Categorie: cronica literară

O antologie de autor e ca vernisajul unei expoziţii retrospective: poţi urmări evoluţia artistului, obsesiile, laitmotivele, diversitatea formelor (solicitate de timpurile şi stilurile frecventate), jocurile şi experimentele („căutările”). Lui Arcadie Suceveanu, un poeta ludens, i-a plăcut dintotdeauna să se joace de-a poezia (şi să construiască jocuri poetice). Dar el e şi un poeta doctus, etalându-şi … Continuă să citești O RETROSPECTIVĂ SUCEVEANU

În cronicile d-sale literare, Sorin Lavric e mai curînd eseist decît critic în sensul curent al termenului, recurgînd la idee pentru a fi mai constrîngător în demersul d-sale temperamental. Fondul moral pe care-l exhibă e cel al unui inconformist, al unui ins cu o sensibilitate aspră, mai mereu nesatisfăcut de ordinea lucrurilor cu care ajunge … Continuă să citești Un inconformist

Împrumut titlul cărţii lui Saramago (în varianta românească) fiindcă noua carte a lui Nicolae Stan, Agonia lui Constantin, este construită în seama unei morţi cu întreruperi şi prelungiri. Dacă luăm în seamă confesiunile prozatorului – „Toate scrierile mele literare au o notă de tragism subtextual, intuit, ascuns ca un sunet grav care de-abia se-aude. Din … Continuă să citești Intermitenţele morţii

Un roman care să-i facă pe Nichifor Crainic, Silviu Brucan, Ulrike Meinhof (jumătatea omonimă a grupului terorist Baader-Meinhof, care a îngrozit Germania în anii ’70 ai secolului XX), o radicalizată care se autodetonează, în numele islamului, într-un mall bucureștean, crengi, e drept, îndepărtate, ale aceluiași arbore genealogic, pare, la prima vedere, o idee un pic … Continuă să citești OMUL SUB VREMURI

Iulian Ciocan este unul dintre cei mai cunoscuţi romancieri basarabeni de azi. Trei romane i-au fost tipărite la Polirom şi unul la Tracus Arte, unele fiindu-i editate şi în străinătate. Împreună, acestea alcătuiesc o „tetralogie a tranziţiei”. Când era să moară Brejnev surprinde faza de „descreştere” a istoriei imperiului sovietic; Tărâmul lui Saşa Kozak e … Continuă să citești DAMA DE CUPĂ

Ultimul volum al lui Niculae Gheran e în bună parte unul de memorialistică. O memorialistică relaxată, răsfirată într-o mare diversitate de episoade, cu intermitențe care nu impietează totuși asupra caracterului său unitar. O memorialistică „de bilanț”, animată de răspicate reacții umorale, căreia longevitatea autorului îi acordă coincidența cu un amplu capitol de istorie. Acolo unde … Continuă să citești Memorialistice

Pe fundalul unui spectacol cu Burghezul gentilom regizat de Mihai Măniuţiu la Teatrul Maghiar de Stat (pe care tocmai l-am văzut), traversez noua lui carte de poeme, Avionul fantomă, şi volumul de proze Fantome în Las Vegas, ambele apărute la Tracus Arte. Recapitulez tot ce-am scris de-a lungul anilor despre Mihai Măniuţiu şi verific încă … Continuă să citești Fâşia crepusculară

Nu l-am cunoscut pe N. Carandino. Aș fi avut șansa să o fac în primii ani de după căderea comunismului, dar fascinația personalităților întâlnite atunci în primul cerc al Partidului Alianței Civice (Nicolae Manolescu, Dan Grigore, Ștefan Augustin-Doinaș, Mircea Ciobanu, Al. Paleologu, Mihai Șora, Neagu Djuvara, Stere Gulea, Ștefan Radof etc.) mi-a lăsat prea puțină … Continuă să citești UN GAZETAR DE ȘCOALĂ VECHE

Antologiile, după umila mea părere, sunt formula perfectă a istoriei literare. Lucia Țurcanu, un bun critic de poezie de la Chişinău, adună în volumul Caligrafii , apărut la Editura Cartier, poemele exponenţiale ale basarabenilor din generaţia ‘70. O promoție de poeţi (atât de apropiați ca vârstă, încât ar fi putut să fie colegi de clasă), … Continuă să citești GENERAȚIA CALOFILILOR

Redutabil exeget al lui I. L. Caragiale (neîndoios cel mai de seamă în prezent), Gelu Negrea ne apare acum în ipostaza d-sale de eseist, pînă la un punct apropiat, după cum putem lesne constata, de spiritul autorului Scrisorii pierdute. Același scepticism, aceeași relativizare a mai tuturor factorilor intrați în colimatorul propriu, aceeași mefiență față de … Continuă să citești Un specific etnic

Editorul a pus în umbră poetul, nu-i nicio îndoială. Altminteri, deloc trecut cu vederea – dovadă grupajul de referinţe critice care încheia antologia Acţiunea interioară şi numele adunate în antologia de acum (au scris despre el Nicolae Manolescu, Laurenţiu Ulici, Eugen Simion, Gh. Grigurcu, C. Stănescu, Ion Bogdan Lefter, Gheorghe Crăciun, Bogdan Ghiu, Tania Radu, … Continuă să citești „Ce creier uriaş are cuvântul”

Proza lui Nicolae Prelipceanu, cea din cel mai recent volum al său, Roman sub acoperire, este o prelungire cu alte mijloace a universului său poetic. Te izbește aceeași notă existențială, aceeași căutare de sine într-un univers confuz, în care micile revelații țâșnesc din întâmplări dintre cele mai anodine, aceeași disperată nevoie de orientare într-o lume … Continuă să citești ÎNTÂMPLĂRI ALE VIEȚII

Volumul îngrijit de Andrei Ţurcanu, intitulat după un poem de Andrei Lupan, Dreptul la nume, cu precizarea: „o antologie a poeziei şaizeciste din Basarabia”, este edificator în mai multe privinţe. Antologatorul, unul dintre criticii de referinţă de la Chişinău, e poate cel mai indicat să facă această selecţie. El şi-a ascuţit pana disociind textele autorilor … Continuă să citești SURSELE POEZIEI ROMÂNE DIN BASARABIA

Avînd în spate o îndelungată activitate, Constantin Călin meditează la condiția criticului literar. Concluziile la care ajunge au un aer de sapiență mărturisitoare care ne-ar îngădui însă, în egală măsură, a le atribui caracterul unor preliminarii. Oare un comentator al producției literare aflat la început de cale n-ar putea avea aceleași incertitudini, nu s-ar putea … Continuă să citești TRAIECTUL UNUI CRITIC

Sonia Elvireanu a intrat discret în viaţa literară, cărţile sale bucurându-se de o atenţie la fel de discretă, chiar dacă pentru poezie, roman, critică literară, eseu, traduceri din şi în franceză a fost răsplătită cu premii. În ultima vreme, numele ei apare în cele mai importante reviste literare (România literară, Viaţa Românească, Familia, Vatra, Steaua, … Continuă să citești POLENURI CRITICE

Teodor Baconschi este un om norocos. Titular al unui doctorat la Sorbona, fost ambasador al României în țări emblematice pentru spiritualitatea europeană, devenit ulterior ministru al afacerilor externe, a străbătut mapamondul în lung și în lat, a cunoscut locuri și obiceiuri, a stat față în față cu mulți dintre oamenii de cultură și mai toți … Continuă să citești PORTRETE ALE TIMPULUI NOSTRU

Aproape fără să băgăm de seamă, literatura noastră se îmbogățește cu noi „teritorii” (Mircea Zaciu avea un jurnal cu acest titlu). Literatura scrisă de basarabeni sau de bucovineni este deja un capitol. Iar un altul se construiește sub ochii noștri din cărți scrise chiar de emigranții plecați la muncă în țările vestice. S-au expatriat, firește, … Continuă să citești EXERCIȚII DE RESPIRAȚIE

Ultima scriere a lui Matei Călinescu este un jurnal al despărțirii de viață asumate. Cu un background patetic prin dubla-i orientare, spre viitorul prescurtat și spre trecutul ce se dilată compensator în amintiri, dar circumscris prezentului stringent al bolii și al tratamentelor. Cancerul pulmonar care i-a curmat viața a fost descoperit cu cel puțin doi … Continuă să citești Ultimul jurnal al lui Matei Călinescu

Interesul pentru literatura populară, veche, aceasta, cât limba română, s-a ivit, cum știm, încă de la cronicari, pentru a atinge o culme efervescentă în secolul al XIX-lea, când folclorul e considerat „oglindă a sufletului poporului” și, grație lui Vasile Alecsandri (pentru care românul, născut poet, e „înzestrat de natură cu o închipuire strălucită și cu … Continuă să citești Literatură tradițională din Nord

Într-o vreme în care scriitorii născuți și școliți dincolo de Prut au declanșat o goană frenetică de sincronizare cu literatura română și de adaptare la presupuse cerințe ale postmodernismului literar, inclusiv prin utilizarea semnelor sale exterioare – un tip de mizerabilism tematic și o tot mai dezinvoltă utilizare a limbii romglish în poezie și proză … Continuă să citești MÂNTUIREA PRIN POVESTE

George Banu este, poate, cel mai elegant dintre eseiștii noștri de azi. Fără nimic prețios în stil, doar aparent simplu, plutind cu grație (nu este acesta prima calitate enunțată la noi a unui eseu?) peste dificultățile oricărei teme, doar părând că te-a convocat la o șuetă, el te provoacă în fiecare carte să privești în … Continuă să citești GEOGRAFIA MELANCOLIEI

O neașteptată cercetare ne-o oferă Aurel Sasu, cu o banderolă funebră. Obiectul său: sfîrșitul vieții scriitorilor noștri. E cu putință ca imboldul lucrării să fi fost dat de existența unei similare cărți franțuzești, semnată de Isabelle Bricard, Dictionnaire de la mort de grands hommes, apărută în 1995, tradusă de Adriana Liciu și Sorina Urdoi, sub … Continuă să citești Despre moartea scriitorilor

În precuvântarea la textele risipite generos în diverse publicații literare și adunate în volumele intitulate Prins în lumea cuvintelor (1 și 2) și Starea de lectură (1 și 2) poetul și eseistul Florin Dochia își declară în mod răspicat și din capul locului credința în solidaritatea, dacă nu chiar identitatea de factură a reflecțiilor sale … Continuă să citești Cioran și Kafka într-o nouă lectură

Cu această întrebare se deschide cartea Sandei Cordoş despre Ion Vinea (Ion Vinea. Un scriitor între lumi şi istorii, ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017, 306 pagini). Am citit atent, dar şi oarecum intrigată argumentele autoarei. Mirarea era şi a mea. Când, în deceniul şapte, îmi pregăteam teza de doctorat … Continuă să citești De ce Ion Vinea?