Categorie: cronica literară

În anul 2003, un cercetător, Dumitru Radu Mocanu, a publicat, la editura Albatros, o interesantă selecție a notelor și rapoartelor întocmite între anii 1960 și 1971 de funcționarii Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor, care funcționa pe lângă Consiliul de Miniștri. Într-o cronică publicată în România literară la vremea respectivă îi numeam pe acești cenzori … Continuă să citești Viață de cenzor în comunism

Un roman deopotrivă realist și parabolic este Ploaia de trei sute de zile al lui Gabriel Chifu, scris pe parcursul a doi ani (27 decembrie 2014 – 2 ianuarie 2017) și compus cu o remarcabilă inteligență compozițională, ca și alte proze ale autorului. Începutul primului capitol introduce deja cadrul simbolic în care va avansa acțiunea, … Continuă să citești ÎN CARAMIA

Voluminoasa culegere de texte consacrată relației dintre politică și cultură realizată de Aurel Sasu și de colaboratorii d-sale, Liliana Burlacu și Doru George Burlacu, pare a se focaliza pe un sens pesimist. Să fie imposibilă o conviețuire în termenii bunului simț a celor două domenii de larg impact social, de-atîtea ori surprinse în raporturi de … Continuă să citești Politică versus cultură

Rareori se întâmplă ca o carte tratând evenimente desfășurate într-un trecut mai îndepărtat sau mai apropiat să fie în deplină consonanță cu contextul social al momentului apariției ei; o carte al cărei „protagonist“ să poată fi considerat emblematic pentru aspirațiile celei mai bune părți a societății contemporane, reductibile la comandamentele unei etici angajate: reacție promptă … Continuă să citești Petru Caraman: „Nu mă tem de nimic Și de nimeni, căci adevărul e cu mine“

Voi recunoaşte de la început că amănuntul că Vlad Zografi e fizician (doctor în fizică atomică!), ba a traversat şi ograda matematicii ori a filosofiei, a contat pentru cititoarea care sunt. Îmi place proza contaminată de genul eseistic liber, o proză dezinvoltă şi profund reflexivă, care ştie despre ce vorbeşte şi despre ce anume lansează … Continuă să citești Efectele zo-grafice ale romanului

Colosală fotografia de pe coperta cărții Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, Scrisori către Monica.1951-1958, volumul al II-lea, publicată anul trecut de editura Humanitas. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu și fiica sa Monica, mergând braț la braț, mândre, dezinvolte, optimiste, prin centrul unui București însorit. Una dintre ultimele lor fotografii împreună. Mama, purtând o beretă cochetă pe cap, cu un sacou în … Continuă să citești Iubirea maternă ca înaltă trădare

Motto: „hai mai bine să-ți spun o poveste!” Andrei Pleșu De fapt, orice poveste este despre timp. Mutîndu-ne într-un alt univers (acesta cu adevărat virtual, în sensul tare al cuvîntului), povestea învață că timpul nostru este numai unul dintre timpurile (mult mai numeroase) existenței noastre, că el se înscrie într-o desfășurare continuă de semne cu … Continuă să citești ÎN LABIRINTUL POVEȘTILOR

La douăzeci de ani de la publicarea volumului Lunetistul & cocoșul de tablă (scris atunci, după cum arată autorul, „dintr-un suflu”), Marian Drăghici vine cu o foarte elegantă ediție a doua, revăzută și pe alocuri revizuită, prin modificări „ținând mai ales de stilistica frazării”. Se adaugă sumarului din 1996, într-o Addenda, un poem la fel … Continuă să citești GHID DE SUPRAVIEȚUIRE

Academicianul-lingvist Grigore Brâncuș propune o analiză a textului poetic al lui Marin Sorescu din perspectiva limbii (Expresie populară în ciclul La Lilieci de Marin Sorescu, București, Editura Academiei, 2014). În fața unui ciclu de poezii-document, precum La Lilieci, critica literară de până acum a scos în evidență faptul că el sintetizează convențiile artistice ale creațiilor … Continuă să citești PRIMATUL JOCULUI SECUND

O carte intitulată pompos şi rebarbativ Anatomia fiinţei, cu subtitlul Şcoala literară şi artistică de la Târgovişte, mi-a atras mai deunăzi atenţia (şi nu, din păcate, în sensul cel mai bun al locuţiei). Mai întâi, am fost oripilat de prima copertă. În şase caroiaje sunt plasate tot atâtea desene în peniţă (cu sepia) ale unor … Continuă să citești Maculatorul lui Mihai Cimpoi despre „Şcoala literară şi artistică de la Târgovişte”

Cartea lui Mircea Mihăieş nu e una de citit (în sensul tradiţional al înaintării de la un rând la celălalt, de la un capitol la altul, cu unelte critice în alertă şi pregătit de adnotări, fireşte, competente), ci de străbătut. Conceput sub forma unui triptic, Ulysses, 732. Romanul romanului este un Ţinut autonom, care s-ar … Continuă să citești Ţinutul Ulysses MM

Scriind acum câțiva ani despre un alt volum al Angelei Furtună, comparam poezia acestei poete foarte originale cu proza lui Nicolae Breban. Nu aveam în vedere vreo particularitate tematică sau stilistică menite să îi apropie pe cei doi autori, ci un anumit torent epic/liric, un flux narativ/poetic precum un potop de neoprit, gata să spulbere … Continuă să citești CARTEA ÎNTREBĂRILOR ESENŢIALE

Fericită ideea Editurii Paralela 45 de a iniția și continua o colecție (Opera poetică) în care se cuprind toate volumele publicate, înainte de Revoluție și după, de către poeți omologați de critică. Cei mai mulți dintre cei editați până acum sunt „optzeciști”, cum e și Ioan Moldovan; dar e probabil că această colecție se va … Continuă să citești ÎN OGLINDĂ

Mioriţa constituie un punct nodal al specificului etnic românesc. Oferind un răspuns la problematica morţii, creatorul anonim al poeziei se situează la o altitudine superioară, deopotrivă existenţială şi estetică, dată fiind perspectiva vizionară a stihurilor sale, desprinsă de cutumele utilitare ori rituale ale ambianţei, aşa cum încearcă a demonstra Petru Ursache, într-un amplu studiu consacrat … Continuă să citești O exegeză a Mioriţei

În continuarea genosanalizelor, recurgeam altă dată la „declinarea poeziei” inventând o nouă cale de interpretat relaţia dintre om şi cuvinte, relaţie care îşi are de la început superlativul în Poezie. Dedusă din declinaţie, ca abatere creatoare de la normă, „declinarea poeziei” urmăreşte nivelurile de expresivitate în funcţie de utilizarea predilectă a unui caz sau altul. … Continuă să citești Lumea în scădere sau epica thanatica

Exact în urmă cu nouă ani, scriind despre un alt jurnal (secret) al lui Alex. Ştefănescu, ajungeam la următoarea concluzie: „Surpriza cea mai mare oferită de jurnalul lui Alex Ştefănescu este că el nu oferă nici o surpriză. Alex Ştefănescu secret este identic cu Alex Ştefănescu din viaţa publică. Acelaşi mod de a observa şi … Continuă să citești Celălalt Alex Ştefănescu

În prefaţa la antologia 111 cele mai frumoase poezii (2014), din care Mircea Braga, realizatorul celei de faţă, O sută şi una de poezii, a selectat fragmente consistente în capitolul de referinţe critice (unde apar câţiva dintre cei mai avizaţi şi subtili interpreţi ai poeziei lui Doinaş, de la Nicolae Balotă şi Gheorghe Grigurcu la … Continuă să citești POEZIE FĂRĂ LIRISM

A scrie azi despre Caragiale nu e tocmai lesnicios. Deoarece i-au fost stabilite semnalmentele definitorii, trăsăturile insubstituibile ale figurii literare, o perspectivă radical novatoare ar părea puţin probabilă. Riscurile unei noi interpretări oscilează între supunerea resignată la cutumă şi aventura unei abordări extravagante a subiectului, forţînd natura acestuia. Dar am putea accepta oare epuizarea înţelegerii … Continuă să citești CARAGIALE DUPĂ CARAGIALE

Dialogul pe care-l poartă Vintilă Horia cu Fellini în Călătorie la centrele Pământului, Editura Art, 2015, este de o perfectă empatie, ca orice întâlnire necesară, bazată pe afinităţi elective majore. Amintim, pentru cititorii care nu au întreprins Călătoria împreună cu Vintilă Horia, că romancierul de factură reflexivă, cum ştim, în genul lui Jünger (cu care … Continuă să citești Strada facendo cu Fellini

Clujul din cuvinte se numea antologia alcătuită de mine cu texte despre Cluj ale unor scriitori de ieri şi de azi. Titlul se potriveşte şi pentru cea de-a treia carte despre Bucureştiul din cărţi a Andreei Răsuceanu – vezi precedentele Cele două Mântulese şi Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară. Studii de geografie … Continuă să citești Bucureştiul din cuvinte

Un volum scos la o editură mică, în condiții improprii și fără necesarele contexualizări de istorie literară și socio-culturală, este Doi oameni răi de Nicolae Țic. Îngrijit de Anastasia Țic (de fapt, nu e vorba de o ediție îngrijită, în adevăratul înțeles al termenului, ci de o editare neprofesionistă și cu destule erori de redactare), … Continuă să citești „PROZĂ” DIN ANII ‘50

În timp ce numeroși autori evită a se circumscrie unei provincii (derivația termenului fiind jenantul „provincialism”), Cornel Ungureanu cutează a închina o cuprinzătoare cercetare identității literare a Banatului d-sale natal. Punctele de pornire ca și dezvoltările subiectului sînt multiple, vădind nu doar spiritul laborios al autorului, ci și tentația unor conexiuni insolite, a unor perspective … Continuă să citești O REVERIE A BANATULUI

Cristian Fulaș (n. 1978) a reușit, într-o perioadă scurtă de timp, să atragă atenția publicului și, mai ales, a criticilor. După publicarea Jurnalului de debutant (Editura Tracus Arte, 2015), unde adună o serie de reflecții despre toate mecanismele care intră în componența literaturii (editori, edituri etc.), autorul se lansează pe piața literară din România cu … Continuă să citești „Poetica” ratării și romanul-poliedru

Nu e exclus ca întrebarea cu care îşi deschide Ioan-Aurel Pop cartea de eseuri să li se pară unora măcar superfluă, dacă nu atinsă de patetism. Citind eseurile din volum, înţelegi însă cât de actuală, de nu chiar imperios necesară este rostirea ei. Sunt de la bun început introduse câteva enunţuri cadru, cu o intenţie … Continuă să citești CE ESTE TRANSILVANIA?