I s-a spus poem științific și oarecum didactic dar azi percepem și un substrat melancolic la Lucrețiu cum se raporta el (cu suflet material!) la acea natură misterioasă imposibil totuși să o desfaci până-n ultimele elemente ce declină permanent sub unghi oblic de perisabilitate când viața-i transmite morții ștafeta iar sufletul și trupul ajung să … Continuă să citești DE NATURA RERUM
HOMER, UN PAPARAZZO Nu am crezut niciodată că am să vă spun hai să ne amintim cu mândrie că a existat cândva un ins numit ulise pe care tot ceea ce-l ținea viu era convingerea că drumul către penelopa duce spre casă o nesăbuință plătită scump chiar cu pierderea vederii de perversul homer un paparazzo … Continuă să citești poeme
palma de nagual (cititorului din viitor prezumat de Al. Cistelecan) Când primești o scatoalcă după ceafă uau!, instant apare și-aproape că te bucuri, o explozie de lumină în fața ta surprinsă visătoare. Mi-aduc aminte din copilărie palma de nagual a doamnei noastre învățătoare Nițu Maricica – ce palmă grea; o femeie cât ușa, când te … Continuă să citești poeme
Se spune că domnul Ioachim a fost pentru întâia oară împresurat de efemeride într-o zi de duminică Se făcea că tocmai pășise prin dreptul ușii întredeschise Camera tatălui cu ferestrele spre grădină și soarele și dimineața târzie în care timpul nu mai era timp ci un șir de secvențe încetinite întrepătrunse și obscurizate Ace mărunte … Continuă să citești UN INCIDENT ÎN FAMILIE/ SURSE
BLIND CU EINSTEIN lângă noi se curbează lumina ar trebui să purtăm ochelarii fumurii doar noaptea la intrarea în labirint unde soarele devine mucegai fosforescent pe culoarele înguste trupurile celor ce pândesc au umbră de lup dar focurile vii îi împuşcă în umăr cu o rămânere în urmă eu sunt relativ tânăr tu eşti relativ … Continuă să citești poeme
LADY G A MURIT AICI nu cum mor unii prin spitale nici pe stradă în urma vreunui accident lui lady G norocul i-a scos în cale șoferi prudenți deși mai coborau geamul portierei s-o dea-n origini pentru că nu traversa cum se traversează liniile albe pe fundal negru semănau cu o zeghe diminuau forța destinului … Continuă să citești poeme
EA VINE CA UN CÂNTEC O creangă măcinată de vânt O închisoare cu turnuri viața mea de pe țărm Pretutindeni pe drum marginea-i caut Drumul începe cu mine Praful își deschide lumina ca un felinar Ea vine – un cântec lunecându-mi pe urme Mă umple cu un râu vis rătăcitor în deșert IEȘIREA DIN SOMN … Continuă să citești poeme
POVESTEA UNUI CAMPION Te poți naște într-o altă familie care-ți poate dărui cele mai frumoase lucruri, Dar cu inima ești tot în mahalaua fără curent electric, apă potabilă sau gaz. Erai fericit că te jucai cu puștii de o seamă cu tine, chiar mai mari. Într-o zi mahalaua a luat foc de la o țigară, … Continuă să citești poeme
PUNCTE DE VEDERE câtă strigare și cât întuneric între speranță și abandon? adevărul ar trebui să emită lumină pentru un bine comun dar e atât de greu de pătruns prin resturi de viață opacă când sclipirea întrezărită induce fiorul ochilor de lup AUTOCONTROL îmi apăr inima cu o suită melodică invoc intermitențe din marșul nupțial … Continuă să citești poeme
MESAJUL Cecyl și Eaton locuiau în păsări vii cine știe de când și doar cu câteva zile înainte de sfârșitul fiecărui anotimp primeau mesajul din picături de ploaie de la Marele Învățător. CĂLĂTORIA Fiul alături de care voi călători o viață întreagă călare pe asin cu toba de gât. Dinlăuntrul tobei furnicile roșii vor tamburina … Continuă să citești poeme
un poem ,,În vechea poveste egipteană Cei doi frați, scrisă sub domnia lui Ramses al doilea, în jurul anului 1300 î. e. n., citim că unul dintre frați și-a vrăjit inima și a pus-o într-o floare de salcâm și, atunci când floarea a fost ruptă, el a căzut mort, dar a reînviat când fratele său … Continuă să citești MITUL SALCÂMULUI
SÂNGE CALD ȘI FOTONI Acum nu-i mai pot face niciun rău, dar îi făcuseră tot ce se poate face și oamenii și demonii, cu schimbul. Cu mare durere, prietene, îți scriu, L-au coborât. Era greu. E jos, zace. Din mormântul nou, săpat în stâncă, (și acesta darul unui discipol discret) s-a trezit însă spre dimineață … Continuă să citești poeme
Într-o limbă uitată Am venit cu toții pe pământ cu un bilet de intrare la un spectacol în care spectatorii și actorii par să aibă o înțelegere pe care uneori o respectă, pe care, în destul de multe momente, o neglijează mulți pământeni pierd biletul de intrare în lume și toată viața rămân pe dinafară, … Continuă să citești poeme
Ne vor cânta greierii în cimitire și asta va fi cea mai mare realizare a vieților noastre într-un acces de minimalism copiii vor arunca la gunoi mobilele hainele cărțile fotografiile tot trecutul se va scurge ca apa murdară într-un canal doar iluzia că am trăit va rămâne doar iluzia o scândură într-un sicriu putrezit Cine … Continuă să citești poeme
Oedip – Enescu Beat de muzică cum însuși spunea în levitație, fără ancoră care-i o femeie uneori prințesă uneori dar mult mai fidel e câinele de la căpătâiul său dintr-un hotel parizian părăsit. Nichita nici Nichita n-a existat. A fost doar un vis din care se trezește oricine un țipăt al nou-născutului vorbind deja direct … Continuă să citești MICROPOEME CU NUME PROPRII
Copacul Iggdrasil. O vară cu Socrate Ca să ne-mpărtășim din clima ideală, când plouă peste țarini cu știință și cu sânge, o vară de răcoare vom petrece în vârful copacului ceresc. Lasă deci grijile recoltei și spada nemiloasă a soarelui, retrage-te-n penumbră, sub frunzele învăluite în tihna altei lumi, unde Socrate, volubil, încă ne-ntreabă despre … Continuă să citești poeme
Două talente, două poveşti care se scriu… Existenţa unui teatru municipal la Suceava mi-a prilejuit în ultimii ani mai multe pelerinaje în Bucovina mea natală şi mai multe întâlniri cu adolescenţi care scriu poezie, teatru sau proză… Mulţi mi-au cerut sfaturi şi mi-au trimis „încercările” lor literare. Iar unele „încercări” m-au impresionat prin curaj şi … Continuă să citești MATEI VIȘNIEC VĂ PREZINTĂ:
Pe zebră nu mă vezi nu mă cauți nici pe coridoare nici pe camera polaroid corpul meu nu vede alt corp printre țipete printre întinderi de oase cioară moartă pe trecerea de pietoni rămășițe întinse pe albul zebrei 5 minute mai repede nu reușesc performanța nu sunt o cioară să-mi ciopârțească mașinile corpul perfect sânge … Continuă să citești poeme
sunt o adunătură de cicatrici. țesuturi distruse şi renăscute, pentru ca mai apoi să fie iarăşi distruse. o adunătură de cuvinte şi insulte. sunt formată din tot ce mi-ai spus şi ce ai simțit. fiecare nesiguranță şi teamă de gânduri oculte. pielea mea este o foaie pătată de cuvinte nerostite. urmele tale au rămas pe … Continuă să citești poeme
Când tristețea este lipită de piele nimic din tine nu mai are culoare cuvintele și ele opace aleargă prin sângele decolorat, dacă te răzvrătești tonul te strivește cu ciocul masiv din punct devii punct de topire pentru visuri, așa încât taci drumurile toate se învârt după cuvinte moi seci distorsionate aplecate pe urechea celor înșirați … Continuă să citești MOARTEA ARE ALT NUME
la locul lor din închipuire, a mea și-a altora, am învățat statornicia de nevoie: din bucuria întregului din durerea desprinderii din beția singurătății mereu alte gări poduri case și cu ele mereu alte nume… și timpul, mereu numai al altora, în care se vărsa, ca de nicăieri un afluent, timpul meu și-ntr-o lume tot mai … Continuă să citești poeme
OAMENI TRIȘTI, OAMENI VESELI ȘI EU merg zilnic în gară mă plimb pe același peron poate mă recunoaște cineva și mă salută vreau să spun doar că sunt bine că exist și că scriu nu aștept niciun tren nicio rudă venită de departe niciun prieten din depărtări poate va veni o zi când cineva mă … Continuă să citești POETA DIN MUZEU
PRONUMELE STINGHER Ca într-un joc infantil cu eternitatea pe nisipul plajei am scris apăsat: VOI FI MEREU. Veni valul veni spuma veniră algele reducând serios mesajul ștergând optzeci la sută din el anihilând 8 litere din 10 pe nisip rămânând doar stingherul neajutoratul pronume EU. ZGÂRIETURA VIRTUALĂ …un transfug din ultimii ani ai uniunii sovietice … Continuă să citești LEO BUTNARU 75
ACUM Acum, când ziua se îngână cu ziua următoare, ca două pisici urmărindu-se pe acoperișul încins; când Astăzi nu mai e iar Mâine încă nu există, acum, tocmai acum mă podidește, brusc, dorul de tine. Acum, când privesc peste gardurile Walkiriilor, când pășunile hiperboree trec dintr-o dimensiune în alta, iar mâna ta cu degete subțiri … Continuă să citești CIRCULAȚIE PERIFERICĂ