O știre din Franța ne anunța triumfător că va fi construit acolo, în curând, primul tren de mare viteză (TGV pe numele lui de până la 1 iulie, Inoui după 1 iulie, nu mă întrebați de ce) fără conductor. Adică în față, acolo unde acum sunt așa numiții, la noi, mecanici, nu va mai sta … Continuă să citești Mizantropia fundamentală și proiectele ei
Printre prioritățile românești s-ar putea număra și bucățelele de autostrăzi, care au fost, cel puțin unele dintre ele, deschise cu mare tam-tam și panglici tricolore de diverși prim miniștri. În toate țările, sau măcar în cele civilizate, autostrăzile se fac cap-coadă. Poate că și ei, ceilalți, le fac pe bucăți, dar nu cred că le … Continuă să citești Scurte autostrăzi
Coincidență sau nu, în zilele din preajma schimbării gărzii, sau mai precis a șefilor de gărzi la Elysée, am ascultat din nou, după multă vreme, cântecul lui Charles Trenet cu titlul de mai sus. El – sau, mă rog, autorul versurilor – își cântă acolo amintirile dragi ale copilăriei, punându-le sub semnul acestei țări, într-o … Continuă să citești Douce France
Chelului îi trebuie tichie de mărgăritar se spunea pe vremea când asemenea expresii colorate mai circulau, încă neîmpinse spre marginea vocabularului de limbajul pragmatic, mercantil, care nu mai are timp nici de culoare, nici de muzicalitate. Zilele trecute – până apare acest număr din revistă trecute chiar de mult – am auzit o știre conform … Continuă să citești TICHIA DE MĂRGĂRITAR
O noutate, care în momentul când mă decisesem să scriu despre ea era recentă, este că o profesoară de română, tânără, a decis să nu mai respecte programa școlară și să nu mai predea copiilor (pesemne la clasele mititele) pe Creangă sau Eminescu, preferând, de pildă, Cartea junglei sau Micul Prinț, mai potrivite, spune domnia … Continuă să citești GLOBALIZAREA ÎN CULTURĂ
Istoria începe în fiecare zi. Pentru că în fiecare zi cineva se naște și, mai mult decât atât, cineva devine conștient că el sau ea există, deci pentru ei atunci începe istoria. Trecutul dă-l dracului, că și-așa nu avem ce face cu el. E o banalitate îndelung repetată în ultimele decenii că uitarea greșelilor trecutului … Continuă să citești CÂND ÎNCEPE ISTORIA?
Aproape că m-am plictisit să tot fac precizări cu privire la afirmațiile grupului de luptători împotriva lui Nicolae Manolescu, care erodează, de fapt, imaginea Uniunii Scriitorilor, fără să se gândească măcar că, în cazul în care ar lua-o ei, așa cum tot afirmă că au și făcut după mai fiecare acțiune în justiție pe care … Continuă să citești MÂNĂ, BIRJAR!
Greu de crezut, dar acesta e adevărul: părţile din jurnale care vorbesc despre alţii, ce au făcut şi ce au dres, nu sunt decât tot despre autorii jurnalelor. Obiectivitate nu există, deşi este clamată atât de des şi cu atât de nepotrivite ocazii. De aceea, în ciuda opiniei generale, greşite după a mea, rareori jurnalele … Continuă să citești JURNALELE ŞI ISTORIA
Pe când frecventam mai asiduu mediile filologice (Facultatea de Litere se chema, atunci, de Filologie), am auzit pe cineva afirmând că lui Caragiale (Ion Luca) i s-ar fi spus Moș Virgulă. Prin redacțiile (literare, că la ziare era altceva, erau altfel de oameni) pe unde mi-am dus viața, exista mai întotdeauna câte cineva vigilent cu … Continuă să citești ELOGIU VIRGULEI
Nu încetez să mă mir de pasiunea unor oameni care par maturi, cel puțin după înfățișare și pesemne după acte, pentru filmele care până demult erau nu doar considerate ci chiar preferate de copii și, maximum, de adolescenți ceva mai rămași în urmă. Toate Star Trek-urile astea, așa zisele epopei spațiale, SF-uri fără haz și … Continuă să citești REGRESII