Într–un amplu context liric în care predomină umbrele mergând până la tenebre, neliniștile mergând până la angoase, Gabriel Chifu e un bard al luminii, al „stării de bine”. O fibră stenică, o încredere primară în sine îl face să-și așeze versurile în acolada unui existențial pozitiv, fără ezitare mărturisit: „Cum stau pe crengile portocalului din … Continuă să citești Sub semnul luminii
Noua carte a Anei Blandiana – Soră lume – stă alături de Fals tratat de manipulare, în perfectă complementaritate. Ambele își datorează profunzimea și subtilitatea situărilor celei de a doua priviri, cea poetică, în stare să scruteze dincolo de aparențe, să scoată la iveală un înțeles pe cât de fragil și ambiguu, pe atât de … Continuă să citești Blandiana, sora Lumii
Prima întrebare pe care ți-o pui în fața unei cărți de proză semnate de Constantin Abăluță este cea legată de definirea speciei genului epic căreia aceasta îi aparține. Chiar dacă, la fel ca în cazul celei mai noi apariții editoriale care îi poartă semnătura, Garsoniera solară a mătușii mele Heralda, autorul precizează prudent că ceea … Continuă să citești LUMEA LUI CONSTANTIN ABĂLUȚĂ
Filosofia şi istoria au fost pasiunile dintotdeauna ale lui Adrian Ciubotaru. Ar fi putut să-i fie pietre de pavaj pentru carieră (după exerciţiile etimologice ele lui Tohăneanu: cărarea vieţii), dar destinul i-a operat corecţii în foaia de parcurs, tânărul intelectual absolvind filologia româno-franceză şi susţinându-şi un doctorat cu o teză despre decadenţa românească. A debutat … Continuă să citești Despre fantasmele culturii şi alte utopii
Surprinzătoare Irina Petraş cu jocul lingvistic din Cartea cuvintelor madlenă, în care atrage scriitorii pentru a le atenua claustrarea din timpul pandemic. Joc cu întoarceri provocate în trecut prin răscoliri în memoria afectivă pentru a regăsi cuvinte madlenă declanşatoare de rememorări din copilărie. Revenite la suprafaţa conştiinţei, acestea aduc cu ele întâmplări din alte timpuri, … Continuă să citești Nostalgia copilăriei
„stele-s plânse ca apele în amurg” La o altă vârstă a poeziei decât a romanticilor și cu o conștiință artistică diferită de a lor, Ioan Moldovan nu mai invocă golul și abisul, concentrându-și atenția asupra realității cotidiene lipsite de substanță și de profunde semnificații. Poetul percepe realul ca pe un mainimic,fapt ce impune atitudini și … Continuă să citești Mainimicul discutabil
Stranietatea zilelor pe care le trăim de aproape un an nu putea să nu lase urme și asupra activității creatorilor de artă. La nivelul modului lor de lucru, dar și în privința tematicii abordate și a mijloacelor utilizate. Izolarea îndelungată, nevoia de a sta tot timpul cu garda ridicată (cu masca pe figură și celelalte … Continuă să citești CARTEA GÂNDURILOR NEGRE
Trestie gânditoare (şi cititoare), Emilian Galaicu-Păun e o prezenţă fără termen de comparaţie în spaţiul nostru literar. Un personaj de hârtie, un produs cultural mai mult decât un adevăr fizic. Mă mai întreb, şi azi, dacă el există în realitate sau l-a creat imaginaţia noastră, ca sinteză deplină a omului bibliotecii, a omului cărţii, a … Continuă să citești BIBILIOTECA VORBITĂ A LUI EMILIAN GALAICU-PĂUN
Semnificativă devine în poezia lui Adrian Alui Gheorghe relația inversată dintre realitate și ficțiune. Nu una de necondiționată subordonare a celei dintîi față de cea de-a doua, ci o exasperare a realului care își îngăduie a ironiza excesul convenționalului „poem”. O neașteptată fentă a perspectivei: „E o casă plină de poeme./ Tata poem, mama poem, … Continuă să citești În „universul cel mai concret”
Impresia de nou în cărţile lui Liviu Ioan Stoiciu nu ţine nicidecum de un miracol al creaţiei. El îşi pregăteşte fiecare volum, fie poezie, fie că e proză, ca şi cum ar fi cel de pe urmă, ca un testament al spiritului. Mereu ultimul! De aici şi tonul definitiv, refuzul stărilor intermediare, luarea universului pe … Continuă să citești Cea de pe urmă carte sau „Ca un glob de aur luna strălucea”
Circulă pe net un clip video ingenios, The story of success. Pe o scară în spirală, rotitoare, urcă mai multe siluete vioaie, cu pulpanele în vânt și evidentă determinare. Identice fiind, ele ar putea fi și alterii uneia singură, mai multele proiecte de eu, tatonante. Una câte una, cad și renunță la urcuș. Ultima rămasă … Continuă să citești Cetăți și ruinuri
În 2020, la Editura Tracus Arte, a apărut o nouă antologie din poezia lui Geo Dumitrescu, care preia titlul unui poem din 1961, dedicat lui Miron Radu Paraschivescu (dedicație care, trebuie spus, lipsește din această ediție a poemelor lui Geo Dumitrescu), Câinele de lângă pod. Antologia, alcătuită de Teodor Dună, spre deosebire de cele anterioare, … Continuă să citești Geo Dumitrescu reloaded
Nu știu alții cum sunt (mai ales cei născuți după 1990), dar eu când văd un roman cu titlul Măștile lui Brejnev, având pe prima copertă profilul bustului fostului secretar general al PCUS, privind demn, în mărimi diferite, din trei colțuri ale copertei, după modelul păpușilor Matrioșka, musai îl cumpăr. Chipul festiv al dictatorului, cu … Continuă să citești FILONUL SOVIETIC
În noul său roman, intitulat bisilabic (într-o metrică binară simplă, cum s-ar zice: în doi timpi), scurt şi nehotărât, Canon (un fel de: fa–sol), poetul şi prozatorul basarabean Ghenadie Postolache, un „cavaler cruciat al scrisului, pe care îl slujeşte cu devoţiune monahală” (cum îl defineşte Emilian Galaicu – Păun), ne propune „replica feminină la parabola … Continuă să citești Întoarcerea Euridicei
Profesorul Mircea Lăzărescu este un dedicat operei membrilor Generației 27. Despre care a scris și a organizat colocvii. O generație de care „ne-am săturat” – cultural vorbind – cam repede, sub presiunea așa zisei „actualități”; din pricină că, vezi Doamne, nu ar mai corespunde imperativelor epocii postumaniste. Exact despre asta este cartea de față. Aflat … Continuă să citești CARTEA SFÂRȘITURILOR
O jumătate de secol de poezie în căutarea cărții unice, din vis – „cu sau fără voia noastră, scriem toată viaţa o singură carte. O carte ca un copac ale cărui ramuri se ridică spre cer, dar care are rădăcinile în solul capricios, și greu de desţelenit, al visului”. Vasile Igna își antologhează poemele schițând … Continuă să citești Singura carte
Revista L’OBS publică în fiecare vineri, în ediția online, un caiet dedicat cărților, sub genericul BIBLIOBS. De fiecare dată, cum îl deschid, primul lucru pe care îl caut este rubrica lui François Forestier, La boîte à bouquins. Autorul, un scriitor destul de iconoclast, autor al unor cărți despre relația dintre JFK și Marilyn Monroe sau … Continuă să citești LADA COMORILOR UITATE
Șaizeciştii basarabeni s-au lansat în literatură odată cu pătrunderea în acest spaţiu a unui alt gen de artă: cinematografia. Ion Druţă, Vasile Vasilache, Anatol Codru, Emil Loteanu, Gheorghe Vodă, Gheorghe Malarciuc, Vlad Ioviţă sunt şi cineaşti cu acte în regulă, nu doar literaţi. Consecința: proza lor e cinematografică, iar cinematografia basarabeană a anilor `60 este … Continuă să citești VLAD IOVIȚĂ, POVESTIND CA-N FILME…
Supunând analizei nuvela lui Mircea Eliade La țigănci, Mircea Moț ia în considerare două subiecte de-o generalitate ce transcende obiectul acesteia: dubla condiție a procesului creator și dubla identitate a eului auctorial. Primul subiect e inspirat chiar de o confesiune a lui Mircea Eliade care dă în vileag ezitările ce le-a încercat în raport cu … Continuă să citești Lecturi din Mircea Eliade
Poet, prozator, eseist, Adrian Alui Gheorghe îşi focalizează săgeţile spiritului satiric, dublat de fin umor, asupra realităţii contemporane într-o decădere continuă. Interoghează existenţa şi reflectează mucalit la rostul artei şi artistului într-o lume care degradează, banalizează valorile. Comunitatea artistică (Junimea, 2020) e rodul liric al interogaţiilor şi reflecţiilor sale despre poezie, rostul poetului, lumea artiştilor, … Continuă să citești Starea poeziei în lumea contemporană
Multă vreme, Lucian Raicu a fost pentru mine Criticul. Eram în anul doi la Literele clujene când i-a apărut Liviu Rebreanu (1967). Mă cucerise fără rest ideea că adevărul din cărţile lui Rebreanu nu e neapărat şi numai cel lăsat la vedere, că se spune acolo mult mai mult şi mai misterios despre natura umană. … Continuă să citești Raftul Rebreanu
Una dintre cele mai fascinante experiențe de cititor trăite de mine mi-a fost oferită de lectura superbei cărți a Ioanei Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul interbelic. Autoarea mărturisea că pe durata scrierii acestei cărți a trăit efectiv în interbelic, a citit doar presa din ziua corespunzătoare celei prezente, din anul de referință interbelic, urmărea cu uimire … Continuă să citești CĂLĂTORII ÎN TIMP
În Grigore Chiper se întâlnesc nu doar prozatorul & poetul (minimalist-impresionist) și criticul, lor li se adaugă şi profesorul. Iar acesta solicită nu doar rigoare şi structură, ci și o aşezare limpede, neforţată (orice structură deformează, spuneau poststructuraliştii). Volumul său de critică Faţa poeziei şi măştile poeţilor adună cronicile de carte în ordine strict cronologică, … Continuă să citești GRIGORE CHIPER, CRONICARUL „CU METODĂ”
În principiu, volumele de interviuri cu scriitorii pot reprezenta auxiliare demne de interes ale istoriei literare. Îmi vine acum în minte o atare carte care m-a bucurat în anii de liceu, Mărturia unei generații, datorată lui Felix Aderca (1929), ce oferea o primă schiță, extrem de atracțioasă, a literaturii noastre interbelice în plin curs de … Continuă să citești Imaginea unei epoci