* Bucură-te de bucuria zilei ce ți se dăruie cu sfiala femeii dintâi! Bucură-te cât încă lumina brațelor ei te cuprinde; departe e umbra-ndoielii, dar nimic nu s-ar putea întâmpla chiar de-n preajmă ți-ar fi. Ești al lumii pe care-o sprijini cu puterile tale să-și afle chipul ascuns în arcanele timpului. Nimic nu poate schimba … Continuă să citești poeme
DE CÂND… De când ginerele meu, tânăr cercetător, a început să-şi caute arborele genealogic printre mocanii lui de pe Valea Arieşului, am descoperit, nu fără tulburare, înrudirea dintre etnologie şi geologie. M-a surprins la început scotocirea asta prin registre de naşteri, de cununii şi decese, prin arhive de primării, poduri de biserici, beciuri şi cruci. … Continuă să citești poeme
purtătorii de ricșe -la ce sunt buni poeții m-a întrebat un copil -dar fotbaliștii la ce sunt buni i-am răspuns dar tenismenii dar jucătorii de snooker dacă poeții n-ar fi buni la nimic ar dispărea ca birjarii birjari încă mai vezi pe la viena purtătorii de ricșe nu au dispărut doar și-au luat biciclete am … Continuă să citești poeme
1. în căpăţâna plină de gânduri a poetului aşa pe neaşteptate a venit toamna o frunză s-a răsucit pe ram şi vîrtejul maşinilor a sfărâmat-o s-au răsucit pe ruguri în cer îngerii aerul puţin acrişor puţin sărat a prins culoarea spălăcită a dimineţilor pierdute a smogului din inima arsă de băutură şi tutun şontâc-şontâc a … Continuă să citești poeme
Slab de înger M-am întors cu spatele la mine, nu mai merg înainte – serbez 1 Mai, zi căzută din rai într-o joi, acasă, la bloc. Singur, cu o sticlă de vin de la tata în față, roșu, nu mă gândesc la nimic, în timp ce restul lumii se distrează peste tot, la grămadă, „ca … Continuă să citești poeme
omul acesta ei cum nu știați omul acesta cu epoleții sub piele și kimono parfumat care se transformă-n statuie ecvestră și se-mbăiază în ape înghețate omul acesta care râde și se-nchină când trebuie care poartă siberia-n buzunar și butoni atomici la manșete omul acesta care amestecă timpurile istoriei precum pachetul de cărți care te bate … Continuă să citești poeme
Scriptor Să scrii să tremuri să afli să scrii peisajele jucându-se cu noi de-a v-ați ascunselea umbrele ce nu sunt decât miezul ușor al lucrurilor gemetele egoiste ce le indică drumul memoria ce nu lasă nimic să dăinuie incomensurabilul măsurând doar despărțirile scurte așadar să scrii să tremuri să afli să scrii gata parcă a … Continuă să citești poeme
1. Deasupra mea un întuneric sticlos zace ca o cangrenă presărată cu stele cu zgomote fluide si foșnete mici cu plescăituri animalice, se izbește necontenit de carnea tumefiată a țărmului Stau nemișcat o întrebare O zeamă verzuie mă părăsește și mă lasă atârnat de cer ca o rufă murdară 2. Acum sunt o imagine pe … Continuă să citești poeme
Tahitiana Soarele își aruncase cămașa de aur în râu – din falia secretă a timpului venea fluturând cravașa nevastă-mea călare pe bicicletă… – M-am săturat, madam de jocuri erotice! Te anunț că divorțez și plec în Țările de Jos unde îmi voi cumpăra o tahitiană de ciocolată creată de Gauguin un agent de bursă faimos, … Continuă să citești poeme
DENUNȚ COPACUL FĂRĂ CRENGI Celor mai mulți dintre noi li se pare ușor să trăiască. Mie nu. Fac tot ce pot ca să nu. Pictura pe sticlă e o treaptă spre mântuire. Chiar furnicile roșii o îndrăgesc. Lăsați-mă să mor alături de ele. Să mă eliberez de conținutul omului de pe stradă. Conținutul slujbașului ce-și … Continuă să citești poeme
Consens Cineva are o bombă în casă și o declanșează fără să vrea (păsările sunt negre sau roșii) Cineva cotrobăie prin cămară își privește degetele fără să le vadă Cineva este pe marginea prăpastiei cu nota de stres coborâtă la zero Poem pentru Daniel Spoerri Vacanță continuă într-o roată de cașcaval lucram din greu pentru … Continuă să citești poeme
Baia de aburi Atunci când a simțit că i se apropie sfârșitul, bunica mea Tatiana a rugat pe nora ei ce trebăluia prin curte să-i încălzească baia de aburi, ca să poată pleca dincolo cu trupul curat și sufletul spălat de o parte din păcate. Privind spre cer, ne-a spus că ar fi dorit să … Continuă să citești un poem
Retro Atunci când în întunericul camerei priveam filmul în care plutea (în ciuda unor scene ce sărbătoreau un mic eveniment al personajelor) un fundal straniu de tristețe o premoniție a sfârșitului de film drama – pe măsura profunzimii personajelor Timpul întâmplării lor într-un cadru în care astăzi nu se mai petrece nimic Costume impecabile și … Continuă să citești un poem
Zboruri lucrate cu mâna și întâmplate în cerc tu mă întrebi cum și când să începi și dau din umeri a nefiresc sau îți vorbesc despre anotimpul sfârșiturilor ca despre o bucurie nestăpânită iarna e și ea un timp uneori nesfârșit alteori viața începe cu moartea și ne bucurăm trupurile noastre ascund răni neostoite fiul … Continuă să citești poeme
Cu Ivan pe urmele noastre Mergem prin stepă. mergem fără oprire, cu Ivan pe urmele noastre, mergem fără să ne oprim din cântat, mărșăluim prin stepa fără sfârșit mergem, tot mergem și mergem. M-au așezat în genunchi și mi-au strigat să număr arginții din buzunarele morților. Chipul piticului înscrustat pe monede are semnul păianjenului pe … Continuă să citești poeme
Incendiu Am semănat pătrunjel Crescuse frumos A venit sobolul pământului Apoi s-a ivit pasărea I-a ciugulit frunzele Am alungat-o cu vorbe Și cu bulgări de pământ Era hotărâtă să nu plece Să-i dau să mănânce I-am aruncat grăunțe de grâu Și de porumb Dar nu le-a luat în seamă Am auzit valea Frecându-se de maluri … Continuă să citești poeme
ceață miriște ce întinde spre cer brațe osoase. strigăt galben de inutilitate. din căușul ceții o pisică pândește ferestrele ce-au învățat cum se moare bărbătește. lampa lui Diogene în dimineața aceea, o veselie spontană trâmbița dinspre piață spre zgârie-nori. ciocârliile cântau din palme de prunci. oamenii uitaseră de febra vânătă a ambițiilor ori de bucla … Continuă să citești poeme
AERODROMUL UNUI BLOC CU CIORI ȘI PESCĂRUȘI Nu credeam că deasupra blocurilor din marele oraş cu faruri de lună pe pământ şi în cer, pe terase-aerodromuri de fantome şi hornari, voi vedea piscine după ploaia urbană, cu pescăruşi, porumbei şi ciori. Un cor nebun de sunete, care m-a târât fără să înţeleg mişcarea spre pădurile … Continuă să citești poeme
en: metaforele sînt desene benzi desenate prin care descifrăm noaptea ne câștigăm ziua ten: am trecut lacul înot de pe malul celălalt aud lătratul stepei sînt îngerii ba nu acolo-i bătrâna ursoaicâ lăsați-o să nască tina: cot-codac! striga cot-codac! smulgeți algele astea ruginite de pe mine dați jos coaja de fier de pe mărul frumos … Continuă să citești Ce mână largă ai, Doamne!
Mă părăsești ca pe un copil într-o piață aglomerată când sufletul iernii se pogoară peste cvartal și amintirile se năpustesc pe scara de incendiu a centralei termice dizolvându-se în frigul din inima începuturilor de ianuarie sub ecoul abia perceput al întrebării pe care nimeni nu are să o pună în spațiul strâmt și vital dintre … Continuă să citești Început de ianuarie
LA PLUG lipit de palmele bunicului plugul dezleagă în câmp un ștergar cu pliuri drepte fără zgomot aburii pământului răsucesc lumina în brazde calde la capătul locului bunicul întoarce caii izvoare negre se desfac în urmă pașii iscodesc reavănul plugului scufundați în speranțe picuri scăpați de pe fruntea lui obosită se înfig în brazdă ca … Continuă să citești poeme
IEȘIREA DIN SOMN Imateriali vor veni și triști Citesc în stele o spaimă E frig în somn și ei vor ancora aici când voi deschide prima poartă Apa se ridică din fântână pe zid Când liniștea-i deplină moartea nu mai există pentru ei Tu îngere să vii cu zaruri de ceață acolo pe mal Viața … Continuă să citești poeme
FERICIRE ÎN VALURI (este ca apusul care se retrage când vrea) când se deschide o scoică soarele se bucură pentru viața care este la fel chiar dacă nu are perle dar este ca apusul care se retrage când vrea nopțile în care aud sunete în mare când iubirile nu mai au hotare număr firele de … Continuă să citești poeme
VULNERABILITATE Sunt vulnerabil ca un vultur Care nu mai poate să zboare Cu o aripă ruptă, Ca un mustang Cu glezna fracturată Ca un cerb Cu coarnele retezate. JOC M-aș muta într-o aripă Larg deschisă, în zbor, În vâslele unei bărci De forma destinului meu, Sub umbrela otrăvită A unei ciuperci, Sau într-o brândușă Strivită … Continuă să citești poeme