MEDALION NANOS VALAORITIS Periplul european al lui Nanos Valaoritis începe cu nașterea lui la Lausanne în 1921, unde tatăl poetului este consul general al Greciei. Un an și jumătate mai târziu familia se mută la Tübingen, în Germania, unde depresia de care suferea tatăl se agravează în mod ireversibil. Acesta moare la 41 de ani … Continuă să citești Un poet european între două continente și trei limbi
Categorie: medalion
Bun venit în „post-viața garantată”
MEDALION NANOS VALAORITIS E de la sine înțeles, se zice, că moartea nu înseamnă doar sfârșitul natural al vieții, ci și o parte inseparabilă a ei: La vie c’est la mort, scria cândva un mare medic, savant și gânditor de la finele veacului al XIX-lea. De la continua reînnoire (care însemnă și neîncetata necroză) a … Continuă să citești Bun venit în „post-viața garantată”
Cheia viselor pe calea ferată
MEDALION NANOS VALAORITIS Homo naturaliter ferroviarius est Când trenul frână brusc, uluiți pasagerii văzură că nu oprise în vreo gară. Priviri îngrijorate prinseră a schimba persoanele așezate față în față, toate împovărate de răspunderi și toate pline de iubire. Oare trenul avea să se pună din nou în mișcare? Oare inimile aveau iarăși să vibreze … Continuă să citești Cheia viselor pe calea ferată
Viața mea de după
MEDALION NANOS VALAORITIS Voi putea să mai scriu după ce voi muri? Am scris în mijlocul furtunilor electrice, în ajunul morții, și înainte ca vaporul să se scufunde, am cântat pe punțile sale, și când coloanele s-au prăbușit, eram în templu, forțându-mi corzile vocale cu ultima suflare… Am scris în timpul unor pene complete de … Continuă să citești Viața mea de după
Bal mascat
MEDALION NANOS VALAORITIS Lui Nanos Valaoritis ne mai păstram surâsul – dar ca să rezolvăm enigma mai trebuia să revenim în Lumea Veche și să ne-adăpostim mereu în Noua Lume mai liberă mai veselă ca niciodată două lumi într-una singură de dimensiunile unui butic de la Luvru unde se vând de toate în afară de … Continuă să citești Bal mascat