Categorie: cronica literară

Poeții din promoția șaptezecistă sunt caligrafii poeziei. Ei își cântă poemele, mai ales în primul deceniu de la debut, cu penița muiată în tușul caligrafilor japonezi, într-o scriitură cursivă, grațioasă, calofilă. Un fel de Babel fericit, într-o beatitudine/ incertitudine (babelică, da) fericită: „Ca și cum ai deschide geamul cu respirarea./ Ca și cum rugul ar … Continuă să citești CALIGRAFII POEZIEI ROMÂNE DIN BASARABIA

Din Basarabia până la Budapesta, identitatea românească este supusă istoriei, fatalitatea și determinările ei fiind o moștenire care grevează destinele oamenilor în diferite feluri; pentru basarabeanca Mihaela Perciun (n. 1957), romanul Cenușă rece este o imagine despre lumea contemporană a Basarabiei, prinsă, pe de o parte, între tradiții și nevoia comunităților de a respecta sau … Continuă să citești Istorii românești

Există în familia a cărei descendentă e scriitoarea Monica Pillat un legământ sufletesc aparte: acela de a face să dureze valorile în spiritul cărora s-a construit pe sine, de la o generație la alta, de a păstra nealterată memoria celor care le-au așezat mai presus de viața lor. Este un angajament moral mai vechi de … Continuă să citești „IAR PAȘII LOR […] SĂ CALCE FĂRĂ TEAMĂ PE PĂMÂNT”

Cu Theodoros (Editura Humanitas, 2022), Mircea Cărtărescu reintră în scenă cu încă o carte insolită. Un roman de mari dimensiuni, dar și de o amploare și o diversitate ieșită din comun a desfășurărilor imaginației. Și una de impresionantă varietate a registrelor stilistice. Trilogia Orbitor și, în parte Solenoid, impuneau deja prin neobișnuita capacitate de fabulație, … Continuă să citești O NOUĂ EPOPEE POSTMODERNĂ

În primele pagini ale Metamorfozelor poeziei, Nicolae Manolescu face o observație demnă de reținut, idee reluată și în Istoria sa: „Într-un anume sens, istoria poeziei românești începe cu simbolismul. Înainte de 1900, istoria poeziei se confundă cu istoria literaturii, tot așa cum istoria literaturii se confundă cu istoria culturii”. O istorie și mai tumultuoasă a … Continuă să citești Schimbarea la față a poeziei române contemporane

Oferindu-ne o temeinică cercetare consacrată presei noastre culturale din anii exilului, Mihaela Albu ne reamintește implicit un fenomen decepționant și anume lipsa de suficientă atenție de care a avut și are încă parte creația literară a exilului românesc. Cred că trei ar fi cauzele acesteia. Mai întâi prezentul tensionat, acaparat de problematica proprie, care lasă … Continuă să citești Două lumi paralele

În iureșul de romane actual, care dezvelește forța creatoare a unei generații eliberate de mai multe decenii atât de cenzuri ideologice, cât și de altele, economice, romanul și-a diversificat formele și mizele, recuperând ce era de recuperat, compensând ce socotea că trebuie compensat și avansând pe propriile căi după cum îi vine mai bine. Noul … Continuă să citești RĂZBOI CONTRA UITĂRII

Ioana Bentoiu a fost de două ori foarte inspirată. Prima oară când l-a convins pe ilustrul său tată, compozitorul și muzicologul Pascal Bentoiu, să-și pună pe hârtie gândurile și amintirile despre destinul României și al familiei sale, pe care i le povestise în viu grai. Apoi, când, la șase ani de la dispariția părintelui său, … Continuă să citești Spovedania unui intelectual

Dacă Ambasada Ucrainei la Chișinău ar vrea să acorde premii pentru susținerea Ucrainei, Dumitru Crudu ar trebui să fie primul laureat. A pichetat Ambasada Rusiei în repetate rânduri, singur, cu colegii scriitori, cu prietenii. A scris scenariul unui spectacol poetic, Recviem pentru Bucea, montat pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău. A tradus versuri … Continuă să citești Literatura angajată

Eugen Bunaru, poet al subtilităților percepționale care le preced pe cele lirice parcă spre a le favoriza anticipativ. Punctul de pornire al textului se află nu o dată la acest nivel elementar, senzațiile se atrag, se opun, se grupează în ciorchini ai sensibilității, în măsură a priza viața lăuntrică. Mișcarea în cauză dobândește un caracter … Continuă să citești Un ermetism al firescului

La scurtă vreme după publicarea celor două eseuri critice dedicate lui Fernando Pessoa (Lăuntrul ca scenă, Editura Tracus Arte, 2021) și Dragă Fernando Pessoa (Editura Vremea, tot din în același an), Angela Martin reapare cu o carte nouă, în centrul căreia se află marele critic genevez Jean Starobinski (1920-2019): Jean Starobinski, plenitudinea posibilă (Editura Școala … Continuă să citești ÎN APROPIEREA LUI JEAN STAROBINSKI

Pe supracoperta romanului lui Mircea Cărtărescu, Theodoros, figurează o singură recomandare, din șase cuvinte, reprodusă după publicația germană Die Zeit: „O scriitură unică la nivel mondial”. Nu este foarte clar dacă este de bine sau de rău (înclini să crezi că este mai degrabă de bine), dar cele câteva cuvinte îți aduc promisiunea unei certitudini: … Continuă să citești CRONICA VALAHO-ETIOPIANĂ

Parcă nu ar trebui să mă plâng pe destinul de critic, autor de cronici literare (care se hrănește doar cu tipărituri proaspete și, prin înțelegere cu revista: de producție autohtonă), de vreme ce la Chișinău fabrica de poezie/ proză/ eseu nu își reduce turațiile nici în vreme de criză. Dar vine un timp al alegerii … Continuă să citești Reinventând timpul sau Până ajunge blitzul la țintă…

Motto: „Între mine și viață era un hățiș de tăceri” Poate cea mai importantă, prin anvergură, carte de poezie apărută la noi în ultimii ani cred a fi Cele două capete ale tăcerii a lui Vianu Mureșan (ed. Eikon 2021). Autorul este una dintre cele mai complexe personalități culturale de astăzi, din păcate prea discret, … Continuă să citești TĂCEREA FUNDAMENTALĂ

O temă inevitabilă a istoriei literare e cea a relației creațiilor din sfera sa cu mediul ambiant. Autonomia esteticului, principiul axiomatic impus la noi datorită lui E. Lovinescu și a criticilor din cenaclul acestuia, s-a văzut grav încălcat sub regimul comunist, nu o dată până la desfigurarea textului scriitoricesc care-și pierdea condiția de artă în … Continuă să citești Drama unei epoci

Istoria Clădirii Școlii Centrale de Fete din București este cel de-al doisprezecelea album realizat de fostul ministru al lucrărilor publice și amenajării teritoriului (MLPAT) Nicolae Șt. Noica despre clădirile emblematice ale Capitalei, construite în zorii modernității. Numărătoarea nu îmi aparține. Ea este făcută de un om care i-a prefațat aproape toate aceste cărți, a găzduit … Continuă să citești COPILĂRIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC

După anul 2000 în Republica Moldova scriau romane (în limba română) șaizeciștii Vladimir Beșleagă, Aureliu Busuioc, Serafim Saka; optzeciștii Emilian Galaicu-Păun, Vitalie Ciobanu (de fapt, nuvele de proporții), Nicolae Popa, Ghenadie Postolache. S-a impus un grup consistent de nouăzeciști: Ștefan (Savatie) Baștovoi, Constantin Cheianu, Iulian Ciocan, Alexandru Vakulovski, Dumitru Crudu, Liliana Corobca, Marcel Gherman. Și … Continuă să citești Romanul basarabean la început de mileniu. Noul val

Istoria în genere ar putea fi considerată, după cum afirma Theodor Mommsen, o mustrare adresată timpului. Dar în cartea d-sale cu un titlu ușor vetust, Cabinetul de stampe, Ștefan Ion Ghilimescu împinge istoria literară înspre o imagine apropiată de noi, iar interesul ei sporește tocmai grație acestei mutații până la o relativizare a perspectivei temporale. … Continuă să citești Un tip de istorie literară

Între primele volume de poezii ale lui Aurel Șorobetea (Apărătorii, 1975, Altminteri, 1979, Anotimpuri, 1986) și cele trei, mai recente (Românimea, 2017, Străveche, 2018, Frumusețe, 2019), au trecut ani, s-au schimbat țări. Camaradul din anii ’70 de la Echinox se exprima atunci ca un ardelean de Europă centrală, atașat însă profund de toată istoria națională … Continuă să citești TREI CĂRȚI NOI DE AUREL ȘOROBETEA

Pe supracoperta celei mai noi cărți a lui Mircea Gelu Buta, Istorii neștiute, istorii uitate, te întâmpină silueta MS Regele Mihai I. În picioare, aplecat peste o masă, cu binecunoscuta sa privire gravă, demnă, fostul suveran semnează în ceea ce pare a fi o carte de onoare. Imaginea contopește măreția și familiaritatea cu o mare … Continuă să citești MICILE DETALII ALE ISTORIEI MARI

Jurnalul este genul cel mai dependent de numele autorului, ne interesează în măsura în care ne este interesant autorul și e complementar altor produse ale acestuia. Excepțiile descriu experiențe existențiale unice, cazuri particulare ale dramelor globale, precum, d.e., jurnalul Annei Frank. Un fel de particularizare a problemelor existențiale globale, este și Jurnal-ul precar al Tamarei … Continuă să citești Cum se șlefuiește nimicul

Evocând „ceasuri de demult”, Monica Pillat ne oferă mărturia unei lumi apuse prin condeiul unui exponent reprezentativ al său. O lume pe care un regim totalitar a sacrificat-o și care n-a mai putut fi reînviată, astfel cum dispare o specie de viețuitoare sau plante. Absorbită de un trecut de care nu ne-am putea apropia fără … Continuă să citești În lumina crepusculară

Un titlu îndeajuns de insolit, evident oximoronic, Edenul tăcerii rele – e pus pe coperta celui mai recent volum de versuri al lui Sebastian Reichmann, poet o vreme bilingv, româno-francez, călător între Paris şi Bucureşti, reîntors la expresia de baştină odată cu Umbletul şopârlei (1992), unde erau recuperate poezii scrise cu vreo două decenii mai … Continuă să citești SEBASTIAN REICHMANN ÎN FAŢĂ CU „EDENUL TĂCERII RELE”

Am mai scris și cu alt prilej că Dan Perșa este un prozator de la care nu știi niciodată la ce să te aștepți. Nicio carte a lui nu seamănă cu precedenta, ca și cum, plictisit de propriul său efort narativ, autorul simte nevoia să evacueze masa de lucru și să se apuce de ceva cu … Continuă să citești DANTE, PETRACHE LUPU, CIORAN & CO.