Categorie: cronica literară

Volumul Cu grație, printre (pre)texte al lui Arcadie Suceveanu condensează aburii literaturii pe trei lentile distincte: punctul de vedere al unui manager cultural, cel al scriitorului (și al cititorului), în fine, o ochire – forțată de alții – asupra fenomenului literaturii și asupra propriului parcurs literar: răspunsul la anchete și interviuri. Complementar primului, Amurguri clasice, … Continuă să citești ARCADIE SUCEVEANU, ESEISTUL

Rezultat al unei minuțioase cercetări datorate Margaretei Feraru, avem o ediție exemplară, în două volume, a scrierilor Izabelei Sadoveanu (1870-1941). Nume în prezent căzut în uitare. Critic cu o activitate posedând „o longevitate istorică”, diferită de cea calendaristică, spre a ne folosi de o sintagmă a lui Paul Valéry, Izabela Sadoveanu a atins performanța de … Continuă să citești O EDIȚIE IZABELA SADOVEANU

Cu o viziune textualistă asupra lumii ficționale, în care personajele își contemplă statura unidimensională, atingând de câteva ori suprafața paginii, debutul lui Andrei Manolescu are trăsăturile unui metaroman polițist, în care este dat dispărut chiar autorul de romane polițiste. Pentru identificarea lui pornesc la drum mai mulți eroi: traducătorul în engleză al lui Alexandru Țestosu, … Continuă să citești Un secol și ceva de modernitate

L-am privit dintotdeauna pe Nicolae Prelipceanu ca pe un bun diagnostician, cu ochii pe lume și pe sine deopotrivă, înregistrând simptome și deducând înțelesuri mai puțin vizibile pentru ceilalți. Calitate rară și nu chiar confortabilă pentru cei din jur. Poate nici pentru sine. În medicină, simțul clinic descrie știința aparte a medicului de a utiliza … Continuă să citești SIMȚUL CLINIC AL POETULUI

Pornind de la particulele infinit divizibile, prezente în fiecare lucru ori fiinţă, definite astfel de anticul grec Anaxagoras, Ana Pop Sîrbu încearcă în cartea sa cea mai recentă, Homeomerii (Ed. Tracus Arte, 2021) să echivaleze în poezie nişte simili-homeomeríi, aproximate, pe pragul dintre reflecţia abstractizantă şi sugestia metaforică, precum în poemul Linii şi spaime, care … Continuă să citești POEZII DE ANA POP SÎRBU

Elegant, distins și cumva nostalgic arată volumul de amintiri al lui Alex. Ștefănescu, Timp retrăit. Coperta sobră, în alb-negru, pe fundalul căreia se vede clădirea masivă, impunătoare, a Casei de Economii și Consemnațiuni, văzută cam din dreptul restaurantului Carul cu bere, cele două mașini din anii 1960, pe strada astăzi pietonală, ilustrează perfect titlul cărții: … Continuă să citești VIAȚA CA UN PUZZLE

Nu doar basarabenii din postbelic (din R.S.S. Moldovenească) au descoperit literatura română, fiecare pe cont propriu, puțin câte puțin. Unele texte ale scriitorilor români din interbelic (cele în care era pomenită Basarabia) nici cititorii din Țară nu aveau să le cunoască decât abia în secolul următor. Printr-un efort al cercetătorilor ieșeni Olga Iordache și Liviu … Continuă să citești Periplu social-cultural prin Basarabia românească

Punctul cardinal sub care George Vulturescu înțelege a-și situa creația poetică e Nordul. Un topos al retragerii, al solitudinii, dar și al unei defensive dure, colțuroase, convenabil unei naturi inadaptabile, tensionate, nu o dată incriminatoare în care putem afla cheia morală a ființei auctoriale. Un Olimp hiperboreal în criză, Walhala cum un spațiu al unei … Continuă să citești Sub egida Nordului

De vreo douăzeci de ani încoace, prestigiosul regizor de teatru Mihai Măniuţiu a depăşit cu mult graniţele domeniului său profesional, în care punerea în scenă a textelor dramaturgilor de toate epocile şi vârstele, de la antici la cei din preajma noastră, a fost acompaniată în timp şi de substanţiale şi originale eseuri despre arta teatrală: … Continuă să citești POEZII NOI DE MIHAI MĂNIUŢIU

Critic şi istoric literar, eseist apreciat, cu intensă activitate publicistică, autor al unui număr impresionant, optsprezece, de manuale școlare de limba și literatura română, ca şi al unor lucrări diverse de metodică și auxiliare didactice, Marin Iancu publică recent volumul Lumea personajelor lui Marin Preda (Editgraph, Buzău, 2021), un „dicţionar de personaje” de 550 de … Continuă să citești LUMEA PERSONAJELOR LUI MARIN PREDA

Am mai scris despre superba inițiativă a editurii Spandugino de a republica într-o serie de volume de lux întreaga operă a lui Romulus Rusan risipită pe la diverse edituri mai mult sau mai puțin importante din București și din țară. Strânse acum laolaltă în această colecție de tip Pléiade, scrierile lui Romulus Rusan dobândesc greutatea, … Continuă să citești FILMELE CARE CONTEAZĂ

Dincolo de vârste, bibliografii și și cronologii, poezia nu poate fi decât tânără. Volumul ʹ20. Antologia de poezie tânără din Basarabia (antologator: Lucia Țurcanu) cuprinde textele a 33 de poeți tineri și foarte tineri, unii deja cunoscuți, editați și premiați, inclusiv, în România, alții cvasianonimi. Se întrevede aici și miza unui joc al intuiției critice: … Continuă să citești „TRECEA CA AERUL PRIN AER…” – POEZIA TÂNĂRĂ DIN BASARABIA

Paul Valéry indica „fenomenele de răscruce” precum războaiele, cataclismele naturale, molimele care pot stimula spiritul pe un făgaș creator. O dovadă ar putea-o constitui și volumul de versuri al Angelei Furtună consacrat actualei pandemii de coronavirus, în concentrarea acesteia din provincia domiciliară a autoarei, Bucovina, propusă drept „Lombardia României”. E vorba mai întâi de un … Continuă să citești LIRISMUL UNUI FLAGEL

Am citit cu foarte mare interes cartea lui Bogdan Crețu, Nichita. Poetul ca și soldatul. O carte a unui critic literar cu bună reputație despre un poet devenit brand, peste care însă, să o recunoaștem, s-a cam așezat praful, nu poate fi decât foarte tentantă, chiar dacă numele colecției editurii Polirom în care a apărut, … Continuă să citești ROMANUL LUI NICHITA

Teo Chiriac scrie în primul număr din acest an al Revistei literare de la Chișinău despre război. Meditații ale unui scriitor, după revelion, când războiul din Ucraina încă nu pornise, dar nervii dezgoliți ai artistului îi simțeau deja suflarea. Apocalipsa după Putin, așa se intitulează textul (care anunță un serial). Azi ni se pare un … Continuă să citești „Apocalipsele” lui Teo

După știința mea, este o situație unică în cultura noastră aceea în care un scriitor major se bucură de două monografii cu ambiția completitudinii într-un interval de numai câțiva ani. Istoriografia noastră literară nu este îndeobște așa de generoasă. E drept că subiectul merită cu asupră de măsură acest festin: se numește Nicolae Steinhardt. În … Continuă să citești PIEZIȘ

O luxoasă carte-album ne înfățișează Gabriel Chifu în concrescență creatoare cu ilustrația lui Mircea Bochiș. Astfel cum am remarcat și cu alt prilej, în pofida datelor d-sale psihosomatice stenice, a armonioasei prezențe sociale de care are parte, poetul posedă o dispoziție saturniană căreia nu ezită a-i da glas în continuare. Aparențele pot înșela. Simbolul declarat … Continuă să citești Ut pictura poesis?

Într-o scurtă prefaţă la volumul de versuri Atât (Ed. Tracus Arte, 2017), Sorin Mărculescu mărturiseşte că încheie ansamblul pus de-a lungul anilor sub titlul mallarméan Carte singură. Ar fi a şaptea secvenţă a lui, şi poate cifra 7 are cota ei de valoare simbolică. În tot ce a scris până acum, poetul a rămas fidel … Continuă să citești SORIN MĂRCULESCU – ÎNCHEIEREA UNUI CICLU

Colegul nostru din paginile de cronică literară, Mircea V. Ciobanu este, într-un fel, opusul lui G. Călinescu. Dacă pentru canonicul autor al Istoriei literaturii române de la origini până în prezent, pentru a fi un bun critic literar trebuia, în prealabil, să fii un creator care a exersat, eventual a ratat, cât mai multe genuri … Continuă să citești LITERATURA ȘI VIAȚA

Istoria… lui Nicolae Manolescu se deschide cu un poem decupat din prima ediție românească a unui volum de poezie cultă: Poesii noo, aparținând unui „transnistrean” (în terminologie actuală), Ioan Cantacuzino, și fiind tipărită în 1790 la Dubăsari sau la Movilău. Pribeagul prinț își trăise ultimii ani, ocupându-se, inclusiv, de șlefuirea versurilor, la moșia sa, Cantacuzovca, … Continuă să citești Poezia română în Basarabia tuturor vremurilor

Câteva izbitoare contraste caracterizează biografia lui Ion D. Sîrbu. În prima tinerețe comunist, acesta a devenit un critic acerb, dar în consecință și o victimă a regimului în cauză, intelectual de formație filosofică și cu un început de carieră universitară, a ajuns, în anii condamnării la temniță, „lucrător cu brațele”, cum mărturisește el însuși, „la … Continuă să citești Ultimul I. D. Sîrbu

În momentul în care zărești numele lui Ioan Bianu în titlul unei cărți, primul lucru care îți vine în minte este Biblioteca Academiei Române. Așa cum, atunci când auzi de Eiffel te gândești la faimosul turn parizian sau cum numele lui Anghel Saligny te trimite cu gândul la vestitul pod de la Cernavodă. Deși a … Continuă să citești ISTORIA TIPĂRIRII DE CĂRȚI ROMÂNEȘTI

Valentina Tăzlăuanu (1950-2020), fondatoarea revistei Sud-est cultural (editată la Chișinău, începând cu anul 1990), nota cu tristețe, într-un eseu care azi îmi pare programatic, că mult invocatul adagiu „cultura este ceea ce rămâne după ce sunt uitate toate celelalte” nu e valabil pentru toate timpurile și că, azi, cultura „se întâmplă să cadă prima sub … Continuă să citești DESPRE SPIRITUL CRITIC SAU NEVOIA DE CULTURĂ

O cuprinzătoare antologie a creației d-sale poetice, întinsă pe aproape șase decenii, ne-a înfățișat-o recent Ion Pop. Din capul locului, se pune fireasca întrebare dacă ea justifică o coeziune a elementelor compoziției desfășurate în timp, care să reflecte dezirabila calitate a expresiei personale. Răspunsul n-ar putea fi decât afirmativ. Autorul își întemeiază discursul pe cogitație, … Continuă să citești UN BILANȚ LIRIC