Iată o carte despre care nu se poate scrie. Cel puțin eu nu pot. Scurt și alb spus este un fel de jurnal al unei mame care-și povestește tragedia pierderii într-un accident la mare a fiului de 18 ani. Lili Crăciun este o scriitoare profesionistă, autoare a patru romane: debut în 2015 cu un docu-roman, … Continuă să citești VINDECAREA NE-VINDECATĂ
Poet antisistem (cuprinzând și anti-neo-comunismul postdecembrist) și avangardist perpetuu, O. Nimigean își anunța de la bun început disidența nu doar față de regim, ci și față de cititorul mainstream. Bogdan Crețu scria că poetul „respinge, dintotdeauna, orice formă de lingușire a cititorului”. Or ce face un poet, în mod normal dornic de afirmare? Se publică … Continuă să citești OVIDIU NIMIGEAN, INCLASABILUL
Este ispita multor scriitori, gânditori cu apetit pentru mărturisiri și introspecții. Între genurile literare, specia dialogului epistolar se detașează cumva pentru că are din start un destinatar concret, cu care schimbi idei, păreri, amintiri. Însă de vreme ce e menit publicării – recte, dacă cei implicați, două sau mai multe persoane, sunt dispuse să se … Continuă să citești DIALOGUL EPISTOLAR, PROBA SINCERITĂȚII
Întâlnim în versurile Soniei Elvireanu ceea ce am putea numi o senzorialitate lirică. Simțurile prezintă o textură de date fantasmatice care se raportează la real cu alura unei subordonări, în fapt transfigurându-l extatic. Vitalitatea ființei se răsfrânge asupra ambianței cu o cutezătoare similitudine solară ștergând umbra, suprimând durerea, aidoma unui triumf al materiei copioase puse … Continuă să citești „CA ÎNTR-O PICTURĂ”
Roman conceput în pandemie, ce preia pagini de jurnal, cu notații despre străbaterea Parisului pustiu à la Chirico, fără siluete umane, despre moartea din cauza virusului a unor scriitori precum Luis Sépulveda, Paul Goma („singurul veritabil dizident român din anii ’80”, după cum notau agențiile de știri transliterate în roman), cu protestele vestelor galbene pe … Continuă să citești UN ALT SECOL DE CEAȚĂ
Mărturisesc că am oarecari emoții înainte de a scrie despre cele două volume de versuri ale qauadragenarului Răzvan Andrei, Jazz pentru iguane (două ediții, în 2018-2019) și Raport către Walt Whitman (2023), – una tipărită la Editura Brumar, cealaltă la OMG. Ambele anunță (avertizează) încă de pe coperte, nu fără intenții publicitare, că este vorba … Continuă să citești RAPOARTE CĂTRE WALT WHITMAN
Numele „patriarhului” criticii literare timișorene, Cornel Ungureanu, este atașat de câtva timp unui domeniu încă ignorat de cei mai mulți dintre practicanții comentariilor despre literatură. Ideea pare să îi fi venit simultan (dacă nu îi va fi fost inspirată de ea) cu cea a proiectului „A treia Europă”, care a relevat existența unor spații literare, … Continuă să citești CARTOGRAFIA UNOR ȚINUTURI ARTISTICE
Memoriile unui intelectual român în Occident și dialogurile cu personalitățile importante din viața spirituală a Europei francofone sunt prilejuri de revizitare virtuală a spațiului intelectual și estetic care a marcat gândirea filologică și artistică a Europei. În primul său sejur la Paris (1973 – 1977), Ion Pop se afla în mediul universitar (asistent asociat la … Continuă să citești ORELE FRANCOFONE ALE PROFESORULUI ION POP
Poezia lui Ioan Moldovan: un spectacol de contraste în surdină. Niciun factor nu prevalează deși ar putea fi oricare dintre cei intrați în joc, nici unul nu dispare deși s-ar dori o soluție, totul rămânând într-o tensiune difuză, comunicată de-a lungul întregului discurs. Se află aici un dramatism formal stăpânit, o crispare stilizată spre a … Continuă să citești MELANCOLIA CONTRASTELOR
Mariana Marin este poeta pură, poeta fără rest, structural poate cea mai apropiată de Ion Mureșan (dar și, paradoxal, de Matei Vișniec), artista care nu urmează atât rigorile unei estetici, cât impune arabescurile și nuanțele sale în simetriile poetice ale lumii; altfel spus, impune lumii poeticile sale. Fac această afirmație personală, urmare a impresiilor mele … Continuă să citești MARIANA MARIN: PERSPECTIVE DE LECTURĂ
În Basarabia, sub sovietici, găseai în numeroase case cópii ale unor tablouri de pictori ruși din secolul XIX. Făceau parte din ceea ce numim azi soft power-ul regimului. Erau peisaje rustice, cu mesteceni, toamne aurii și drumuri de iarnă troienite. Dar și portrete. Bunăoară „Necunoscuta” de Ivan Kramskoi (1883), reprezentând o doamnă din lumea aristocratică, … Continuă să citești ÎNTRE EROTISM AUTENTIC ȘI AGENDĂ IDEOLOGICĂ
Întâlnim în versurile Florinei Carvaci o perspectivă pacifică, rezultat al absorbției clipelor curente într-o dispoziție luminoasă, în egală măsură pliată pe ființă și pe lume. O melopee a bucuriei cu disciplina propriei sale expresii, care evită nu doar secvențele analitice, ci și patetismul, cu un soi de sfială a firescului. Nu contrastul, ci naturalețea devine … Continuă să citești UN OPTIMISM EMOȚIONAL
S-a observat devreme că, printre poeţii debutanţi în anii ’80, Viorel Mureşan, nume astăzi de referinţă al grupării „Echinox”, făcea o figură cu totul aparte. Când alţi congeneri propuneau în cor coborârea poeziei în stradă, democratizarea limbajului, îmbrăţişări plurale ale „realului” cu miză programatică pe autenticitatea expresiei de sine etc., autorul versurilor de sub titlul … Continuă să citești FANTEZISM ELEGIAC
În anul 2017 am vizitat, în sfârșit, Memorialul Sighet, la invitația distinsei doamne Ana Blandiana. M-au marcat pentru toată viața oamenii pe care i-am cunoscut atunci (Stéphane Courtois, Dennis Deletant, Anneli Ute Gabanyi, Armand Goșu, Liviu și Virgiliu Țârău etc.) dar, mai ales, șocul vederii acelui monument al neuitării. O închisoare amplasată, cumva cinic, în … Continuă să citești STRĂJERII LUI IULIU MANIU
Zoia, personajul narator din noua carte a Liliei Calancea, Alionușka, atinge vârsta pubertății înainte de a se muta în școală nouă. Micile traume ale adolescentei se suprapun pe marile drame ale societății: lupta pentru identitatea națională, prăbușirea imperiului, împrăștierea în lume a resturilor acestuia. Moldovenii și rușii se dușmănesc. Protagonista, președintă a detașamentului de pionieri, … Continuă să citești NOSTALGIA CA GRIMASĂ A MEMORIEI
Abstracțiuni încălzite temperamental, ondulații care se străduiesc a contura lumea exprimând însă în aceeași măsură o asumare proprie, deschideri spre un orizont intemporal prin care trece suflul clipelor. O perspectivă îngăduind începutului și sfârșitului aspirația spre o coincidență în care materia și palpitul moral se intersectează prea adesea imprevizibil, în care identitatea eului auctorial pare … Continuă să citești O INTELIGENȚĂ INSPIRATĂ
Într-un moment de firesc bilanț al scrisului său, „șaizecistul” Mihai Zamfir, de data asta în calitate de critic literar și stilistician, își adună sub titlul Studii literare. Literatură română (2023) un prim volum dintr-o serie care va continua sub egida elegantă a Editurii Spandugino din București. A mai publicat aici câteva cărți, iar acum își … Continuă să citești MIHAI ZAMFIR, LECTURI SUB UNGHIUL „STILISTICII DIACRONICE”
Dacă aș deveni un om liber, mi-ar plăcea să duc o viață ca a lui Alexandru Călinescu. Să citesc doar cărțile care îmi fac cu ochiul, să reacționez la ideile care mă încântă sau mă scandalizează, să mă plimb cu mintea plină de nostalgii pe străzile unor orașe care au contat în viața mea (Timișoara, … Continuă să citești CAP LIMPEDE ÎNTRE „OILE GÂNDIRII”
Ar fi un subiect interesant să studiezi metodic ascensiunea fiecărui scriitor din generația optzecistă. Mai întâi, poate ca niciodată (deși au existat excepții), un grup întreg de literați contemporani au pornit la drum din același loc: biblioteca. În cazul unora (precum Lucian Vasiliu, d.e.) se mai adaugă muzeul, iar în cazul altora (având în vedere … Continuă să citești LUCIAN VASILIU ȘI GRĂDINA LITERATURII ROMÂNE
Cândva, cu mai mulți ani în urmă, într-o cronică la volumul Kakistocrația (Editura ARC, 1998), făceam o mărturisire: observasem că mai toți cei care scriu despre Dorin Tudoran simt nevoia să își declare propriile raporturi cu acest scriitor, de cele mai dese ori pozitive. Cumva aflarea în preajma lui Dorin Tudoran, șansa de a-i fi … Continuă să citești DORIN TUDORAN, DREPT ÎN PUTEREA FURTUNILOR
Virgil Ierunca a fost, neîndoios, alături de Monica Lovinescu, vârful conștiinței scrisului românesc din exil. Aidoma unui personaj biblic ce-și recunoaște greșeala spre a apuca pe calea dreptei credințe, a trecut de la o tinerețe „de stânga” la o fermă atitudine democratică, într-o epocă în care aceasta reclama o ipostază de combatant: „mi-am exprimat public, … Continuă să citești O CARTE A LUI VIRGIL IERUNCA
După vreo două decenii de la debut, Vianu Mureşan, profesor preţuit de şcoală filosofică clujeană, revine la poezie. A tipărit până acum câteva culegeri de eseuri critice, filosofice, de teologie, este autorul unei substanţiale cercetări dedicate operei lui Emmanuel Lévinas (Heterologie. Introducere în etica lui Lévinas, 2005, reeditată în 2023 la Editura Eikon), a scris … Continuă să citești UN POET: VIANU MUREŞAN
Liliana Corobca s-a manifestat atât de activ în investigaţiile de la Comisia de studiere a crimelor comunismului (activitate soldată cu volume consistente de documente), încât cititorul ar putea să fie surprins să afle că romanul ei de debut nu a fost doar ficțiune pură, ci un joc literar explicit, o metaficţiune. Negrissimo, romanul cu care … Continuă să citești CE CAUTĂ BULGAKOV LA PITEȘTI?
„În mijlocul uliței, hoitul unui soldat. Va fi mâncat. Roiuri de muște se așază pe fața lui. I-au acoperit gura albă, uscată, buzele crăpate și însângerate, ochii deschiși. O privire nedumerită. Ultima privire. Va fi mâncat de semenii lui. Mai târziu însă, atunci înserarea se va amesteca cu noaptea. Arșița a uscat tot. De doi … Continuă să citești INFERNUL DE PE ROȚI. ȘI DIN AFARA LUI