“Scriu. Scriu că scriu. În gând mă văd scriind că scriu şi mai pot să mă văd văzându-mă că scriu.” (Mario Vargas Llosa) Într-o lume cum e cea în care trăim, plină (doar aparent!…) de băieţi răi şi de fete bune, Mario Vargas Llosa are curajul de a scrie ceea ce, după cum el însuşi … Continuă să citești Despre iubire şi literatură
„I love you more than life itself.” (William Shakespeare, Twelfth Night, 5. 1. 132-3) După un roman de debut (Oranges Are Not the Only Fruit, 1985) încununat cu prestigiosul Britain’s Whitbread Prize, foarte bine primit atât de publicul cititor, cât şi de critică, chiar ecranizat în scurt timp, Jeanette Winterson s-a aflat, era şi firesc, … Continuă să citești Marea iubire şi marea literatură
Care este, până la urmă, diferența dintre a crea și a copia? Sau, mai bine zis, cum poate reuși subiectul unui portret să se transforme sub privirea atentă a portretistului? Sau, și mai bine zis, cum se ascund și se dezvăluie scriitorii în chiar textele pe care le scriu, oferind cititorilor chei de lectură care … Continuă să citești De trei ori în literatură
Scorpia, recent apăruta carte a lui Anne Tyler, este cel de-al treilea roman inclus în Proiectul Shakespeare, inițiat de Editura Hogarth, cu prilejul împlinirii a patru sute de ani de la moartea Bardului din Avon. Venind după O paranteză în timp de Jeanette Winterson (care reia tema din Poveste de iarnă) și după Shylock este … Continuă să citești Anne Tyler & Shakespeare. Despre fete și scorpii
Anthony Burgess și-a expus concepția cu privire la semnificația artei și rolul artistului în societate, în diferite epoci istorice, în mai multe eseuri. În opinia sa, întregul univers se întemeiază pe un paradox (doar aparent, însă, atenție!), în conformitate cu care stabilitatea ar fi generată de conflicte ascunse. Căci, spune scriitorul britanic, „suntem pe deplin … Continuă să citești Shakespeare & Burgess. Opoziții și identități în mișcare
Cunoscută în Spania mai cu seamă pentru activitatea sa jurnalistică, dar și datorită emisiunilor de televiziune pe care le-a realizat de-a lungul anilor, Pilar Eyre (născută în 1951, la Barcelona) este și o talentată scriitoare, iar romanul său Culoarea mea preferată ești tu (Mi color favorito es verte) – finalist al prestigiosului Premiu Planeta în … Continuă să citești Despre culoarea iubirii
„Întreaga școală modernă de ficțiune a secolului XX este tributară scrierilor lui Knut Hamsun”, afirma, în 1967, Isaac Bashevis Singer, subliniind mai cu seamă subiectivismul autorului norvegian, fragmentarismul, lirismul și tehnica flash-back-ului ce caracterizează opera laureatului Premiului Nobel pentru Literatură din anul 1920. Ulterior, unii exegeți nu au ezitat să susțină chiar că estetica postmodernismului … Continuă să citești Victoria literaturii
Interzis în Spania vreme de zece ani, acuzat de obscenitate şi de tentativa de a submina autorităţile statului, însă ulterior privit drept unul dintre cele mai importante romane apărute în spaţiul cultural hispanic după cel de-al Doilea Război Mondial, Carte de identitate (Señas de identidad, 1966), îl consacră pe autorul său, Juan Goytisolo, nu doar … Continuă să citești Dincolo de experimentul narativ
Convinsă că povestirile ne ajută să ajungem, simbolic, atât în trecut, cât şi în viitor, reconfigurând vremurile de mult apuse şi dând un sens mai bine definit celor ce vor veni, după cum ea însăşi nota într-unul din eseurile sale, scriitoarea americană Siri Hustvedt îşi construieşte romanul Tristeţile unui american (The Sorrows of an American, … Continuă să citești (Re)construind realitatea (ficțiunii)
„Ce mai este și frontiera asta, fir-ar să fie, și ce o fi de cealaltă parte?” (Boualem Sansal) Într-un sanatoriu din munți, Ati, bolnav de tuberculoză, se luptă să se însănătoșească, în ciuda metodelor empirice de tratament. Soarta e, însă, de partea lui astfel că, după un timp, medicii consideră că se simte suficient de … Continuă să citești APOCALIPSA DUPĂ SANSAL
„Lăudat să fii, Doamne, pentru toate creaturile și aparte pentru fratele nostru Soarele…” În 1206, un tânăr în vârstă de douăzeci și patru de ani renunța la toate privilegiile și bunurile lumești pe care bogata sa familie i le-ar fi putut oferi și se așeza, în mod simbolic, gol sub mantia episcopului, pentru a se … Continuă să citești Între adevăr și legendă, literatura