Scriitorul Radu Ulmeanu este înainte de toate poet, apoi jurnalist şi romancier. Îl cunoaştem şi ca director al editurii Pleiade şi ca director general al revistei Acolada. Din recentul roman autobiografic, Siberii, se pot afla lucruri pe care nu le-ar fi dat pe faţă figura lui mai mult cumpănită, felul cordial de a fi şi, … Continuă să citești Un roman autobiografic
La prima vedere, o carte precum Lumea ca literatură. Alte amintiri, de Ioan Groșan se încadrează cu lejeritate în categoria volumelor de „amintiri cu scriitori” care în ultimii ani ai regimului comunist îi aduseseră unui autor nu foarte charismatic, precum Mircea Micu, o bruscă și poate neașteptată popularitate în rândurile cititorilor. Într-o vreme în care … Continuă să citești QUE RESTE-T-IL DE TOUT CELA?
Excelentă idee au avut Florian Roatiș și editura Polirom de a prezenta într-un singur volum toate articolele lui N. Steinhardt despre marii săi prieteni și congeneri: Eliade, Cioran, Ionescu și Noica! Reproduse după volumele ediției de autor apărută sub egida Mănăstirii Rohia și a Editurii Polirom, plus vreo patru inedite (care nu au putut apărea … Continuă să citești „DESCIFRAREA LUMII CARE TACE”
Supa de la miezul nopţii continuă prin substanţa epică şi forţa viziunii romanul de debut al Martei Petreu, Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului. Autoarea îşi focalizează noul roman pe aceleaşi obsesii majore, evocate cu realism crud: gelozia, boala ce otrăveşte iubirea, forţa malefică prin care sunt evocate relaţiile cuplului; mama, în viziune sumbră, generată de iubirea/ … Continuă să citești Supa de la miezul nopţii de Marta Petreu
O impunătoare lucrare ne oferă Zenovie Cârlugea, avînd ca obiect oamenii care, într-un fel sau altul, au făcut parte din viața lui Lucian Blaga. Avem a face cu un veritabil epos ce hașurează o parte din tabloul epocii în care a trăit autorul Spațiului mioritic, întrunind o mare diversitate de nume, de la unele binecunoscute … Continuă să citești Lumea lui Blaga
Aflat la al patrulea volum de poezie, după aliona (2007), convoi de tăcere (2009) și de-a bușilea prin aer (2013), Ștefan Ciobanu își continuă traiectoria literară sub semnul unor viziuni îndrăznețe și provocatoare, mizând pe spontaneitatea jucată a poemului, pe imaginile dure, respirând un aer suprarealist. În delirul imaginativ al poetului, apar adesea capcane textuale, … Continuă să citești Pisica. Început de igrasie
Foarte eleganta grafic carte de recitire a poemelor lui Eminescu mi-a adus imediat în minte Istoria lui Alex Ştefănescu (Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000). Sub titlul Ziua a opta, am încercat atunci, la apariţie, să înţeleg, la rece, mecanismul secret al gloriei cărţilor sale – roz-trandafirie şi negru-vineţie, în egală măsură. Bănuiam, cu argumente, că … Continuă să citești Lumea în două dimensiuni
În anii din urmă, prezența Anei Blandiana în spațiul public de la noi a devenit din ce în ce mai discretă. Militanta tumultoasă din primii ani ai tranziției, sufletul Alianței Civice, nelipsită de la manifestația maraton din Piața Universității din mai-iunie 1990 sau din ședințele pline de scântei ale Convenției Democrate, vânată fără încetare de … Continuă să citești CĂRĂRILE LIBERTĂȚII
În vechile scrieri, proto-cananite de exemplu, dar sunt și ilustrări mai recente, se folosea uneori o scriere de tip boustrophedon. Într-o astfel de grafie un rând era citit de la stânga la dreapta, următorul de la dreapta la stânga ș.a.m.d. Mersul boului la tras brazda. Mi-am amintit acest straniu cuvânt citind o provocatoare carte de … Continuă să citești FILOZOFUL ÎN BISERICĂ
Simona-Grazia Dima este o prezență constantă a vieții literare bucureștene și nu numai, poetă, eseistă și traducătoare al cărei discurs se impune prin eleganță și discreție, ca și prin seriozitatea abordării. Dacă volumele sale de poezie (Ecuație liniștită – 1985, Scara lui Iacob – 1995, Confesor de tigri – 1998, Dreptul rănii de a rămâne … Continuă să citești Însemnări hermeneutice
Reiau titlul cronicii din 2015 (apărută în Ziarul de duminică) la primele două volume ale ediţiei îngrijite de Ilie Rad fiindcă cele mai multe dintre comentarii (inclusiv al meu) s-au extaziat/se vor extazia în legătură cu eleganţa volumelor, vor remarca acribia şi dăruirea editorului, dar vor lăsa pe mai târziu o adevărată re-vizitare a unei … Continuă să citești Ion Agârbiceanu într-o ediţie de lux
În anul 2004, am fost contactat de editura Știința din Chișinău pentru a participa la un experiment editorial foarte interesant. Urmau să fie editate niște antologii de literatură basarabeană din secolul XX, fiecare dintre ele beneficiind de câte o prefață a antologatorului basarabean și o postfață a unui critic din România. Mie mi s-a propus … Continuă să citești DE LA BREJNEV LA POSTMODERNISM
„Magistrații Curții de Apel București au luat în discuție cererea torționarului Alexandru Vișinescu de întrerupere a pedepsei din motive medicale”. Astăzi 18 august, când încep să scriu despre romanul Vioricăi Răduță, Orașul închis (editura Polirom, 2017), agențiile de știri publicau știrea de mai sus. Or, romanul are ca unul dintre personajele principale pe Vișinoiu, comandantul … Continuă să citești ORAȘUL ÎNCHIS
O surpriză plăcută oferă cititorului din obligație profesională care e cronicarul literar volumul de Poeme semnat Constantin Călin și alcătuit din versuri recuperate și editate de soția și fiica sa. După dispariția unui poet (în genere, a unui scriitor) autohton, lumea nu prea se înghesuie să-i ajute posteritatea prin asemenea gesturi. Cum s-a spus, o … Continuă să citești Recuperarea unui poet
Oarecum surprinzătoare Decameronice-le lui Horia Bădescu. Mai ales dacă ne raportăm la ieşirile sale în lume din ultimele decenii. Convins că „Puterea şi datoria poeziei este de a-i da omului mai mult decât îi oferă simpla lui existenţă. […] Căci poezia nu este doar o chestiune de limbaj, ci şi, şi mai ales, un mod … Continuă să citești De-cadenţe
În urmă cu mulți ani, în 2002, Stelian Tănase a publicat una dintre cele mai interesante cărți apărute în anii tranziției: Acasă se vorbește în șoaptă. Un jurnal al său din ultimii ani ai comunismului purtând la capătul fiecărei zile și documentele din ziua respectivă, care îl vizau, așa cum au fost ele înregistrate în … Continuă să citești POEZIA ÎN COTIDIAN
Cristian Bădiliţă a recuperat unul dintre Caietele legendarului Jurnal al lui Mircea Eliade. Povestea este reconstituită cu har romanesc la începutul recentei ediţii de la editura Tracus Arte. Rezumând: în 1996, hotărând să vândă apartamentul din Paris, Christinel Eliade se adresează, pentru eliberarea spaţiului, unui domn Bordeianu, care se ocupa de apartament, şi lui Paul … Continuă să citești JURNALUL OMULUI DE LA RĂSĂRIT
Cu o „artă poetică” neobişnuită, purtând titlul Sfârşit de carte, se încheie volumul Executare silită de Ion Cocora; şi versurile privesc nu atât modul de constituire a poeziei, cât felul în care ea, în cazul de faţă, este receptată. „Sunt fericit dar resemnat am mai scris o carte”, începe autorul, continuând lucid şi autoironic: „pot … Continuă să citești VIAŢĂ DE POET
Dacă ar exista o Carte a recordurilor în literele româneşti, în fruntea editorilor considerăm că s-ar putea înscrie Niculae Gheran. Ediţia critică a operelor lui Liviu Rebreanu la care s-a ostenit peste cinci decenii rămîne o realizare nedepăşită, model de competenţă, tenacitate, devotată dăruire în circumstanţe epocale deloc favorabile care-i sporesc meritul. Însoţindu-şi anevoioasa derulare … Continuă să citești REBREANU ÎN MONUMENT
Scriind de-a lungul anilor despre cărţile poetului Adrian Popescu, am încercat mai multe schiţe de portret, de fiecare dată oprindu-mă la ceea ce se putea vedea cu ochiul liber (şi am reţinut în jumătatea de veac de când ne cunoaştem, din vremea Echinox-ului prim – „Eram tineri, ziua era lungă”), dar şi la ceea ce … Continuă să citești ADRIAN POPESCU, SCRIITORUL ÎN CETATE
Liviu Ioan Stoiciu este precum un atlet care, după ce a performat în probele de sprint, s-a hotărât să încerce marea cu degetul şi la nivelul probelor de fond. S-a apucat de romane grele (la propriu şi la figurat), dense, nu foarte răsfăţate de critica literară, poate şi din cauza respectului, consolidat în timp, al … Continuă să citești AUTORUL ŞI EGO-URILE SALE
S-a spus, cu dreptate, că în literatura română contemporană, la pragul anului 1989, au existat puține romane „de sertar”. Editurile, după Revoluție, nu au avut la dispoziție multe asemenea manuscrise, din motivul că autorii noștri nu prea le scriseseră. Soluția de rezistență literară aleasă de majoritatea romancierilor autohtoni, în condițiile unui regim totalitar nereformabil, fusese … Continuă să citești În stațiune
Credem a nu greși socotindu-l pe Barbu Cioculescu drept ultimul mohican al scrisului nostru interbelic. Cu atît mai mult cu cît autorul însuși, intrînd în acest moment într-un felice nonageriat, se admite astfel, nu fără nuanțări de-o gingașă autoironie, în care se pot răsfrînge umorile deopotrivă ale unei satisfacții și ale unei resignări: „A fi … Continuă să citești Ultimul mohican
O carte foarte frumoasă, ca obiect, este Amintiri din rai de Emil Brumaru, ilustrată fastuos de Răzvan Luscov și numărând, după cum se arată în subtitlu, „55 de poezii inedite”. Distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, ea promitea o lectură de zile mari; numai că așteptările criticului nu s-au văzut satisfăcute de versurile propriu-zise, … Continuă să citești Firimituri