Autoscopie Prin fanta albastră a sufletului se vede marea. Jurnal De-a bușilea cale de șapte vieți, cântând smerit în colțul catedralei ori tăcând cât te ține gura. Zguduit de suflul exploziilor, un altul purtând pentru tine războiul de o mie de ani până se prăbușesc turnurile gemene și biserica Notre-Dame. Mărșăluind cu viața, umăr la … Continuă să citești poeme
Arrêt au fost închiși în propriile capete privarea de libertate s-a produs în lipsa oricărei sentințe irecursibil mai întâi ideile le-au fost înlocuite cu oameni zeci de oameni, sute, mii de oameni un cap devenise stație de metrou la oră de vârf apoi oamenii s-au transformat în ID-uri fiecare în zeci de ID-uri transpirația groasă, … Continuă să citești poeme
Alfa și CU omega Așa e cu omul devenit vechi din nou: ajunge la vârsta când nu mai vrea să fie erou. E timp târziu când mai în fiece vers bucuria trece din viață în moarte alteori – invers, pentru a încerca să înfrunte căderea în spleen a mitologiei propriului destin. Altfel spus dar în … Continuă să citești poeme
(totul) Un moment zero de la care să înceapă abia acum chiar acum totul fie și acum spre finalul filmului ăsta vetust de cinematecă în care tocmai retrăiești dimineața evanescentă a unei traversări singuratice peste podul unduit în apa verzuie a begheiului aici vizavi de străvechea turbină, ghidat doar de luciul fericit în sine al … Continuă să citești poeme
Cu doar 10 sau 20 de lei cumpăr amintirile unor oameni fotografii vechi de exemplu cuplu la Băile Govora în perioada interbelică sau familie cu copii sau colonel în uniformă de vară cu soţia foto tip carte poştală colorizată Popescu et Vasilescu femeie tânără pe terasa hotel Palace cu ofiţer regal român amintiri din govora … Continuă să citești Antologia orășelului Băile Govora
O bacoviană I cel pribeag cel singur cel pustiu iubita mea de noiembrie cântă prin burnița roșie parcurile sunt uriașe patinoare de ceață ea balerina cuprinde cu un dans clipele secundele totul se descompune flautul și harpa tamburina de brumă și începutul de sunet II la margini de orașe abatoare de fluturi ninge molcom eu … Continuă să citești Poeme
Trecere „Destuuul”, îmi strigă vechiul orologiu din hol zornăindu-și lanțurile peste artrita mea. „Aștepți o ploaie acidă care să-ți justifice neliniștea dintre riduri.” Secundarul lui mă prinde la dans cu fiecare pulsare învăț o cădere cu fiecare cădere mor sâmburii unei alte epoci. Cu fiecare epocă moartă învăț rănile prezentului. Prin fereastră măslinul îmi întinde … Continuă să citești Poeme
CALUL TATUAT Grăbit alunecă din mine nisipul fără număr cad cristalele în pâlnie iar eu alergat de furtună în galop strâng de dârlogi calul timpului care se descompune castelele mele se duc ușor ca o maree ce udă tălpile mele urmele care cad în umbră într-o noapte când am chef de alergat pe un cal … Continuă să citești Poeme
hărți și granițe hărțile nu arată nici exactitate, nici certitudine însă rămân importante prin selecția detaliilor devenind holograma amprentei clienților așezați în limuzina câștigătorilor ultimei lupte. granițele rămân cioburile inimilor, bărci strecurând arhivele depresiei prin bariere peste amintiri-cimitir-somn-violență pentru ce s-a vrut să se înțeleagă sau să dispară cu matrioșe levitând inițiatic în priveliști ascunse … Continuă să citești Poeme
Isadora Sânzianei Cosima ea locuia în umbrele serii fuma ţigări uşoare îmbrăca rochii din mătase glazurată călătorea fără bilet iubea podurile arcuite peste visul ceasornicelor şi amurgurile care îi ţeseau eşarfe strălucitoare dimineaţa desena cercuri în apă seara aprindea candelabre cu 1000 de braţe şi-ar fi dorit o grădină a ei cu apusuri scurte şi … Continuă să citești poeme
Lui Mihai Şora Ce-au văzut ochii lui Șora din geamul mansardei lui, acolo, în Oraşul luminilor? Ce văzuseră și ochii adânci ai lui Ms. Charles Péguy, și ai lui Jacques Maritain. Astrele reci, un păienjeniș. Stele, rețele, la Saint Louis, Și la Catedrala Saint Denis. Poate pe copiii jucându-se în Jardin du Luxembourg, și unde … Continuă să citești Ochii mari
Fluturi de sticlă între bine și rău locul meu aici casele nu au ferestre nici uși nici pereți și unde îmi voi chema curând prietenii cei mai buni ne vom vopsi sufletele cu urme de ruj și vom bea tot soarele și vinul promis omul singuratic și orbecăiala lui din oglindă o moarte înceată un … Continuă să citești poeme
Cu tata în jurul lumii Cu tata în jurul lumii tata ţinea cuvintele în lăzi de campanie în care mama aşeza cu migala gestului repetat gândurile stivuia lăzile lângă soarele său palid pe care părea că-l vopseşte cu inima lăzile pline purtau replici din şantierele aglomerate cu rime pentru munca obsedantă a deceniilor aurite subjugat … Continuă să citești poeme
se anunță din senin temperaturi negative în emisfera sufletului îngerii coboară pe ascuns din icoană sădind dumnezeiasca împietrire în vreme sunt clipe care ar trebui să fie eternitatea când aș vrea să-mi pun cuvintele nespuse în leagăn să le vântur în vis ca pe niște aripi oarbe ce adună-n sudoarea lor întreaga rugăciune acest gri … Continuă să citești poeme
Lasă-mi partea de cer Lasă-mi partea de cer ce se naște și crește în mine ca un alt corp dăruit odată cu apa ce m-a acoperit cu zgomotul acelui de trei ori cântat al cocoșului. Lasă-mi partea de cer ce nu se va mai multiplica, este una, întreagă, având chipul meu de rezervă când va … Continuă să citești poeme
miroase a pâine coaptă vârsta mea lacrima are circumferințele albe un cireș înflorit nesfârșite mulțimi de mâini în pânza de păianjen descălecăm în umbrele prietenilor le zgâriem umezeala cu unghiile simțim mirosul sângelui moale ca un răsărit de soare vocea ta o sală de spectacol adună iertările din lacrimile prietenilor la capătul vocii un strigăt … Continuă să citești Poemul iertărilor
Carnaval de pandemie în alb și negru Statistica vorbește: este penurie de fețe negre pentru măști albe și stocuri nevândute de măști negre pe de altă parte foarte rar se pot observa măști negre pe fețe negre în timp ce fețele albe își împart cu de la sine putere măștile albe și negre în general … Continuă să citești poeme
* * * încet încet cineva te șterge din lume. azi în timp ce traversai strada urma pașilor trecerea de pietoni trotuarul de vizavi ceasul din turla primăriei s-au șters. ajuns acasă cineva ți-a șters ușa de la intrare ferestrele peretele dinspre nord lumina zilei. e noapte. îți e frică să adormi. cineva ar putea … Continuă să citești FORME DE RELIEF
1. întunericul a dat în clocot e deasupra minţii tale pe braţul unui scaun de fier în care şi-a turnat tristeţea statuie s-a aşezat frântă o pasăre – poate a nefericirii poate pasărea rok a destinului – deasupra ei nu era nicio rază nicio mână nu era pregătită să-i prindă sufletul în implozie – doar … Continuă să citești poeme
Dependență Te visezi prins pentru totdeauna-n potirul unei flori, cu totul dependent de suflet. Cum o faci să rodească, ai și ofilit-o, cu biciul amintirii – valuri izbesc țărmul petalelor sau seacă de tot. Rege tiranic, uns în somn, iradiezi cu-atâta forță visul (fără miresme, dar magnetic), încât se schimbă ca topită până și casa … Continuă să citești poeme
Prezența Mai vino o dată, atinge clapele pianului, retrezește-mi tristețea. Adu-mi-i pe Schubert și pe Mozart, cu toate gândurile lor. Vezi, nu uita fotografiile de pe vremea când încă mai eram tineri. Sau uită de toate acestea. În prezența ta, n-am mai fost trist de o mie de ani. Oare Cu brațul pe frunte… Căldura … Continuă să citești poeme
Meteorologie Începe ploaia măruntă măruntă să roadă peisajul cum dinții de șoarece vremea bună păstrîndu-se-n congelatorul recent cumpărat și alături cumuluși mișcîndu-se prin trupuri greoi cum sîngele crainicul citește liturgic cotele apelor Dunării scheletul de fulger al tăriei și viața de Apoi în cea de-aici și viața de aici în cea de-Apoi cu ceai și … Continuă să citești poeme
AFARĂ Încercarea moarte n-are așa că am luat-o încetinel pe trepte în jos. Mi-am zis gata destul cu izolarea asta între patru pereți. Mi-am băgat preventiv într-unul din buzunare declarația pe propria răspundere și-am țâșnit pe trotuar afară. Nici țipenie în stânga în dreapta. Târziu pe partea cealaltă un tip mascat pedalând pe bicicletă m-a … Continuă să citești poeme
UNDE A AJUNS LENIN În 1929 Walter Benjamin a văzut la Moscova o hartă înrămată a Europei cu becuri aprinse pe unde trecuse Lenin: Kazan, Petersburg, Geneva, Paris, Cracovia, Zürich, Moscova, și unde a murit, în Gorki. La mormântul lui în fața Kremlinului Lenin zace împăiat cu ziare. Ca să fie la curent i s-a adăugat … Continuă să citești poeme