Categorie: cronica literară

În Basarabia, sub sovietici, găseai în numeroase case cópii ale unor tablouri de pictori ruși din secolul XIX. Făceau parte din ceea ce numim azi soft power-ul regimului. Erau peisaje rustice, cu mesteceni, toamne aurii și drumuri de iarnă troienite. Dar și portrete. Bunăoară „Necunoscuta” de Ivan Kramskoi (1883), reprezentând o doamnă din lumea aristocratică, … Continuă să citești ÎNTRE EROTISM AUTENTIC ȘI AGENDĂ IDEOLOGICĂ

Întâlnim în versurile Florinei Carvaci o perspectivă pacifică, rezultat al absorbției clipelor curente într-o dispoziție luminoasă, în egală măsură pliată pe ființă și pe lume. O melopee a bucuriei cu disciplina propriei sale expresii, care evită nu doar secvențele analitice, ci și patetismul, cu un soi de sfială a firescului. Nu contrastul, ci naturalețea devine … Continuă să citești UN OPTIMISM EMOȚIONAL

S-a observat devreme că, printre poeţii debutanţi în anii ’80, Viorel Mureşan, nume astăzi de referinţă al grupării „Echinox”, făcea o figură cu totul aparte. Când alţi congeneri propuneau în cor coborârea poeziei în stradă, democratizarea limbajului, îmbrăţişări plurale ale „realului” cu miză programatică pe autenticitatea expresiei de sine etc., autorul versurilor de sub titlul … Continuă să citești FANTEZISM ELEGIAC

În anul 2017 am vizitat, în sfârșit, Memorialul Sighet, la invitația distinsei doamne Ana Blandiana. M-au marcat pentru toată viața oamenii pe care i-am cunoscut atunci (Stéphane Courtois, Dennis Deletant, Anneli Ute Gabanyi, Armand Goșu, Liviu și Virgiliu Țârău etc.) dar, mai ales, șocul vederii acelui monument al neuitării. O închisoare amplasată, cumva cinic, în … Continuă să citești STRĂJERII LUI IULIU MANIU

Zoia, personajul narator din noua carte a Liliei Calancea, Alionușka, atinge vârsta pubertății înainte de a se muta în școală nouă. Micile traume ale adolescentei se suprapun pe marile drame ale societății: lupta pentru identitatea națională, prăbușirea imperiului, împrăștierea în lume a resturilor acestuia. Moldovenii și rușii se dușmănesc. Protagonista, președintă a detașamentului de pionieri, … Continuă să citești NOSTALGIA CA GRIMASĂ A MEMORIEI

Abstracțiuni încălzite temperamental, ondulații care se străduiesc a contura lumea exprimând însă în aceeași măsură o asumare proprie, deschideri spre un orizont intemporal prin care trece suflul clipelor. O perspectivă îngăduind începutului și sfârșitului aspirația spre o coincidență în care materia și palpitul moral se intersectează prea adesea imprevizibil, în care identitatea eului auctorial pare … Continuă să citești O INTELIGENȚĂ INSPIRATĂ

Într-un moment de firesc bilanț al scrisului său, „șaizecistul” Mihai Zamfir, de data asta în calitate de critic literar și stilistician, își adună sub titlul Studii literare. Literatură română (2023) un prim volum dintr-o serie care va continua sub egida elegantă a Editurii Spandugino din București. A mai publicat aici câteva cărți, iar acum își … Continuă să citești MIHAI ZAMFIR, LECTURI SUB UNGHIUL „STILISTICII DIACRONICE”

Dacă aș deveni un om liber, mi-ar plăcea să duc o viață ca a lui Alexandru Călinescu. Să citesc doar cărțile care îmi fac cu ochiul, să reacționez la ideile care mă încântă sau mă scandalizează, să mă plimb cu mintea plină de nostalgii pe străzile unor orașe care au contat în viața mea (Timișoara, … Continuă să citești CAP LIMPEDE ÎNTRE „OILE GÂNDIRII”

Ar fi un subiect interesant să studiezi metodic ascensiunea fiecărui scriitor din generația optzecistă. Mai întâi, poate ca niciodată (deși au existat excepții), un grup întreg de literați contemporani au pornit la drum din același loc: biblioteca. În cazul unora (precum Lucian Vasiliu, d.e.) se mai adaugă muzeul, iar în cazul altora (având în vedere … Continuă să citești LUCIAN VASILIU ȘI GRĂDINA LITERATURII ROMÂNE

Cândva, cu mai mulți ani în urmă, într-o cronică la volumul Kakistocrația (Editura ARC, 1998), făceam o mărturisire: observasem că mai toți cei care scriu despre Dorin Tudoran simt nevoia să își declare propriile raporturi cu acest scriitor, de cele mai dese ori pozitive. Cumva aflarea în preajma lui Dorin Tudoran, șansa de a-i fi … Continuă să citești DORIN TUDORAN, DREPT ÎN PUTEREA FURTUNILOR

Virgil Ierunca a fost, neîndoios, alături de Monica Lovinescu, vârful conștiinței scrisului românesc din exil. Aidoma unui personaj biblic ce-și recunoaște greșeala spre a apuca pe calea dreptei credințe, a trecut de la o tinerețe „de stânga” la o fermă atitudine democratică, într-o epocă în care aceasta reclama o ipostază de combatant: „mi-am exprimat public, … Continuă să citești O CARTE A LUI VIRGIL IERUNCA

După vreo două decenii de la debut,  Vianu Mureşan, profesor preţuit de şcoală filosofică clujeană, revine la poezie. A tipărit până acum câteva culegeri de eseuri critice, filosofice, de teologie, este autorul unei substanţiale cercetări dedicate operei lui Emmanuel Lévinas (Heterologie. Introducere în etica lui Lévinas, 2005, reeditată în 2023 la Editura Eikon), a scris … Continuă să citești UN POET: VIANU MUREŞAN

Liliana Corobca s-a manifestat atât de activ în investigaţiile de la Comisia de studiere a crimelor comunismului (activitate soldată cu volume consistente de documente), încât cititorul ar putea să fie surprins să afle că romanul ei de debut nu a fost doar ficțiune pură, ci un joc literar explicit, o metaficţiune. Negrissimo, romanul cu care … Continuă să citești CE CAUTĂ BULGAKOV LA PITEȘTI?

„În mijlocul uliței, hoitul unui soldat. Va fi mâncat. Roiuri de muște se așază pe fața lui. I-au acoperit gura albă, uscată, buzele crăpate și însângerate, ochii deschiși. O privire nedumerită. Ultima privire. Va fi mâncat de semenii lui. Mai târziu însă, atunci înserarea se va amesteca cu noaptea. Arșița a uscat tot. De doi … Continuă să citești INFERNUL DE PE ROȚI. ȘI DIN AFARA LUI

Moto: „Am știut oare atunci când le-am scris că, dacă nu le-aș scrie, nu le voi mai crede nici eu?”   Jurnalul din ultimul an al ciumei, 1988-1989, al Anei Blandiana s-a bucurat deja de cronici entuziaste. Discuțiile aprofundate pot însă continua de aici. Pentru că este o carte prin multe provocatoare la reflecții. Frica … Continuă să citești „TIMP MURDAR”

Ca timișorean, născut și format intelectual și uman (de la grădiniță până la doctorat) în acest oraș, am citit cu uriaș interes masivul volum semnat de Daniel Vighi și Viorel Marineasa, Continentul gri. Timișoara culturală în dosarele Securității. Este ultima carte semnată de minunatul Daniel Vighi și un nostalgic remember al unui climat cultural în … Continuă să citești URMĂRIȚI ȘI URMĂRITORI ÎN CULTURA TIMIȘOREANĂ

O poveste scrisă de eroi nu ar avea prea multe șanse în ringul literaturii. Dacă istoria o scriu învingătorii, literatura o scriu învinșii. Martirii, nu eroii. Interesul pentru copiii orfani ca temă literară – aici intrând atât soarta copiilor fără părinți (fie decedați, fie abandonându-și odraslele), cât și acelor cu părinții plecați peste hotare – … Continuă să citești PLOILE DEZAGREGANTE ALE VALENTINEI ȘCERBANI

Bibliografia de prozator a lui Gabriel Chifu marchează, cu fiecare nou roman, un traseu inițiatic prin labirinturile conștiinței și ale psihologiei umane, modelând profilul unui autor atras de cazuri-limită, de catastrofe individuale sau de seisme colective. Aceste calamități vin ca urmare a unor păcate, a unor fapte reprobabile sau cel puțin ambigue, ambivalente moral. Anamneza, … Continuă să citești UN PURGATORIU PENTRU ROMÂNIA

Valentin Talpalaru cultivă un sentimentalism pudic, în legănări ritmice și cu zvâcnirile rimei, oarecum în cerc închis. Începe cu mărturia unor incertitudini pe care le accentuează prin contrast, schițând fugare cutezanțe asociative: „Nu mai am parte nici de însingurare/ Să-mi strâng în carne brumele tăcerii/ Când arde plopu-n iris lumânare/ Iar păsări duc spre sud … Continuă să citești UN VITALISM TEMPERAT

De când a apărut Cartea șoaptelor (2009), romanul cu substanțiale răsfrângeri autobiografice, dar și cu vibrante evocări ale istoriei tragice a armenilor, clasat printre operele majore al literaturii noastre contemporane, care s-a bucurat și de un larg ecou internațional, Varujan Vosganian a fost perceput în primul rând ca prozator. Despre poezia sa, mai puțin comentată, … Continuă să citești VARUJAN VOSGANIAN ȘI ELOGIUL RĂSPÂNTIEI

Prin cele douăzeci de albume publicate până în prezent, Nicolae Șt. Noica, actualul director general al Bibliotecii Academiei Române, se impune ca principalul autor de studii monografice despre clădirile emblematice ale Bucureștiului. Nu întâmplător, cele mai multe dintre ele datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX. Au … Continuă să citești UN MIRACOL DIN ANUL 1953

Poezia Lilianei Armașu surprinde, cu o acută sensibilitate, dimensiunile intime, casnice, particulare ale existenței. Aidoma nervilor dezgoliți sau unei răni deschise, simțurile din câmpul supliciului se îmbină în demersul liric al acestei autoare cu discursul foarte curajos, direct, implicit șocant. Stările disperate și dramatice sunt expuse dezarmant de calm, în cel mai nemijlocit limbaj, fără … Continuă să citești INSTRUCȚIUNI PENTRU OAMENII SINGURI

Dragostea pentru obiecte e una adresată lumii primordiale. O solidarizare afectivă cu regnul anorganic, mergând până la empatia pe care un Henry Miller o mărturisește prin recunoașterea de a fi nu altminteri decât „un lucru care a servit din plin, care a călătorit mult și pe care utilizarea îndelungată l-a șlefuit și l-a obosit”. Ca … Continuă să citești UMANIZAREA OBIECTELOR

În urmă cu câțiva ani, îmi intitulasem Marinar pe uscat cronica la o carte de Adrian G. Romila. Era vorba despre Pirați și corăbii. Incursiuni într-un posibil imaginar al mării, publicată în 2015, pe care autorul o califica drept „eseu”. O precedase romanul În drum spre Sud (2012), ce evoca aventuri marinărești din secolul XVIII, … Continuă să citești ADRIAN G. ROMILA, AUTOR, POVESTITOR, PERSONAJ