1. întunericul a dat în clocot e deasupra minţii tale pe braţul unui scaun de fier în care şi-a turnat tristeţea statuie s-a aşezat frântă o pasăre – poate a nefericirii poate pasărea rok a destinului – deasupra ei nu era nicio rază nicio mână nu era pregătită să-i prindă sufletul în implozie – doar … Continuă să citești poeme
Dependență Te visezi prins pentru totdeauna-n potirul unei flori, cu totul dependent de suflet. Cum o faci să rodească, ai și ofilit-o, cu biciul amintirii – valuri izbesc țărmul petalelor sau seacă de tot. Rege tiranic, uns în somn, iradiezi cu-atâta forță visul (fără miresme, dar magnetic), încât se schimbă ca topită până și casa … Continuă să citești poeme
Prezența Mai vino o dată, atinge clapele pianului, retrezește-mi tristețea. Adu-mi-i pe Schubert și pe Mozart, cu toate gândurile lor. Vezi, nu uita fotografiile de pe vremea când încă mai eram tineri. Sau uită de toate acestea. În prezența ta, n-am mai fost trist de o mie de ani. Oare Cu brațul pe frunte… Căldura … Continuă să citești poeme
Meteorologie Începe ploaia măruntă măruntă să roadă peisajul cum dinții de șoarece vremea bună păstrîndu-se-n congelatorul recent cumpărat și alături cumuluși mișcîndu-se prin trupuri greoi cum sîngele crainicul citește liturgic cotele apelor Dunării scheletul de fulger al tăriei și viața de Apoi în cea de-aici și viața de aici în cea de-Apoi cu ceai și … Continuă să citești poeme
AFARĂ Încercarea moarte n-are așa că am luat-o încetinel pe trepte în jos. Mi-am zis gata destul cu izolarea asta între patru pereți. Mi-am băgat preventiv într-unul din buzunare declarația pe propria răspundere și-am țâșnit pe trotuar afară. Nici țipenie în stânga în dreapta. Târziu pe partea cealaltă un tip mascat pedalând pe bicicletă m-a … Continuă să citești poeme
UNDE A AJUNS LENIN În 1929 Walter Benjamin a văzut la Moscova o hartă înrămată a Europei cu becuri aprinse pe unde trecuse Lenin: Kazan, Petersburg, Geneva, Paris, Cracovia, Zürich, Moscova, și unde a murit, în Gorki. La mormântul lui în fața Kremlinului Lenin zace împăiat cu ziare. Ca să fie la curent i s-a adăugat … Continuă să citești poeme
dimineţi dacă n-ai spus adio, tu eşti adio şi dacă n-ai spus te iubesc, tu eşti te iubesc. de aici încolo, cartea viselor e închisă. corăbiile din ochii tăi se clatină când plângi. ne-am îmbrăţişa, ne e dor să ne îmbrăţisăm, dar sunt prea mulţi copaci în calea noastră. ar fi o dimineaţă perfectă dacă … Continuă să citești poeme
Scriere pe apă Viața e o scriere pe apă, totul trece, totul dispare. Făpturi, întâmplări, locuri, bătăile inimii, durere, reverii, lupte, strălucirea lunii pe obrazul tău, toate se pierd, se șterg, ajung într-o colosală mașină de tocat abstractă care le mistuie, care le preschimbă în praf stelar, în nimic. Trebuie, trebuie să poată fi salvate … Continuă să citești poeme
DESPRE EROII DIN CÂMPURILE DE BĂTAIE Când aud claunul suflând în trompetă îmi dau lacrimile spuse domnul Ioachim amintindu-și de filmele italiene și de vremea când era un tânăr timid și copleșit de tentațiile de a se confesa de a-și împărtăși crizele sale de afecțiune mereu și mereu luând-o de la capăt aceleași obsedante întrebări … Continuă să citești poem
LAST TIME ore și zbor dezinvolt/ avionul metalizat/ îți amintești când ai lăsat aburul orașului să te îmbrățișeze și ai traversat pur și simplu prin față pe la Lido cu teancul de ziare în brațe// îți cerusem prăjituri cu cremă mascarpone aveam un regret teribil că nu pot să fiu dulce și setea aceea amară … Continuă să citești poeme
UN BUTON DE SONERIE Încă o dată zic și vorbele zboară pe ziduri cetățeni se opresc înadins și-ntr-o doară cel ce știe unde-i este haina nu-și găsește cravata și norii cu umbrele lor complică totul cei care stau la un număr impar vor amendamente speciale harta precipitațiilor le stăvilește adesea aceste pretenții ne înțelegem bine … Continuă să citești poeme
KILOMETRUL ZERO …dacă un capăt e kilometrul zero al ființei, voi flutura batista deasupra unui zid adio sau altceva depărtat de îngrămădirea fierbinte din care vrei să scapi pulbere în vânt pe copitele unui Pegas… …dacă vrei să albești cămara neagră a ființei ce te stoarce strugure cu vin târziu în căușul stelelor, și cuvintele … Continuă să citești poeme
BĂTRÂNII MEREU INVENTEAZĂ POVEȘTI A venit iarna. Măcar a venit. În martie e mai bine decât deloc. Vedem – nu ne vine a crede: ăi bătrâni își poartă cuvintele ca pe niște revere-nflorate. Când se-ntâlnesc, își scutură unul altuia haina și fiecare se miră de ce-a mai visat celălalt. Unul a zis că se făcea … Continuă să citești poeme
INIŢIAL lumea din a fi se regăsea în germenii ierbii de sub zăpezi, pe lama dulce a focului şi azima cea de toate zilele era cuvântul întruchipat în curcubeu unduit de cântul păsărilor pe limba lor. nu știa ce-i teama de ziua de mâine. grifonii turnaţi din bronzuri de prislop la intrare n-aveau nimic comun … Continuă să citești poeme
Rocada În epoca faraonului ceauses I metroul se construia imediat de la un capăt la altul al turbatului buhensis ajungea și la păcii ca un crocodil zvăpăiat și uite cum curge crăciunul pe nil între oameni care cred că isa e doar fiul lui maryam trimis cu un papirus e-vanghelie uns de soare via regele … Continuă să citești poeme
Prolog Se deschide și se închide într-un cerc totul nașterea, viața, moartea, norocul, – și această carte – încoronată cu sfinți, beduini și Golgote de piatră. Scriu și scriu… Scriu litanii pe nisip. Unde-i cerul meu din chip, unde-mi este, Doamne, gura, unde-i viața și Scriptura? Și cuvintele iar latră, o ce lume idolatră! Scriu … Continuă să citești poeme
Taxidermistul, slujitoarea, împăratul Cadavrul împăratului mi-a dat multe bătăi de cap Imaginează-ți că am lucrat la el ascuns într-un subsol nenorocit, în timp ce înmormântarea sicriului gol adunase în ținut mii de oameni Nu pot să înțeleg de ce a dat împărăteasa ordinul ăsta – de ce să chemi un taxidermist să-ți împăieze soțul și … Continuă să citești poeme
*s*o*s mă uit la mine încă nehotărâtă /care să fie ultimele haine/cum îi este mai comod pământului să se întrepătrundă prin stofe colorate negre sau albe care ar trebui să fie ultimele cuvinte /de bun-simț mai lăsați-o-ncolo de jale lumea crește în frumusețe dacă știe când să dispară când să-și croiască ecrane imense reconectată la … Continuă să citești poeme
*** ? când ai dori tu Doamne să mori să fii din nou crucificat așa pentru un exercițiu de imagine – pentru o zi, două, acolo, o săptămână să vin eu, profanul, să te smulg de pe cruce și să te arăt lumii întregi și stelelor viu și nevătămat emcepătrat astăzi BBC-ul a anunțat că … Continuă să citești poeme
Istoria se repetă au ralenti şi de-a-ndărătelea „La poésie est la forme orale de l’empreinte de l’histoire au ralenti…La poésie est aussi une aversion plus la réalité qui est plus lourde que celle-ci. („Poezia este forma orală a amprentei istoriei cu încetinitorul…Poezia este deasemenea o aversiune plus realitatea care cântărește mai mult decât aceasta.”) Ernst … Continuă să citești poeme
Science fiction Am aflat cu surprindere că vecinul meu Chiorul care colinda toată ziua Oborul spunându-le vânzătoarelor de mere: – Aș vrea să-mi bag mâna sub cămașa ta! a fost pilot de încercare și avea ochi de culoarea cerului… A zburat în Sagittarius, Scorpius, Scutum, Sextans și în Pavo unde invita particule de rubidiu la … Continuă să citești poeme
Cuiul dacă ar fi să te răstignești tu pe tine însuți un cui ar rămânea nebătut – ceva ca în pilda orientală în care se spune despre încercarea de-a aplauda cu o singură palmă… Nimb De nu ar avea noroc de urechi unora nimbul le-ar aluneca peste umeri atârnându-le juvăț de gât, – constată un … Continuă să citești Poeme
1. soarele apunea dincolo de biserică, lent de parcă din adâncul înserării cineva ne-ar fi privit printre raze cu răbdarea prin care două ființe se decid să-și deschidă inima și-un jar ca o promisiune în cărămizi și ziduri – eram tineri. eram tineri. totul era posibil. inima vedea înainte ca ochii să creadă. însăși viața … Continuă să citești Trezitorii
Ursa Mare vs Ursita Mică (Sonete sorbonice) tonul: …iar ca dovadă că iubirea mişcă stelele pe cer, Dante aşeză Ursa Mare & Ursa Mică în formă de sonet. A(II)Rh+ O lucrare a mâinilor, pe dinăuntru, această brăţară de granate pe care o poartă sub piele la încheietura mâinii care alege din sângele tânăr, cu dezinvoltura … Continuă să citești Sonete