Mai potoliţi-l pe Eminescu daţi-i un hap un pişcot otrăvit cum se dau la acei cîini de pripas care se prăsesc prea mult cîini vagabonzi care muşcă din noaptea adormită a speciei Mai potoliţi-l pe Eminescu duceţi-l la secţie arestaţi-l la ecarisaj cu el ba nu injectaţi-l mai bine să nu mai poată scrie tot … Continuă să citești Mai potoliți-l pe Eminescu
Urgenţa unei teme se impune fără drept de apel, întrucît nu e loc de amînare, ci, doar de izvodire, de purcedere, ca naştere perpetuuă, înrîurire şi înrudire. Pentru orice pămîntean, cunoaştere înseamnă moarte şi naştere din nou, aşa cum e mai pertinentă forma franceză a Verbului: naître/connaître. Nimic nu pare să fie fără poezie, fără … Continuă să citești ORDINEA DIVINĂ E CUVÎNTUL
Magul lui Odin şi varga lui fermecată În anul în care Eminescu ajungea la Viena, spiritele se plimbau nestingherite prin saloanele din Innere Stadt. Noua preocupare a protipendadei se numea „ştiinţa spiritelor”, despre care era chemat să ţină prelegeri la Academia de Ştiinţe însuşi „magul din Cobenzl”. Pe numele lui, Karl von Reichenbach, „magul” îşi … Continuă să citești Viena lui Eminescu