Poate că nu întâmplător, cronicart-ul parafrazează titlul unui roman excepţional al regretatului George Bălăiţă – devenit aproape legendă în istoria literaturii, ca un fel de dicteu automat, fiindcă, de câte ori zici „Lumea în două zile”, vine imediat şi se adaugă numele autorului: George Bălăiţă, ceea ce nu se întâmplă în multe cazuri din literatura … Continuă să citești CA LUMEA ÎN DOUĂ ZILE
În limba română, nu există cuvântul acesta: „rostuire”. El este o scorneală vocabulară a cronicart-ului, care a vrut să contamineze două cuvinte al căror sens interferează cu sacrul. Deci, rostire (glăsuire, pronunţare, spunere, zicere… deci, un fel particular de a spune!) într-o simbioză, chiar dacă parţială, totuşi inedită, cu rânduiala (ceremonial, protocol, ritual, canon). Am … Continuă să citești DOUĂ ROSTUIRI
Nicolae Fleissig este un tip masiv. Şi nici nu poate fi altfel decât masiv, pentru că este sculptor. Iar un sculptor trebuie să fie întotdeauna similar unei apariţii herculeene puternice, musculoase, emanând împrejur forţă, tărie, vigoare, energie şi vitalitate. Piatra, bazaltul, andezitul, bronzul sau lemnul nu-i suportă defel pe sfrijiţi, pe slăbănogi sau pe anemici. … Continuă să citești SCULPTURA ÎN BAZALTFEL
Nu! Nicio legătură între titlul acestei cronici și patronimul autorului. Legătura se face numai cu armânii. Epopeea aromânilor – chiar! nu s-a găsit nimeni să scrie romanul bejeniei lor! – aduce cu ea, mereu şi mereu, aluviuni de stări, de destine şi de oameni, care dezvăluie nu de puţine ori clipe de bucurie, sentimente de … Continuă să citești TOŢI OAMENII LUI TOMA
Pictorul Marin Gherasim ne-a părăsit. Avea 80 de ani, pe care nu-i arăta nimănui. Îi ţinea ascunşi în sipetul său cu nestemate. Acolo, de unde, o viaţă întreagă, făcuse să ţâşniseră pe pânzele semnate de el absidele, boltele, navele, scuturile, armurile şi cămăşile sfinte cu care ne încânta privirea şi ne solemniza astâmpărul. Era un … Continuă să citești A PLECAT UN MARE ARTIST: MARIN GHERASIM
Fiecare dintre noi dispunem de o geografie mitologică personală. Un fel de album cu poze pentru orice spaţiu de pe acest pământ. De pildă, într-un fel îţi imaginezi un oraş faimos, tu, care ai fost de nenumărate ori acolo şi ai propriul tău pliant desfăşurat în minte (încărcat cu senzaţii!). Şi cu totul altfel o … Continuă să citești BRÂNCUŞI + 60
Arta e un dar (cf. Oficiul Naţional de Truism!). Dăruibil, normal. Aşa este, dar mai apare ca necesară o condiţie: artistul – acela care dăruieşte – să cunoască, să simtă, să se lase flămânzit de dorinţă. De dorinţa de a dărui. Să aibă, altfel spus, puterea şi ştiinţa dăruirii. Bucuria sau arta sau priceperea sau … Continuă să citești A DĂRUI DĂRUIRE
Există, la un moment dat, în viaţa oricărui admirator de artă, o tentaţie aparte. Dincolo de curiozitatea de a vizita o expoziţie pe care o consideră interesantă sau de dorinţa de a-şi calibra emoţia pe o privire apropiată asupra unei opere de artă, există – uneori (şi vom vedea mai la vale de ce doar … Continuă să citești EXPERIENŢE SUMATIVE
Printre marile mistere ale lumii – şi, pe deasupra, şi complicate – se află şi ceea ce numim Legea compensaţiei universale, una dintre uzanţele prin care sistemul real îşi asigură un autoreglaj fin, îndepărtând astfel apariţia pericolului cel mai ameninţător al speciei şi societăţii umane. Alunecarea în extremă. Organismul legic universal are mijloacele sale ascunse, … Continuă să citești TRIPTIC DE SACRU
Cronicart-ul vă cere îngăduinţa să vă delecteze cu pictura umedă a lui Florin Şuţu, văzută şi re-văzută într-o expoziţie recentă, de la începutul toamnei. Dar, mai întâi de toate, un pic de istorie. Doar o legendă. De fapt, o legenduţă, dedusă din Istoria Naturală a lui Pliniu cel Bătrân. Care spune că, „în vremea aceea…”, … Continuă să citești PERDEAUA LUI ŞUŢU
Nu şade bine – altminteri, e caz de slugărnicie în slujba inutilă a discreţiei păguboase şi a modestiei sterpe – dacă nu te lauzi că o dată-n viaţă (a doua oară e mai greu, dacă nu chiar imposibil!) că ai călcat – mai degrabă plutit! – prin Amsterdam. Nu doar ca să aluneci ca raţa … Continuă să citești NEASEMUIT DE TRISTA FIGURĂ A CAVALERULUI VINCENT