Categorie: cronica literară

Una din pierderile literaturii române actuale a fost retragerea lui Mircea Mihăieș din postura de comentator activ al producției literare în desfășurare, din linia întâi a bătăliei literare, plină de riscuri, dar pasionantă și necesară. Un text programatic publicat, mai demult, în „Cuvântul” – La ce bun critica literară? – a exprimat o opțiune și … Continuă să citești ROMANUL UNEI FEMEI

Cine îl știe pe Radu Paraschivescu din emisiunile pe teme fotbalistice de pe DIGI Sport, din culegerile sale de perle ale politicienilor actuali sau chiar din lectura romanului său de debut, Balul fantomelor (RAO, 2000), va avea o mare și agreabilă surpriză la lectura celui mai recent roman al său, Acul de aur și ochii … Continuă să citești VOIAJ DE PLĂCERE ÎN EVUL MEDIU

Antologatorii volumului generaționist, intitulat Cine nu este mângâiat nu există, sunt (ca și în cazul altor antologii de acest gen editate la Cartier) un literat de la București și altul de la Chișinău: Anastasia Gavrilovici și Alexandru Cozmescu. Previzibil, și poeții selectați sunt de pe ambele maluri ale Prutului, fără indicii geografice în CV. În … Continuă să citești POEZIA (ȘI POETICA) DOUĂMIISTĂ: DE LA „CORPORAL” LA „SENZORIAL”

Prin neostenita, deja ampla activitate a d-sale de cronicar literar, Daniel Cristea-Enache confirmă viabilitatea acestei specii aparent fragile, perisabile, astfel cum s-a manifestat reprezentativ la noi în postbelic, sub prestigioase semnături. Imună la tentațiile metodologiilor, ale grilelor scientizante, cronica se dovedește a fi, iată, în continuare „forma propriei noastre facultăți creatoare”, conform cuvintelor lui G. … Continuă să citești Critică și poezie

Alexandru Paleologu mi-a spus cu mulți ani în urmă, într-un interviu pe care l-am citat în volumul Viețile lui Alexandru Paleologu că „Adevărata lume este lumea din literatură. Cea care a trecut prin imaginația unui scriitor. Cealaltă nu e lume. Noi vedem lumea ca scriitori, ca model pentru literatură, chiar dacă nu facem din ea … Continuă să citești VIAȚA DIN LITERATURĂ

Una dintre piesele care ar putea servi de camerton pentru cititorul noului volum de versuri al Irinei Nechit ar fi acest poem programatic, un tablou cosmogonic, al (re-)naşterii poeziei din resurse naturale: „Vara fierbe în cotloane albite de spumă,/ se târăște împreună cu viperele/ galopează pe pajiști plesnind crupele cailor,/ urcă fulgerător pe tulpinile copacilor…” … Continuă să citești Grădinile scufundate ale Irinei Nechit

Un reper al poeziei lui Radu Ulmeanu poate fi considerată acea prospețime solemnă ca de început de lume care îmbină imaginile grandioase cu senzații primare, țărănești, frecvent degajată sub condeiul său. Totul e simplu și totodată aducând o melancolie, ce alunecă spre patetism: „M-am trezit într-o dimineață plin de pământ/ și pământul acela era plin … Continuă să citești O poezie transilvană

Spuneam altădată că, pentru mine, Al. Cistelecan e un classicus, în sensul etimologic al termenului, adică un ins de încredere, pe care poţi conta. Şi când subiectivitatea unui comentariu îţi pare contondentă, eşti obligat să recunoşti curând, recitind textul cu un semiton mai jos, că are, iarăşi, dreptate. Al. Cis. posedă deopotrivă şarmul – decurgând … Continuă să citești „Fete pierdute” și băieți rătăciți

Ana Blandiana este un personaj emblematic al României postbelice. Poetă de primă mărime a generației ’60 – ’70 (a debutat editorial în anul 1964 cu volumul Persoana întâia plural), devenită tot mai incomodă pentru autoritățile comuniste, începând cu mijlocul anilor ’80, odată cu publicarea unor poeme considerate subversive în revista studențească Amfiteatru (scandal încheiat atunci … Continuă să citești ÎN LUMEA ANEI BLANDIANA

Multă vreme Val Butnaru a fost cunoscut în literatura din Basarabia ca dramaturg. Dintr-un pariu, a citit toată opera lui Shakespeare și a scris o suită impresionantă de piese, jucate pe scenele teatrelor și reținute de publicul de la Chișinău sau de pe aiurea (un timp, Val a fost și director al Teatrului „Eugene Ionesco”): … Continuă să citești VAL BUTNARU, HIPNOTIZATORUL

Ion Țoanță este unul dintre numeroșii scriitori din ultimele decenii care au făcut trecerea de la poezie la roman. După vreo șapte volume de versuri elegiace de-a lungul ultimului deceniu, în 2019 a surprins cu romanul Spovedaniei unei nimfe (Eikon, 2019). Romanul de față, Altarul interzis (Eikon, 2021) trebuie citit în continuarea acestuia, împreună cu … Continuă să citești POLITICĂ ȘI ROMAN

În ultimul său volum de versuri, Călin Vlasie ne oferă o perspectivă a incongruențelor, asimetriilor, dislocărilor lumii cum o continuă provocare adresată armoniilor poeticii unificatoare. Aidoma unui sfredel, imaginarul d-sale se aplică îndeosebi asupra aspectelor habituale, prezențelor cunoscute ale existenței, obosite de ele însele, pentru a scoate la suprafață, cu satisfacție, contrariul lor. Un demon … Continuă să citești O POETICĂ POSTMODERNĂ

„Ghidul de turism interior”, cum este subintitulat într-o dedicație romanul lui Ștefan Manasia, Cronovizorul înseamnă și debutul în proză al unui poet consacrat ca ironist metafizic; în mod firesc, antenele poeziei narative se vor întinde peste câteva nexuri care vin și revin în această „relatare despre viața mea”, subîntinsă într-o dimensiune socială. În această dimensiune … Continuă să citești Ghiduri literare, ghiduri ale memoriei

Despre Istoria literaturii române contemporane, publicată recent de Mihai Iovănel (Editura Polirom, 2021), s-au exprimat deja un număr de opinii exigente, cu aprecieri şi obiecţii mai mult sau mai puţin cumpănite, nelipsind însă nici respingerile, ca să zic aşa, de principiu, dinaintea unei necesare lecturi „lente”. E o apariţie ce surprinde, oricum, într-un spaţiu cultural … Continuă să citești O LECTURĂ SOCIOLOGICĂ A LITERATURII ROMÂNE DIN POSTCOMUNISM

Bestiarro, cel mai recent roman al lui Dan Perșa, este o combinație între o satiră politică și un roman de mistere cu vagi accente polițiste. Mai precis, în vreo 80% din conținutul său autorul realizează o savuroasă descriere a vieții politice într-un oraș de provincie din România contemporană (Constanța), mai precis o replică în contemporaneitate … Continuă să citești TAINA DOMNULUI NICA

Poemele lui Nicolae Popa sunt construcții cu resorturi sigure, detalii funcționale ale unui univers, nu decorații ocazionale pentru înviorarea prozei cotidiene. Edificiul său poetic se ține în picioare pe temelii și piloni de rezistență, așezați pe un principiu al euritmiei, nu al simetriei. Una dintre carcasele noului volum de la Tracus Arte, intitulat Mitrofan plângăciosul, … Continuă să citești Nicolae Popa, secretarul lui Mitrofan Plângăciosul

Poezia lui Ioan Moldovan e cea a unei vârste. Dacă unii dintre noi au vocația unei anumite vârste, aceasta se poate manifesta de timpuriu, marcând cea mai întinsă parte a vieții. Inclusiv senectutea. Avem impresia că poetul a înfățișat din vreme o reticență gravă ori ironică, o incredulitate în fața clocotului afectiv pentru a avea … Continuă să citești Vocația unei vârste

Literatura (în special, proza) face mereu concurență lumii din afară, pentru că ea transformă, deseori, realitatea în ficțiune memorabilă și creează, prin intermediul personajelor, oameni ce re-trăiesc propria lor viață, pe o planetă imensă și imaculată; planeta de hârtie unde totul devine posibil grație jocului demiurgic al scriitorului. Monica Pillat (nepoata eruditului și rafinatului poet … Continuă să citești PLANETA DE HÂRTIE

Mihaela Iovan este o poetă discretă, semn, înainte de toate, al spiritului său (auto)critic şi al stăpânirii de sine. Răsucind o vorbă, care, înainte vreme, era criteriu al creaţiei, aş spune că, deşi aparent puţin experimentată (dată fiind puţinătatea textelor publicate), autoarea volumelor Centrul vechi, Fără sufleor şi Ca şi când aş vorbi despre mine, … Continuă să citești De o parte și de cealaltă a scenei

O carte cu titlul Alfabetul doamnelor. De la Doamna B. la doamna T. te duce în primul rând cu gândul la o carte de tip dicționar, cum au fost atâtea, inclusiv în critica românească, legate de eroii din operele unor autori de referință români sau străini (Creangă, Caragiale, Dostoievski etc.). Te gândești la o ordine … Continuă să citești FEMINISMUL DE CATIFEA

Eugeniu Coşeriu considera limbajul unul dintre mecanismele cele mai complexe create de om. În Omul şi limbajul său, eseu construit pe baza cursurilor sale de la Universitatea din Tübingen, distinsul lingvist explica: „tehnica oricărei limbi se prezintă în descriere ca aproape infinit de complicată, şi chiar putem afirma că, între toate tehnicile dezvoltate de către … Continuă să citești EUGENIU COȘERIU SAU DESPRE VOCAȚIA UNIVERSALITĂȚII

Un nume aflat azi în penumbră, cel al criticului și poetului N. Davidescu, e readus în atenția noastră de către Margareta Feraru, printr-o exemplară ediție a paginilor sale critice și publicistice. Pe bună dreptate d-sa scoate în relief faptul că acesta a fost un precursor al criticii care a receptat comprehensiv poezia noastră modernă, într-un … Continuă să citești Cazul criticului N. Davidescu

Scriind despre Realismul magic în proza latino-americană a secolului XX. (Re)configurări formale şi de conţinut: Alejo Carpentier, Miguel Angel Asturias, Juan Rulfo, Gabriel Garcia Marquez, cartea din 2015 a Rodicăi Grigore, rețineam descrierea pe care o făcea autoarei Valentin Protopopescu: „natură serenă, dar nu lipsită de complicaţii existenţiale generate de o acută conştiinţă morală”, care … Continuă să citești „TYGER, TYGER”… SAU DESPRE CUMPLITA SIMETRIE

David Foenkinos își începe astfel romanul Misterul lui Henri Pick (traducere Cristina Nan, Nemira, 2019): „În 1971, scriitorul american Richard Brautigan a publicat The Abortion…. Eroul este angajatul unei biblioteci care acceptă toate manuscrisele respinse de editori. Întâlnim, de pildă, un om venit să-și depună volumul după ce îndurase mai bine de patru sute de … Continuă să citești „Biblioteca refuzaților”