poeme
1 Filmez cu încetinitorul lumina. Spaţiul spongios cuprins între coridoarele sale. Din graţioasa lor unduire, Alcătuiesc un atlas de idei. Nevăzut, de pe ringul concentric, marele înlocuitor de imagini- Integratorul- pîndeşte. El vindecă timpul şi însufleteşte cuvintele. Mă iradiază cu un aparat de multiplicat tristeţea, bea frigul care curge din stele şi devine un cantec … Continuă să citești SEMNUL INTEGRATORULUI
Aplecată deasupra lui halatul cu un nasture desfăcut și pielea fină între falezele albe și scobite cu miros de fier de călcat flori ofilite și ceară tămâioasă care se topește deasupra lui în ambulanța care gonește spre interminabile albe coridoare unde un fir roșu străbate vertiginos tavanul odată cu vocile agitate care strigă nedeslușit și … Continuă să citești Despre ipocrizia unei imaginații tulburate
Hamboc, pădurea dealuri, dealuri croite de iepuri uriaşi ieri aveam o limbă uscată de vânt azi batem cuiele de fier în dricul căruţei, spălăm curtea şi strângem căruţele roată, roată lângă roată, spate în spate cu pomul ales ca o rugăciune în doi inima căruţei, precum catargul apelor, este lemn din pădurea bunicului Gavril el … Continuă să citești poeme
singurătate sporește-mi singurătatea înger ascuns în mărul putred întunecă-mă sorbindu-mi toată seva plăcerii să par ecoul lemnului din cruce izbit de ceasul-rozariu fructe amar-crepusculare cerșesc în amurgul-sirenă strigătul cald al frunzelor stinse pribeag mă trezesc în interiorul cuvântului zeului de hârtie și visul nu îmi este vis de data aceasta e doar un tremurat al … Continuă să citești poeme
o ţară unde nu poţi nici să trăieşti nici să mori „am deschis poarta iadului” – zice – şi capcâni de smoală şi sânge şi litere strâmbe se revarsă huind în odăi pe străzi în păduri peste ape din mintea înnegurată din gânguritul copilului din lacrima despicată cu toporul din inima cea bună a samarineanului … Continuă să citești poeme
Dincolo de singurătate El fumează, bea lângă femeia bătrână, chircită nu ştie prea bine cum o cheamă nici de unde vine stau împreună pe canapeaua veche se uită la televizor comentează filme de acţiune marşurile de protest din ţară tuşesc pe rând în camera mică fumul se încolăceşte pe becul chior din tavan pe cărţile … Continuă să citești poeme
* * * Fericit aerul acelei odăi în care au respirat laolaltă Van Gogh și Gauguin și Toulouse Lautrec și Seurat mi-e somn după acel Paris în care Lumière își fulgura pe pînză primul can-can… fantome albe noaptea volanele ridicate ca o buză înspumată de cal și nechezatul acela al femeilor pătrunzînd în creier * … Continuă să citești poeme
lui ioan buduca dacă unui ins oarecare i-ai luat păhăruțul din glandă în fața ta nu rămâne nimic. dacă stai la masă față în față cu el și dintr-un ordin obscur i-ai luat păhăruțul din glandă gafa e uriașă – în fața ta, instant pe locul lui o șapcă sau pălărie. dacă stai la masă … Continuă să citești Hoapa
Poemul zidit Dacă meşterul Manole i-ar fi lăsat Anei atunci când a zidit-o – un horn mic, o galerie de vizitare… Atunci Ana ar fi putut să se zbată mai cu folos între ziduri ca o Negresă la galere, la galera mânăstirii trăgând la rame printre abside şi sfinţi… Şi Ana, Negresa, s-ar fi zbătut până … Continuă să citești poeme
nesomn de vară ne vine să sfâșiem ziarul vechi al acestei lumi de nesomn când suntem, fără s-o știm, într-o țară cu numele nostru când, dedesubtul capitalei acesteia, trece pierdut plutind, printre visurile noastre, un copil dormind de milenii care curge printr-un labirint nesfârșit de nefapte și ghețuri: noi, cu graba noastră căutându-l, nu facem … Continuă să citești poeme
După –amiază cu măști de copii din vaza de lut așezată pe masă florile albe de castan pe care le-am adunat într-o lungă plimbare în doi prin grădina castelului încep a se împrăștia una câte una pe covor un șir de zâmbete neliniștitoare Apropie-te, Platero ne-am ridicat de la aceeași terasă vorbindu-ne ore întregi numai … Continuă să citești poeme
*** Pereții filmează momentul ochiul nocturn dilată detaliile clipele rulează cu încetinitorul tu încă rătăcești pe străzi necunoscute ale orașului nu mai găsești drumul spre casă ți-auzi doar pașii mustind de versuri hipnotice te lași condus orbește de poemele tale nescrise vreodată până când dimineața te va afla: fie la capătul ceresc al unei stradèle … Continuă să citești poeme
Motto Oasele mele s-au îmbrăcat într-un nou trup îndrăgostit. Arthur Rimbaud Spiritul ei pune în mine trupul jarului topește prăslele iernii. Nu am mai trecut cu vederea întregul, darul primind. Aici dospește sufletul nostru. Am deschis Poezia cu trupul de fosfor. Îi simt fildeșul, deplasarea spre roșu, depășind gradul de fierbere al ființei. Nu mai … Continuă să citești PINK FLOYD. TRANSCENDERE
* Mă amăgesc sunt viu îmi zic am ajuns acolo unde nu se ajunge decât mort nu am mai ieșit de o săptămână din casă ce să mă fac gândacii roșii izgoniți din bucătărie au ruginit de mult pe cheia din broasca ușii e atât de groasă rugina pe ei că niciunul nu-și mai aduce … Continuă să citești MĂȘTILE FRIGULUI
ZIUA ÎN CARE VIN PEȘTII aveam aproape zece ani era iulie voiam să văd un film despre vestul sălbatic toți prietenii îmi povestiseră că era grozav și oricum îmi plăceau foarte mult asemenea filme erau pline de cai de arme de alte lucruri pe care nu le mai găseai decît acolo în filmele acelea toți … Continuă să citești Poeme
I Artistul chinez Ai Weiwei exhibiţionist narcisic de renume mondial care oricum trăieşte sub autosupraveghere prin autosupraveghere din supravegherea de sine viaţă-foto bio-video fotografiindu-se adică şi filmîndu-se tot timpul cu tot ce prinde iar azi e tot mai posibil tot mai simplu şi postînd transmiţînd viaţa se autoarhivează văzînd că e detronat concurat expropriat supravegheat … Continuă să citești De ce poem
Text Prea mult zgomot în textul acesta ca-ntr-o cutie umplută cu cioburi pe care-o agiți (l-ai vrea silențios concentrat asupra hazardului precum un zar înainte de-a fi azvîrlit). Hotel La fereastra hotelului blînde ținuturi dealuri și-ndepărtate fulgere rîuri reci în care se-afundă munții fierbinți așa cum un călător ostenit și-ar afunda picioarele-n lighean. Semn de … Continuă să citești poeme
(leacuri împotriva morții) 65. Nici o ispită nu mai înseamnă decît gîndul irosit pe nimic, nici o fericire nu mai înseamnă decît viitorul care nu va fi niciodată trecut nici o grijă nu mai înseamnă decît pasul următor înapoi nici o iluzie nu mai înseamnă decît viața pe care nu o trăiești nici o zi … Continuă să citești GRAMOTE