„Despre ion cocora/ nu se poate spune ceva care să-l surprindă/ ceea ce i se spune el știe dinainte/ nu vă grăbiți să-l așezați în sicriu să-l convingeți/ că a fi mort este o experiență minunată/ în fiecare seară când ajunge acasă/ își dă jos sicriul de pe trupu-i obosit/ îl împăturește cu grijă fiind … Continuă să citești Înșelătorul frig la purtător
Am văzut multe reacții de dezamăgire după apariția cele mai recente cărți a lui Mircea Cărtărescu, Creionul de tâmplărie. Într-un fel acestea sunt justificate: acestei cărți îi lipsește stilul flamboaiant, descrierile care îți taie respirația, interiorizarea exteriorității într-o pastă epică, menită să se adreseze deopotrivă minții și inimii, veșnica alternanță între trecut și prezent, naratorul … Continuă să citești OMUL DIN SPATELE OPEREI
Azi, când critica s-a reprofilat (sau, în limbajul timpului: s-a reformatat) în agenţie de publicitate, e reconfortant să descoperi (ori: să re-descoperi) câte un rar cititor calificat, eficient, profesionist, cu tonometrul necesar în dotare, capabil de a stabili tensiunile autentice ale scriiturii şi de a pune diagnoze. Revenirea lui Andrei Ţurcanu, unul dintre puţinii exegeţi … Continuă să citești ICOANELE BIZANTINE ALE LUI ANDREI ȚURCANU
Unul dintre cele mai frumoase și mai inteligente elogii ale poeziei pe care le-am citit în ultima vreme este eseul Mariei Pilchin, Poezie, Eros și Putere1. Scriitoarea basarabeană, ea însăși poetă perfect integrată în mișcarea poetică actuală de la noi, ne propune acum o meditație despre cum poezia poate salva lumea. Citatul pus ca motto … Continuă să citești TRIUNGHIUL POETIC
Cu înfiorată dignitate, Monica Pillat, în postură de poet, menționează „bucuriile și riscurile creației, aventura lecturii, revelațiile continuității în descendența poetică a familiei”. Descendență pe care ține a o confirma printr-o cultură concret-idealizatoare a existențialului deopotrivă trecut și prezent cum un tablou ce se lasă cu recurentă nostalgie proiectat în simbol: „Cînd îmi lipesc obrazul … Continuă să citești UN FASTUOS CREPUSCUL
Scriind despre Arta fricii, am dat drept titlu cronicii mele Lumea în scădere sau epica thanatica. Cartea de acum, un somn pe scaunul electric, îl poate accepta și ea, firește, dar îmi sugerează și o nouă, mai exactă, cred, descriere. Cele câteva remarcabile lucrări grafice semnate de Eugen Vuțescu îmi întăresc ideea. Imaginea poetului e … Continuă să citești Prins în lumea care (s)cade
În 2020, cu puțin timp înainte de a fi asaltați și terorizați de noul coronavirus, a reușit să vadă lumina tiparului și volumul de poezie semnat de Andrei Mocuța, Portret al artistului după moarte (Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020). În mod sigur, unul dintre cele mai bune volume de poezie ale anului – cred … Continuă să citești PORTRET IN ABSENTIA
Mi se întâmplă destul de rar ca plimbându-mă pe internet și văzând o reclamă la o carte să o cumpăr instantaneu, fără să stau pe gânduri și fără să am niște informații concrete legate de conținutul ei. Una dintre aceste achiziții intempestive este volumul lui F. Brunea-Fox, Reportajele mele. 1927-1938. De unde tentația irepresibilă de … Continuă să citești ANTICAMERA PROZEI
Venind în siajul imediat al generaţiei şaizeciste din Basarabia (o generaţie cu un demers etic şi civic pronunţat, mai ales în poezie), Vasile Romanciuc a cultivat această atitudine gravă pe tot parcursul său literar. Inclusiv atunci când s-a încadrat perfect în paradigma „manieristă” a propriei promoţii (am spus şi cu altă ocazie: în Republica Moldova, … Continuă să citești ETICA ȘI POETICA LUI VASILE ROMANCIUC
În 2014 scriam o cronică la cartea lui Vitalie Ciobanu Scribul în grădina fermecată. Jurnal de lectură (2014). Pe atunci mă interesau opțiunile criticului, viziunea sa artistică și, în primul rând, frazarea, stilul. Articolele și cărțile semnate de acest scriitor le-am considerat mereu un strălucit exemplu de urmat pentru începătorii în ale scrisului. Propuneam studenților … Continuă să citești VITALIE CIOBANU, PRIN GRĂDINA FERMECATĂ ȘI AGORA DES-VRĂJITĂ
Fost-a oare Nicolae Labiș înrudit, fie și printr-o a șaptea spiță, cu Ion Creangă? Străbunii pe linie maternă ai poetului, „lucrători de pământ”, locuiau în satul Topolița la doar 4 km. distanță de Humulești, mai mult decât atât, în familia sa „mergea vorba” că o străbunică, Zamfira, ar fi fost „neam” cu Ștefan a Petrii … Continuă să citești Nicolae Labiș în documentar
Spuneam altă dată că, în scrisul său, Mihai Măniuțiu apelează la forţarea latenţelor pluridimensionale ale existenței, ale lumii, căci nu unicalea e itinerarul călătorilor şi fugarilor săi, ci labirintul, spirala, vârtejul, ramificaţia barocă, în stare de neaşteptate zboruri şi forări. Maniera suprarealistă de transcriere, cu devieri onirice, digresiuni parabolice şi figuri ludice, îi este la … Continuă să citești Despre întunericul cel mic
O mie de ani cu fața la soare, o antologie a poeziei lui Nicolae Popa, publicată de Editura Arc din Chișinău, în 2019, oferă, în sfârșit, o imagine mai articulată asupra scrisului său, despre care am sentimentul că s-a scris prea puțin pe malul de dincoace al Prutului, cu toate că o carte a sa, … Continuă să citești NICOLAE POPA, ÎNTR-O ANTOLOGIE DE AUTOR
Lucian Blaga nu este tipul de clasic de fiecare zi, așa cum este, de pildă, Caragiale ale cărui replici și tipare de gândire s-au răspândit în mai toate straturile societății românești. Fără a fi ignorat (operele sale sunt reeditate, există o stufoasă bibliografie care îl vizează, sunt organizate manifestări culturale care îi poartă numele, unde … Continuă să citești LUMEA LUI LUCIAN BLAGA
De la primul ei roman, Negrissimo, o metanarațiune care readucea în discuție tema „negrilor literari”, toate ficțiunile Lilianei Corobca sunt modelări de situații. O modelare – ca strategie narativă – este și romanul recent, cu un titlu inocent, dar care ascunde o dramă: Buburuza. Tema este una în vogă, „ONG-istă”, din contextul mai larg al … Continuă să citești LILIANA COROBCA: POEME DESPRE ZBOR
Carmen Firan este unul dintre cei mai harnici și prolifici scriitori români din străinătate și o prezență constantă în țară, la târguri de carte și festivaluri literare. A publicat circa 30 de volume de poezie, proză, eseuri și dialoguri – cărți traduse în multe limbi. Este autoare de piese de teatru și scenarii de film. … Continuă să citești Când îți iubești personajele, dincolo de disperarea lor
André Gide scria undeva că un spirit își poate afirma complexitatea în domeniul unor relații complexe cu femeile. O confirmare ne-o oferă Sorin Lavric, într-un amplu eseu consacrat subiectului feminin. Startul scrierii l-a reprezentat ambiția autorului de-a răspunde provocării unui prieten mai vîrstnic care i-a mărturisit că se îndoiește de putința d-sale de-a produce „o … Continuă să citești Între nimfe
Anul trecut Ștefan J. Fay ar fi împlinit 100 de ani. S-a stins la 90, la Nisa, lăsând în urmă o operă remarcabilă și povestea unei vieți, din multe unghiuri de vedere, exemplară. Doina Rad îi dedică o monografie consistentă, organizând atât informațiile deja cunoscute din cărțile și mărturiile scriitorului, cât și, ca noutate absolută, … Continuă să citești Ștefan J. Fay: „Nu mor decât cei pe care îi uităm”
Cu mai bine de un an în urmă, am scris în paginile revistei Viața Românească un comentariu despre cartea lui Mihai Vornicu, Statui de hârtie. Studii și impresii asupra literaturii române, salutând apetitul criticului pentru redescoperirea unor diamante din istoria literaturii noastre, ascunse în paginile uitate ale unor texte tot mai rar vizitate, aparținând pionierilor … Continuă să citești TRADUCȚIILE NU FAC O LITERATURĂ?
Antologia Un secol de poezie română scrisă de femei. Volumul I (1990 – 2019), chiar dacă majoritatea textelor sunt ceea ce am numi (fără o altă explicaţie decât sexul autoarelor) „poezie feminină”, este o întreprindere feministă (sic!) în intenţie şi doar asta îi explică apariţia. O poezie selectată doar pe criteriul diferenţelor sexuale ar fi … Continuă să citești POEZIA FEMEILOR VS. POEZIA FEMINISTĂ
Dan Alexe face parte din categoria scriitorilor despre care se poate spune că, înainte de a fi un autor, este un personaj. Și-a construit personalitatea profesând mai multe îndeletniciri, etalând mai multe abilități artistice și intelectuale. E preocupat de Logos, cum o declară el însuși, e un poliglot (știe între altele și farsi – persana) … Continuă să citești În goană nebună prin Rusia lui Dumas
Viorica Răduță: o excepțională poetă a imaginii. În textul d-sale imaginea crește cum o sămânță din sine însăși, urmând a sugera o lume lăuntrică, a o justifica emoțional, a-i acorda un nervos contur distinct. După care i se trasează ramificațiile, i se asortează culorile, i se cumpănesc intonațiile, nu fără ca ochiul să cadă mereu … Continuă să citești Pornind de la imagine
Am citit poemele Anei Blandiana aproape în timp real, fiind contemporană cu nașterea cărților una după cealaltă. Am și scris despre multe dintre ele. Acum, instalându-mă în fotoliul meu de străveche cititoare cu Integrala de la Humanitas în brațe, am adăstat o vreme admirându-i impecabila vestimentație (tipo)grafică. Am citit apoi un poem, încă unul. Lectura … Continuă să citești Integrala poemelor sau despre miezul lucrurilor
La începutul anilor 2000, poezia Anei Il (pseudonimul Corneliei Mocanu) a stârnit o adevărată rumoare în lumea scriitoricească brașoveană și nu numai. Nu era puțin lucru, având în vedere că poeta a avut la dispoziție puțin timp pentru a-și face auzit glasul. Cam patru ani – mai exact, din 2000 până în 2004, dacă luăm … Continuă să citești Ana Il și „(ne)norocul cuvintelor”