Un articol din acest număr al revistei noastre îmi re-aduce aminte de capodopera lui Gogol, cu titlul ei profetic. Nu numai pentru că multe dintre situațiile din roman pot fi descoperite în zilele noastre, ci mai ales pentru că sufletul este cam ceea ce moare pe măsură ce își arată dinții lăcomia: de bani, de … Continuă să citești SUFLETE MOARTE
Întrebare: de câte ori citiți ce mare e cutare autor care – la o lectură liberă – nu e chiar așa, nu vă puneți întrebarea clasică „ce-i mâna pe ei în luptă”, pardon în compunerea ditirambilor? Pe lăudători, vreau să zic. Întrebare devenită și ea clasică într-o țară unde prea adesea mobilul unor asemenea exagerări … Continuă să citești DE LA „CUI ÎI PASĂ” LA „CUI PRODEST”
Verile în care se desfășoară de obicei turneele finale ale unor campionate, ba european, ba mondial, trimit cu gândul la situațiile semnificative ale anilor trecuți. În anii de început ai regimului Ceaușescu, televiziunea română avea și ea program ca și televiziunile din țările vecine, iar turneele finale ale campionatelor europene sau mondiale puteau fi urmărite … Continuă să citești O ȘCOALĂ A TOLERANȚEI
De fapt, mai corect și mai aproape de adevăr: votul sau opera? De când democrația a stabilit că aceia care sunt votați de o majoritate sunt de fapt aleșii, opera, adică ceea ce ai făcut și știi să faci a început să conteze tot mai puțin. Cel puțin în domeniile supuse votului. Parlament, consilii, primării … Continuă să citești VOTUL ȘI OPERA
Progresul tehnic a ușurat viața omului. Acolo unde tehnica a progresat. Unde nu, nu. Ca atâtea alte victorii ale minții omenești, și aceasta a adus după ea bucuria unui confort mărit, nu fără a demonstra după un timp că orice bucurie se plătește. Nu mai reiau acum povestea răscoalei țesătorilor din Anglia împotriva mașinilor de … Continuă să citești EVOLUĂM DIN CE ÎN CE
O știre de presă despre un spectacol de la Teatrul Mic, întrerupt de o persoană care pretindea că nu e voie să distribui în rolul unui transgender, categorie azi la modă, un actor care, în realitate, nu este așa ceva trimitea la știrile tot mai dese despre nu știu ce mișcare de dincolo de ocean, … Continuă să citești OMUL DE PLASTILINĂ
Redactorii revistelor care se respectă primesc tone de versuri, adică texte așezate „în scară”, despre care cei care le-au comis afirmă că sunt poezie. Rare sunt cazurile când unii autori se mai îndoiesc de valoarea celor scrise de ei. Aceștia, și numai aceia, cred, au șansa de a depăși faza de veleitari și de a … Continuă să citești VELEITARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ!
Eminescu i-ar spune „ce-i mâna pe ei în luptă…”, noi i-am spune, eventual, primum movens, își mai amintește cineva?, primul impuls, literal, primul motor, cel care a mișcat lumea, altfel, se presupune că ar sta tot nemișcată. Dar noi ne referim, în clipa aceasta, la primul impuls care-l împinge/determină pe copil, tânăr, individ adult, în … Continuă să citești PANTEONUL ANONIMILOR
Acest vers din Ion Barbu pare că este, dincolo de ce va fi voit poetul să spună, o definiție a noastră, a tuturor. Pentru că dacă n-am fi cu toții uitători (și ireversibili) nu ne-am lăsa surprinși de cruzimi și ticăloșii, așa cum se întâmplă aproape zi de zi și ceas de ceas. Nu ne-ar … Continuă să citești „OM UITĂTOR, IREVERSIBIL…”
Unde? Păi cum unde? Iat-o: justiția achită, împotriva tuturor evidențelor, doi foști securiști vinovați de uciderea unui nevinovat pentru că avea propriile păreri despre felul cum „marele conducător” comunist făcea praf țara asta; aceeași justiție întârzie procesul celor care „au tras în noi/16-22!” și nici la peste 30 de ani de la acele crime vinovații … Continuă să citești „ACOLO ESTE ȚARA MEA”?
În anii ’50 ai secolului trecut, partidul unic organiza diferite concursuri pentru tineret, în realitate metode de înregimentare în marea mișcare (sic) spre socialism. Două grade a avut concursul sportiv: FGMA și GMA, inițialele însemnând, în prima etapă „Fii gata pentru muncă și apărare”, iar în faza avansată „Gata pentru muncă și apărare”. Era, cu … Continuă să citești CONCURSURI ȘI CRIME BOLȘEVICE
Deși sunt obișnuit cu minciuna guvernanților încă de pe vremea împușcatului, tot nu-mi vine să cred că un om cu mintea la purtător, ajuns în postura de prim ministru (cel din momentul scrierii acestui text, 5 iunie 2023), își poate permite să afirme că nu are „un sac cu bani” ca să le majoreze salariile … Continuă să citești Mândria de a fi român
Mă uimea până nu demult halul în care câștigă teren tot felul de expresii, după opinia celor care au făcut școala mai demult, barbare. Sau folosirea aiurea a unor cuvinte care aveau până acum rolul lor în frază/ propoziție, cum ar fi „undeva” (v. „undeva pe la ora cinci” sau „undeva la toamnă”), cu speranța … Continuă să citești VIITORUL A ȘI TRECUT
Evoluția limbii urmează evoluția lumii din spațiul care o vorbește, așa cum spune legea Haeckel (ontogeneza care repetă filogeneza) despre cu totul altceva. Cum orice pas înainte e un progres, faptul că nu mai spunem „avem doar o viață”, ci „avem decât o viață” trebuie să ni se pară un progres? Sau faptul că ar … Continuă să citești „PROGRES FĂRĂ CONSERVAȚIUNE”
Am fost întrebat nu demult, la rând cu alți colegi, ce loc ocupă literatura în lumea de azi, mai precis în societatea de azi. Am răspuns că nici unul în societate, adică în lume, dar literatura are un loc în viața anumitor indivizi. Cu alte cuvinte nu face parte dintre cele ce nasc coeziune într-o … Continuă să citești ÎNCĂ UN EV MEDIU?
Cineva observa că epidemia asta de plagiate politice este, de fapt, rezultatul unei mentalități, ca să zic așa, răspândite în – nu-i așa? – masele largi populare din țara noastră. Care, la rândul ei, adaug, nu este decât o ramură a concepției sociale despre proprietate. Socialismul, întemeietorul acesteia din urmă, este, prin urmare, și inițiatorul … Continuă să citești IAURTUL ȘI GUGOȘELELE AZI
José Ortega y Gasset, un important scriitor spaniol din veacul trecut este autorul unui eseu intitulat Dezumanizarea artei. Nu este o polemică, nu este un pamflet, ci o analiză calmă și fără mânie a artei noi, care se desprinde treptat sau brusc de cea tradițională. Concluzia sa pare tristă: „Oricare i-ar fi însă erorile, există … Continuă să citești Dezumanizarea limbii
Noi, supușii prea plecați, dar rămași pe loc, ai partidelor unice comuniste, am cam visat la binefacerile societății de consum din Vestul exceptat de controlul Moscovei. Îmi aduc aminte cum am căscat ochii când, prima oară ieșit din Gara de Est a Vienei (nomina odiosa!), pe artera de-alături, am văzut prima oară luminile Vestului, abia … Continuă să citești DUPĂ 33 DE ANI
În fiecare zi și oriunde avem dovezile lipsei de educație a semenilor și concetățenilor noștri, iar dl președinte și acoliții o țin langa cu „România educată”. Asta a început să semene cu viitorul luminos clamat, proclamat și paraproclamat de comuniști. Deocamdată, însă, nu se vede nici un semn că educația s-ar fi coborât, de la … Continuă să citești ROMÂNIA NEEDUCATĂ
În zilele noastre, când literatura pare a fi din ce în ce mai departe de centrul viu al actualității, mai ales după importanța pe care i-o acorda, în mod viclean, regimul comunist, întrebarea din titlul acestor rânduri ar putea lămuri multe lucruri sau n-ar putea lămuri nimic. În anii ’30 ai secolului trecut, 1934, 1935 … Continuă să citești DE CE SCRIU SCRIITORII?
În Amintiri din copilărie, o carte pe care o doamnă profesoară, mediatizată cândva, refuză să o predea elevilor, un catihet (o las pe dna respectivă să găsească termenul într-un dicționar, eventual al lui Lazăr Șăineanu), cred că Oșlobanu, „dondănea” cam așa: „mi, ți, i, ni, vi, li, me, te îl, o”, iar autorul, unul Ion … Continuă să citești EVOLUȚIE/INVOLUȚIE
Îmi închipuiam că toată lumea știe încă această formulă, altădată folosită din greu („la greu” s-ar spune în româna fără profesor de azi). E drept, n-am ieșit în stradă să întreb lumea ce e ăla „cuiul lui Pepelea”, nu de alta, dar fără un operator de televiziune nu-ți răspunde nimeni. Dacă e să apari „pe … Continuă să citești Cuiele lui Pepelea
Opt ani de școală am tot învățat limba rusă, chipurile cântând, cuvânt în locul căruia mai potrivit ar fi fost alt gerunziu, și anume plângând. Sigur, copii fiind, nu prea plângeam noi, ci mai degrabă trăgeam chiulul la limba ocupanților, că doar știam de-acasă ce e în realitate pe-afară. Învățam, firește, cu ocazia asta și … Continuă să citești Geografie tragică
Aceste rânduri nu se referă la simplii redactori de carte, deși ar merita și ei o elegie, dată fiind dispariția acelora care chiar făceau această profesie cu dăruire, zeci de ani la rând, Elis Bușneag, Mircea Ciobanu ș.a. Ne vom referi la aceia care trudeau pentru a scoate din noaptea anilor texte ce puteau să … Continuă să citești ELEGIE PENTRU EDITORI