LA COASĂ „Aiuiuiui” – gura bunicii. Nimeni nu răspunde de peste dealuri. Doar ecoul, în cercuri, Tremură aerul și fânul uscat. Peste pădure e iarba înaltă și capul lui tata, puțin aplecat. Brațul încordat scoate gresia, gresia intră în teacă, Coasa dansează cu tata de la dreapta la stânga, de la stânga la dreapta. Mâna … Continuă să citești Noul val
MASA COLȚUROASĂ Lui Nicolae Manolescu, postum Fără o mână înfloresc conspirațiile se întețesc intrigile masa rotundă devine colțuroasă cavalerii își scutură proiectele fiecare e cel mai bun undeva lipsește ceva, cubului imperfect îi lipsește un Mithridate care a gustat din toate amărăciunile a purtat toate războaiele a extins autoritatea instituind marea masă a tăcerii. NU … Continuă să citești Noul val
LOC DE VIAȚĂ Ce mă fac cu dorința de moarte Cu sărăcia din priviri Cu nimicul de pe marginea patului Cu frica de a crede Cu refuzul de a crea Cu idea că e ceva bun în mine Cu golul din mine Cu vinul din mine Cu vin-ele-la mine din mine Cu oasele care dor … Continuă să citești poeme