Primul paradox al cărților lui Daniel Bănulescu este că proza sa (mai mult decât poezia), s-a bucurat de succes încă din primii ani de după căderea regimului comunist, romanele sale au apărut în mai multe ediții, au fost traduse în limbi străine, au fost încununate cu premii importante (să amintesc doar Premiul Academiei Române), dar … Continuă să citești ÎNTÂMPLĂRI DIN DOUĂ LUMI
Deşi mult mai tânăr decât alţi scriitori basarabeni consideraţi optzecişti, Ghenadie Nicu a debutat editorial mai devreme decât colegii din aceeaşi promoţie literară. Şi a plecat la ceruri printre primii din generaţie (în 2019, înainte de a-şi vedea tipărit ultimul volum de poeme, aflat la editură pentru ultimele corecturi), parcă grăbindu-se să ne pună la … Continuă să citești „ERAM ATÂT DE SINGUR ȘI ATÂT DE STRĂVEZIU”
Horia Gârbea ne-a captat atenția printr-o producție poetică a bunei dispoziții manifeste. Umorul devenise procedeul d-sale favorit de comunicare într-un spectacol de asimetrii ingenioase pe care le exploata prin complicitatea cu cititorul lesne de atras pe un asemenea făgaș. Bonomia auctorială contacta curent bonomia publică. În ultimul volum al poetului apare însă o ușoară reorientare. … Continuă să citești Dincolo de umor
Scriind despre poeziile sale, spuneam altă dată că Lucia Negoiță, remarcabil „slujbaş la TVR” după 1989, instalată cu arme şi bagaje într-un nou şi acaparant limbaj, aduce cu sine în poeziile noi ceva din lapidaritatea rezervată verbului („vorbirea rapidă / prin numere / informe…”) de bogăţia imaginii complementare. De aici, frazări avare, enunţuri suspendate şi … Continuă să citești De vorbă despre cuvinte
Cartea lui Sorin Delaskela, Destrămare, îmi amintește de romanele scriitorului american de origine română Constantin Virgil Negoiță și de teoretizarea de către el a unui nou tip de literatură, pe care a numit-o fuzzy. În viziunea antiaristotelică a acestuia, în care terțul este inclus, contururile se întrepătrund, limitele sunt variabile, scrisul însuși devine o combinație … Continuă să citești TRISTEȚI CREPUSCULARE
În cazul lui Paul Goma, „cel mai antipatizat scriitor român de la Macedonski încoace”, cum zice Ion Simuţ, nu e deloc simplu să priveşti lucrurile exclusiv dinspre textele literare, dar exerciţiul este interesant. Am putea începe chiar cu prima carte a scriitorului, cea de proză scurtă, Camera de alături, tipărită înainte ca Goma să obţină … Continuă să citești PAUL GOMA. LECTURI COLECTIVE
Atît de numeroși sunt azi autorii de versuri din care nu se va reține nimic, încît din pricina lor un poet autentic riscă a nu fi luat în seamă. Este cazul lui Giuseppe Masavo (pseudonim) din Tg. Neamț, (din păcate, domiciliul reprezintă de asemenea o circumstanță defavorabilă). Simptomatic, producția d-sale poate fi receptată nu în … Continuă să citești Poezia provinciei continuă
Cea mai recentă carte a lui Robert Șerban, Tehnici de camuflaj (editura Tracus Arte, 2018), surprinzătoare ca structură, conține, pe lângă poemele noi, și unele reluate, și câteva rescrise. Când am făcut prezentarea acestei cărți la o librărie din Timișoara am început într-un fel la care nu se aștepta nimeni: citind un poem al unuia … Continuă să citești Impasuri, fragilități, dileme
Citesc noul roman al lui Gabriel Chifu după o raită prin ce am scris despre precedentele, pentru a identifica prelungiri. Și nu uit o mai veche afirmație a lui: „proza din ultimii ani îşi verifică şi îşi exersează lent capacitatea de a spori realul prin ficţiune”. Așadar, în Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de … Continuă să citești Sporind realul prin ficţiune
Pe 7 februarie 1934, s-a născut la București Florin Mugur, pe numele său adevărat Legrel Mugur. Foarte activ în anii ’70 și ’80, când au apărut cele mai multe dintre volumele sale de poezie – dintre care enumăr Cartea regilor (1970), Cartea prințului (1973), Piatra palidă (1977) , Viața obligatorie (1983), Spectacol amânat (1985) și … Continuă să citești Scriitorul și „Luna de cașcaval”
În general, în ziua de azi, lumea vorbește despre poeta Ana Blandiana având în minte aproape exclusiv chipul militantei civice omonime, al președintei Alianței Civice, al femeii energice aflate permanent în preajma seniorului Corneliu Coposu, al ctitorului miraculosului monument al neuitării crimelor comunismului, care este Memorialul Sighet. În frenezia decerebrată a lumii contemporane puțină lume … Continuă să citești GRĂDINA DIN SPATELE CASEI
Eugen Lungu formula „conceptul” răspunzând la întrebarea de ce a debutat atât de târziu. „Am spus fără niciun echivoc – mi-era frică că nu voi aduna nimic bun din sutele de articole și studii publicate până atunci în presă. Mă cutremuram la ideea să privesc îndărăt (chestia asta eu o numesc «Complexul Orfeu») – dar … Continuă să citești DESPRE COMPLEXUL LUI ORFEU ȘI ALTE ANXIETĂȚI ALE LITERARULUI
Am în față ediția a doua a cărții lui Petru Ursache consacrată lui Maiorescu, esteticianul, apărută inițial în 1987, text necorijat de autor, întrucât „n-a fost necesar”, după cum precizează într-o notă introductivă devotata îngrijitoare a sa, Magda Ursache. Dovada verticalității de conștiință a cărturarului ieșean, care și de data aceasta s-a arătat imun la … Continuă să citești Pornind de la Maiorescu
După douăzeci de ani, iată, Ion Mureșan publică ediția a doua, revăzută și adăugită, a Cărții pierdute. O recitesc și cu gândul la poemul său din numărul 50 al României literare, Dezagregarea, poem despre „acea ezitare prelungită între sunet și sens”, cum ar spune Paul Valéry. Poem antifrastic, căci de-plângerea e elogiu, iar versurile intermediază … Continuă să citești CARTEA REGĂSITĂ
Fără recomandarea entuziasmată a vechiului meu prieten și colaborator de la Cuvântul, Dan Ciachir, nu cred că m-aș fi apucat, în permanenta criză de timp specifică vremurilor pe care le trăim, să citesc o monografie de peste 300 de pagini despre… Maria Tănase. Îi pot asculta cu plăcere melodiile, atunci când dau peste ele întâmplător, … Continuă să citești PORTRET PE GAURA CHEII
Având în vedere că unele nuvele ale lui Vitalie Ciobanu le-am citit în reviste, când i-am deschis noua carte de proză de la Humanitas, m-am oprit mai întâi la un titlu necunoscut mie, care mă trimitea la Aleph-ul lui Borges: Globul de cristal. Intuiam aici o artă poetică, pe care mi-o sugera şi secvenţa reprodusă … Continuă să citești Realismul magic al lui Vitalie Ciobanu
Constantin Cheianu (născut în 1959) este o personalitate polivalentă în Basarabia. Scriitor, dramaturg, actor, publicist, intelectual implicat civic, apreciat pentru rubricile de comentariu, dar și pentru emisiunile de satiră politică pe care le are la Jurnal TV – una dintre puținele televiziuni independente de la Chișinău din perioada „statului captiv”, cum i s-a spus regimului … Continuă să citești Un bucătar muncit de patimile cărnii și ale inimii
Parafrazez titlul unui roman de succes la începutul anilor 90, intrat în primele manuale „libere”, dacă nu mă înșel singurele fragmente literare care au provocat polemici până în parlament. Pentru că muzica, alături de literatură, arte plastice și film sunt personajele principale ale jurnalului lui Ciprian Măceșaru. Pentru mine, străin de lumea literară, Ciprian a … Continuă să citești MUZICI ȘI FRAZE
Zenovie Cârlugea ne oferă un amplu tablou al oamenilor cu care a relaționat Eminescu. Unic în bibliografia eminesciană. Condiția tehnică de „dicționar monografic” a acestei lucrări cedează treptat impresiei de producție epică, cu numeroase personaje, fapte, analize, nuanțe, într-o revărsare ce poate capta interesul cititorului sub un unghi existențial căruia trecutul îi adaugă o sugestie … Continuă să citești Lumea lui Eminescu
Scriind despre Critică şi empatie (2017), numeam cronica literară varianta soft a vieţii intelectuale a Constantinei Buleu, căci există și e unanim recunoscută și varianta sa hard. Cercetător ştiinţific la Filiala clujeană a Academiei Române, cu stagii de cercetare în universităţi din Occident, ea este autoarea unor volume impresionante prin informaţie, capacitate de cuprindere şi … Continuă să citești Timpul prezent al culturii
Deși a debutat în anii ’80 în paginile revistei Familia, perioadă în care a frecventat și cenaclurile „Junimea” și „Universitas”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu și, respectiv, Mircea Martin, Marian Ilea s-a impus, în 1990, prin debutul său în volum cu Desiștea, urmat, în 1996, de Desiștea II. Ambele volume revelau un prozator aparte, cu … Continuă să citești Marian Ilea și lumea Mittelstadtului
Poligon al diversiunilor de tot felul organizate de politicieni aflați în deficit de credibilitate, sau pentru a acoperi eșecuri de politică internă, relațiile dintre români și maghiari rămân în mod real o mare necunoscută. Foarte mulți români își imaginează că știu totul despre maghiari fără să fi călcat vreodată prin teritoriile locuite de aceștia și … Continuă să citești ROMÂNII ÎN LITERATURA MAGHIARĂ
Poetul-cel-cu-cartea-în-mână-născut, Emilian Galaicu-Păun e într-o permanentă polemică & concurenţă cu literatura lumii, dar şi cu sine însuşi. Astfel, modernitatea sa, poet al căutărilor şi al experimentului perpetuu, este structural-organică, nu conjuncturală. O antologie de autor din 2015, intitulată Arme grăitoare, îi încheia epoca poemelor „late”, cu versuri atât de lungi („cât ţărmul românesc al Mării … Continuă să citești IDILE POSTMODERNE & ELEGII SCRISE PE ȚINTIRIMUL SATULUI MONDIAL
După șase ani de la apariția primul său roman, Cântecul mării (Cartier, 2012), bine primit de critică, Oleg Serebrian revine cu o nouă carte de ficțiune și nu știm dacă uimirea legată de noul său roman nu e mai mare decât surpriza debutului în proză al unui istoric și specialist în geopolitică – domeniul care … Continuă să citești „Woldemar” sau descoperirea lumii