Am iubit întotdeauna cărțile și poate datorită acestei iubiri am încercat să duc o lectură mereu la capăt, oricât de nesuferită ori plictisitoare ar fi fost. Până acum câțiva ani, când otrăvită aproape fizic de un jurnal, în paginile căruia autorul se confunda cu o lingușeală grețoasă și se împăuna până la suprimarea trupului din … Continuă să citești Despre nimicul care nu poate să tacă
Curând omul va deschide ochii, dar va fi atât de-ndepărtat de spirit la trezire, încât se va uita de nevoie la trupul său ca la un prieten. Curând omul va fi ostenit să se mai lupte cu natura sa animalică și îi va cere pur și simplu iertare. Sau nu-i va cere iertare, pentru că … Continuă să citești Omul non-uman sau dincolo de ființă
Kadare nu este de pe lumea aceasta! Mă uit adesea la chipul lui, iar chipul lui mă aprobă, cu fiecare nouă privire. Este singurul scriitor a cărui viață nu mă interesează, pe mine care mă interesează îndeosebi viețile autorilor. Dar existența lui Ismail Kadare, pot să-mi dau seama, indiferent de cursul ei, dictat de vreo … Continuă să citești Acolo locuiește numai Ismail Kadare!
Nu am făcut niciodată o pasiune pentru gândirea lui Bertrand Russell, deși i-am cumpărat cărțile, le-am citit și am și scris cândva despre una dintre ele. Probabil e prea rațional pentru gustul meu, nu are nebunie, deși opiniile sale s-au manifestat adesea contra curentului, apărând libertatea, pacea în lume și alte idealuri umaniste. Este mai … Continuă să citești Un sceptic moderat. Bertrand Russell
Între calităţile umane, cea de care nu ne lăsăm desprinşi nici cu forţa, apărând-o ca pe o comoară abia dezgropată, este inteligenţa. Ne împăcăm noi cu multe, dar nu şi dacă îndrăzneşte cineva să afirme că ne lipseşte agerimea minţii. De la geniali la cei săraci cu duhul, în fiecare inteligenţa pare că are dreptul … Continuă să citești Inteligenţa de una singură vs. inteligenţa care stă laolaltă
Creşte tot mai mult numărul celor care cred că se citeşte tot mai puţin. Cărţi se cumpără totuşi, editurile o duc greu, însă supravieţuiesc, ba chiar se înmulţesc. E drept, se vând tomuri dintr-acelea pe care cititorii de vocaţie, ca să le dau un nume ne-original, le desconsideră. Librăriile sunt ticsite de publicaţii pe înţelesul … Continuă să citești Cărțile care ne dau lecții de viață
Trec săptămânal prin faţa vitrinei unei librării. De fiecare dată, mă opresc să văd ce mai e nou. Şi sunt foarte contrariată, nu de faptul că librăresele nu schimbă cărţile, cu lunile uneori, deşi recunosc că mă deranjează, ci de ocuparea rafturilor cu tot felul de volume, cel puţin bizare: spiritualitate, gândire pozitivă, terapii alternative, … Continuă să citești Cei plecaţi în căutarea sinelui…
Încep printr-o mărturisire. Veţi înţelege curând de ce o fac. Multă vreme, până spre 30 de ani, nu am considerat prostituatele şi oamenii străzii fiinţe umane. Decăderea lor socială îmi părea implicit o cădere din rasa umană. Mea culpa. Habar nu am când a început să-mi pese şi cum a apărut sensibilitatea aceasta bolnăvicioasă pe … Continuă să citești COMPASIUNE, MILĂ, SOLIDARITATE. DOAR TREI CONCEPTE?
În ultima vreme, nu-mi dă pace problema creatorilor care întreţin iluzia unei posterităţi glorioase. M-am gândit la ea în repetate rânduri, am analizat-o în diferite contexte, aplicată la cazuri exemplare. Cu fiecare reflecţie însă, scepticismul meu creşte şi tot mai mult mă conving că doar de o iluzie este vorba. Dar e o iluzie din … Continuă să citești La ce bun posteritatea?