Categorie: lecturi fidele

Mai mult de jumătate din cartea sa de evocări şi portrete literar-prieteneşti, Caligrafie şi culori, Petre Stoica o consacră expresionismului german, fie teoretizând acest curent literar-artistic ce cuprinde la începutul secolului XX un teritoriu cu „epicentrul seismic în Berlinul epocii wilhelmiene”, fie prin scurte dar semnificative comentarii la creaţiile celor mai importanţi scriitori subjugaţi de … Continuă să citești Petre Stoica, expresionismul german şi Dostoievski

Vasile Popovici este un personaj parcă un pic prea paradoxal pentru lumea literară. În lumea literară, personalitățile nu au multe linii de forță magnetică, în schimb, ele sunt destul de clare. În general, nu există configurații sincretice, mixturi, amestecuri forțate sau melting pots. Atunci însă când sunt întâlnite, excepțiile de la regulă asigură tot farmecul … Continuă să citești ESEURI DE MENUET

Uneori, nu se știe din ce cauză, destinul unei cărți de proză e paradoxal. S-au văzut, de exemplu, chiar și la edituri prestigioase, romane eșuate, nereușite, dacă nu chiar ratate (din mai multe puncte de vedere, plecând de la subiect și consistență narativă, până la editare), dar într-un format generos, de lux și cu coperți … Continuă să citești O ANALIZĂ NIMFATICĂ

Din perspectiva profilării statistice a preferințelor literare, putem spune că literatura științifico-fantastică a constituit mai totdeauna o alegere predilectă pentru două categorii demografice: pentru copii și tineri (inclusiv pentru profilul pe care pseudo-psihologic l-am numi ‚tineri pereni’) și respectiv pentru cei interesați de cunoaștere științifică (pe care doar într-o exprimare arbitrară i-am numi ‚tocilari’). Și … Continuă să citești O literatură formativă

La Muzeul de Artă din Craiova, în „salonul Țuculescu”, se află pus deoparte, pe un șevalet, tocmai pentru a atrage atenția că simezele nu-s de ajuns spre a te înfrupta din miraculos, deci, există un tablou faimos: autoportretul lui Țuculescu, cu ochiul stâng acoperit de o frunză. Autoportret cu frunză. Sugestia pe care o induce … Continuă să citești O DES-TĂINUIRE

Viorica Răduță este un scriitor aflat la o vârstă creatoare împlinită și creditată ca sigură (a absolvit Literele de la București în 1976, apoi, a publicat un șir întreg de volume). A fost multă vreme profesoară la Liceul A.I. Cuza din Ploiești (experiența este fabulos descrisă în romanul În două lumi). E dăruită cu harul … Continuă să citești PE FAȚĂ ȘI VERSO

Din cele 15 capitole ale cărții lui Cassian Maria Spiridon, Eminescu, ziarist politic, șapte sunt consacrate exclusiv ariei enunțate, iar celelalte, prin ricoșeu, aduc lămuriri, extinderi, suplimente informaționale, nuanțe într-o carte citibilă pe nerăsuflate, într-un stil flexibil, ce îngemănează rigoarea științifică, axată pe document, cu exprimarea dezinhibată a unui scriitor, atent la vremurile postdecembriste, parțial, … Continuă să citești EMINESCU, ZIARIST POLITIC

Dumitru Chioaru a ajuns într-un moment al revelațiilor alchimice, revendicându-și, cum ar spune Mircea Eliade, o experiență magico-religioasă cu substanța cărții și a visării. Selecția poemelor care alcătuiesc această antologie intitulată Respirația subacvatică, re-compune un periplu continuu, uneori discontinuu, de la actul scrisului, căruia îi este atribuită dimensiunea unei epifanii tensionate, străbătute de irizări thanatice, … Continuă să citești Privirea ca stilistică a memoriei

Toluenul (sau toluolul, retinnafta, metilbenzol, metilbenzen sau fenilmetan… whatever!) e o hidrocarbură aromatică lichidă, incoloră, inflamabilă, insolubilă în apă, din seria benzenului. Asupra organismului are efecte nocive dacă este inhalat. Mai mult nu vă pot spune, nu pentru că n-aș vrea, dar e maximum de informație pe care un neofit a putut-o căpăta de la … Continuă să citești TOLUENT MOARTEA VENEA

Îi vedem peste tot, pe mulți îi cunoaștem din vedere. La colț de stradă, în fața bisericilor la slujbele importante, în cimitire la împărțirea pomenii, în fața plăcintăriilor privind cu ochi resemnați pachetele bine mirositoare din mâna fiecărui client, printre mesele teraselor, prin locurile de parcare. Unii milogi, alții cu un sâmbure de demnitate, destui … Continuă să citești PLEDOARIE PENTRU ÎNVINȘI

Interesantă evoluția literară a profesorului și istoricului literar, Sergiu Pavel Dan, fiul cunoscutului prozator al Câmpiei transilvane. După ce s-a afirmat cu recunoscută competență în cercetarea prozei fantastice românești (într-o erudită teză de doctorat), temă asupra căreia a revenit și într-un alt eseu, Fețele fantasticului. Delimitări, clasificări și analize, s-a oprit asupra unor probleme controversate … Continuă să citești O FAȚĂ ASCUNSĂ A ISTORIEI: DIVERSIUNEA

În Cronice și… anacronice (Editura Junimea, Colecția „Memoria clepsidrei”, Cuvânt însoțitor de Ioan Holban, Cuvânt de încheiere – Mihaela Grădinariu, Iași, 2017), Nicolae Turtureanu, drapat în mantia memorialistului și a comentatorului, ne dovedește că a rămas poetul adevărat, pe care-l știm demult. Având în centru persoana autorului / poetului, volumul se deschide tematic în evantai, … Continuă să citești PROZA POETULUI

Intitulate Îngerul adâncului, „paginile de jurnal (1991-1998)” – volum consistent, cu însemnări aparținând poetului Eugen Dorcescu – sunt dedicate soției sale, Mirela-Ioana, care semnează și exhaustiva introducere (Opera totală) ce proiectează o lumină edificatoare asupra personalității poetului și, implicit, asupra Jurnalului său. Volumul este tipărit în condiții excepționale la Editura Mirton (Timișoara, 2020) și vine … Continuă să citești „Jurnalul” lui Eugen Dorcescu

Un doctor dedicat și empatic ar contrazice deopotrivă atât afirmația lui Mircea Eliade din Fragmentarium, cum că „nu există boli, ci numai bolnavi”, cât și pe aceea a lui Cioran, care susținea că „boala ne proiectează în afara Speciei. Orice bolnav se află în marginea zoologiei”. Cu siguranță, la fel de hotărâtă să contrazică cele … Continuă să citești Labirintul disperării

Andrei Oișteanu mi se pare a fi, la ora actuală, cel mai prolific și cel mai dinamic (și foarte plastic, aș îndrăzni să spun!) specialist din domeniul antropologiei culturale din România. Este cercetător, membru în Consiliul Științific al Institutului de Istorie a Religiilor (Academia Română), conferențiar asociat la Universitatea din București și președinte al Asociației … Continuă să citești ANTROPOIȘTEANU

Motto: „- …să iasă la vot Big Brother președinte, ales de poporul ăsta în mod democratic?” Borges are o poveste de numai o pagină în care este vorba despre un „rege al Babiloniei” care, din orgoliu, construiește un labirint atât de complicat, încât nimeni să nu poată ieși din el. Un rege arab venind în … Continuă să citești „Amintiri din epoca lui Bibi. O post-utopie” de Andrei Cornea

Recentul volum de versuri al Simonei-Grazia Dima, Pisica de lemn pictat, adaugă nuanțe noi profilului poetic al autoarei, în aceeași măsură în care continuă și aprofundează nuclee tematice din cărțile precedente: Ecuație liniștită (1985), Diminețile gândului (1989), Scara lui Iacob (1995), Noaptea romană (1997), Focul matematic (1997), Confesor de tigri (1998), Ultimul etrusc (2002), Călătorii … Continuă să citești Sensibilități reflexive

Îl știu mai de mult pe Radu Țuculescu și am și scris despre cărțile lui de proză și de-atunci mă tot gândesc care este la qualité maîtresse a epicii autorului care, dacă nu mă-nșeală memoria, a debutat în 1978 cu volumul Portocale și cascadori. Cred că specificitatea lui Radu Țuculescu nu stă atât în stilistică, … Continuă să citești BLÂNDEȚEA SATIREI

În viața profesoarei din Cluj Adriana Strâmbu a existat la un moment dat un episod interesant care i-a marcat într-un fel sau altul existența. A adăpostit și ținut în casă un câine-lup, al cărui comportament a format obiectul unor observații aprofundate timp de mai mulți ani. Faptul în sine a determinat-o să-și lărgească mult nivelul … Continuă să citești Lupercologie

O emoționantă mărturie autobiografică a unei existențe tumultuoase, corsi e ricorsi, este cartea lui Adrian Pârvu, Sângele apă nu se face, apărută recent la Editura Hiperliteratura. Tumultuoasă fiindcă autorul a fost, printre altele, desenator la Fabrica de pâine Titan, încărcător-descărcător și șef depozit la Electroaparaj, student la ASE, pietrar (la Ierusalim!) și, nu în ultimul … Continuă să citești O SAGA A SUDULUI ROMÂNIEI

Romanul Ioanei Nicolaie, Pelinul negru (Humanitas, 2017), de un realism crud, explorează drame ale realului sumbru, feţe ascunse ale socialului. Autoarea scoate din conul de umbră şi pune pe tapet evenimente cu consecinţe tragice, grave şi periculoase disfunctionalităţi sociale şi familiale. Romanciera intră într-o lume închisă şi spune adevăruri incomode, dezvăluie aspecte sociale cutremurătoare, respinse … Continuă să citești Un roman inspirat de catastrofa de la Cernobîl

Revenind la uneltele prozei, Radu Ulmeanu rămâne, şi cu acest al doilea roman (primul, Chermeza sinucigaşilor, 2009) pe palierele beletristicii „de atitudine”, ale romanului social-politic angajat în luptele cu „monştrii” care ameninţă (latent/ manifest) lumea noastră. Lumea românească, se subînţelege, pe un parcurs istoric de jumătate de veac, din anii ’60 ai trecutului secol, pînă … Continuă să citești Siberiile lui Radu Ulmeanu

Aflat într-un amar surghiun la Roma, Inochentie Micu Klein (1692-1768), primul mare episcop al românilor, simțindu-și apropiatul sfârșit, își exprima testamentar dorința de a fi îngropat în pământul patriei, în Catedrala Blajului, la a cărei temelie a pus prima piatră, exprimându-și convingerea că nu „poți învia cu adevărat decât în pământul patriei tale” și îi … Continuă să citești CĂRȚILE UNIRII. PORNIND DE LA INOCHENTIE MICU KLEIN*

Cartea își (re)cunoaște limitele, își fixează teritoriul reflexiv la o lărgime pre-gândită, în Elogiul vanității, Humanitas, 2016 (ed. fr. 2013), de Andrei Vieru, autor de succes în Franța, privit circumspect în România, aproape la limita ignorării. Odată strecurată aici această dezvăluire, devine o onestă scuză, față de cititor. Gustave Flaubert este evaluat critic în răspăr … Continuă să citești Andrei Vieru, gânditorul (mai) bun pentru Occident