În ultimii ani, lungmetrajul românesc de ficțiune a înregistrat câteva premiere în ce privește subiectele legate de trecutul nu foarte îndepărtat: cele patru decenii de comunism românesc. Astfel, în 2019 au fost lansate pe marile ecrane Între chin și amin, filmul lui Toma Enache despre Experimentul Pitești și Cardinalul, în care, având drept „pivot” o … Continuă să citești Și atunci… ce e libertatea?
Sfârșitul anului trecut a îndoliat din nou lumea scenei și a filmului românesc: în 10 noiembrie ne-a părăsit Vladimir Găitan; în 18 noiembrie, Draga Olteanu-Matei. I-au despărțit aproape trei luștri de viață; i-a apropiat talentul, dragostea pentru scândura scenei și pentru cinema. Ea a servit Naționalul bucureștean; el, Teatrul de Comedie. Au apărut în spectacole … Continuă să citești Despărțirea de Draga Olteanu-Matei și Vladimir Găitan
Jocul de-a „alba-neagra” din ultimele luni cu închiderea/deschiderea cinematografelor și a teatrelor, a sălilor de spectacol în general, nu favorizează defel criticul de film de întâmpinare, iar dacă starea de fapt din prezent se va prelungi, așa cum ni se sugerează mai mult sau mai puțin tranșant, profesia – dacă va fi fiind cumva profesie … Continuă să citești Priorități cinematografice românești
Dacă filmul românesc a început să existe cu adevărat abia cinci decenii după evenimentul care certifica data de naștere a celei de-a șaptea arte (în 1943, o dată cu premiera Nopţii furtunoase a lui Jean Georgescu, întâiul film românesc de anvergură europeană), cinematograful va fi prezent în România la mai puțin de cinci luni de … Continuă să citești Claymoor şi Paul Menu, precursori ai filmului românesc
Efectele pe termen lung ale pandemiei pot fi, deocamdată, doar bănuite, fără a oferi o perspectivă prea optimistă, dar cu cele pe termen scurt și mediu ne confruntăm zilnic, chiar dacă anumite aspecte, cum ar fi purtatul măștii și distanțarea socială, au început să facă parte din rutina cotidiană. Dacă, inevitabil, criza economică va fi … Continuă să citești TIFF, pandemie
În ultimele decenii bibliografia consacrată cinematografiei românești s-a îmbogățit cu titluri fundamentale, necesare nu doar specialiștilor în domeniu, – critici și istorici de film, cineaști sau aspiranți la acest statut, pentru care sunt instrumente de lucru indispensabile –, ci și unui public încă nu dispărut cu desăvârșire, dar e drept că tot mai restrâns, acei … Continuă să citești Un album-document despre filmul românesc
Ne place sau nu, industria cinematografică românească începe să existe cu adevărat o dată cu instaurarea regimului comunist. Scopul principal a fost acela de a folosi filmul ca instrument de propagandă în favoarea noului regim, dar, cum nimic nu este perfect, în ciuda controlului riguros au existat cineaști de vocație ce au creat opere care … Continuă să citești Filme românești interzise înainte de 1989
Născut în 1928 (11 noiembrie, Sibiu), Mircea Mureșan face parte din prima generație de regizori de film români școliți, cu o carieră care se întinde pe durata a peste patru decenii. Și-a început activitatea la Direcția Superioară Politică a Armatei unde, între 1950-1951 a fost redactor, asistent de regie, regizor de jurnal de actualități. În … Continuă să citești MIRCEA MUREȘAN
Nicolae Mărgineanu este singurul regizor de film român care nu s-a arătat a fi descumpănit după 1990, demonstrând că nu este protagonist al conjuncturii1. Dacă opera regizorilor care au făcut film și înainte de ‘89 se împarte în înainte și după această „bornă”, de regulă în detrimentul filmelor din cea de a doua parte a … Continuă să citești Cardinalul
Lucian Pintilie (1933-2018) este fără îndoială un clasic care a marcat deopotrivă scena și filmul românesc. Regizor de teatru ca formație (Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, 1956), nonconformist funciar, Pintilie intră în conflict de timpuriu cu ideologia vremii. Repartizat la Teatrul Armatei, în 1959 este acuzat „de compromiterea emisiunii aniversare a … Continuă să citești „Balanța”, la o nouă premieră
Fără îndoială, Toma Enache este un deschizător de drumuri în cinematografia română, și nu numai. La prima vedere afirmația poate părea hazardată sau encomiastică, așa că mă grăbesc să argumentez. Actor și regizor de teatru1, Toma Enache (n. 1970, Constanța) nu a rezistat tentației de a trece în spatele camerei de filmat. Primul său lungmetraj, … Continuă să citești ÎNTRE CHIN ȘI AMIN, PRIMUL FILM ARTISTIC DESPRE EXPERIMENTUL PITEȘTI
Florin Șerban a debutat în 2010 cu Eu când vreau să fluier, fluier, recompensat cu două importante premii la Berlin – Ursul de Argint și Premiul „Alfred Bauer” –, dar și cu Premiul pentru cel mai bun film românesc la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj sau Premiile Gopo pentru cel mai … Continuă să citești Dragoste 2. America
După ce vreme de aproape două decenii a fost găzduit de cinematograful Studio al Uniunii Cineaștilor, Festivalul Internațional de Film Studențesc CineMAiubit a fost mutat câteva ediții – ca urmare a închiderii Studioului în urma tragediei de la Colectiv – în spațiile adecvate, dar nu prea la îndemână, ale Universității de Artă Teatrală și Cinematografică … Continuă să citești CineMAiubit 2019
Primul lungmetraj din România filmat cu smartphone-ul a fost lansat în seara de sâmbătă, 6 iulie, la Plaja de Carte din Vama Veche în prezența echipei de actori. Această știre lansată de un cotidian (azi mai credibil decât ieri), atestă mai degrabă noutatea înregistrării imaginii pe un produs departe de a face parte din panoplia … Continuă să citești Ce se mai întâmplă cu arta cu numărul 7?
La Premiile Gopo, marele actor care este Horațiu Mălăele, interpretul principal din Moromeții 2, film semnat, la peste trei decenii de Moromeții 1 de Stere Gulea, a fost ocolit de recunoașterea calității jocului său greu de uitat. În schimb, premiile Uniunii Cineaștilor l-au avut printre câștigători pe interpretul lui Ilie Moromete, ecranizarea regizorului Stere Gulea … Continuă să citești Premiile Uniunii Cineaștilor, „Moromeții” din nou în frunte
Una dintre regulile genului amintit în titlu consemnează pedepsirea ucigașilor aflați cu simbrie în slujba unor angajatori fără scrupule. În cazul filmului cineastului francez, produs și de Cristian Mungiu, personajele, cât de cât pozitive, supraviețuiesc unor situații bine asezonate cu violență, suspans, nu totdeauna bine construit, dar până la urmă, justificabil de evoluția narațiunii. The … Continuă să citești Un western atipic – „Frații Sisters”, semnat de Jacques Audiard
Comediile franțuzești nu și-au pierdut savoarea chiar dacă marii actori de comedie nu prea mai sunt. De fapt, succesul filmului regizat de Pierre Salvadori rezidă din faptul exploatării unui scenariu inteligent, ale cărui premise se bazează pe ambiguitatea aparențelor. Asistăm, la începutul filmului, la inaugurarea cu fast a statuii unui polițist căzut la datorie. Soția … Continuă să citești O comedie de văzut: „În libertate de Pierre Salvadori” / Premiile Gopo
Anul care a trecut a adus câteva, nu multe, premii importante pentru filmul românesc. În primul rând, Ursul de Aur de la Berlinală a revenit, cam neașteptat, debutantei Adina Pintilie pentru filmul eseu Nu mă atinge-mă, o cercetare personală despre intimitate, un model de film-research, cu importante accente distribuite pe emoție, dialog sau experiment. A … Continuă să citești 2018, câteva premii pentru filmul românesc și un remarcabil Palme d’Or – O afacere de familie de Hirokazu Kore-eda
Puține sunt filmele din istoria cinematografiei românești care au ținut pasul cu marea literatură, ecranizările de toate felurile trădând, în diverse măsuri (nu neapărat în funcție de talentul cineaștilor ce s-au încumetat să citească literatura), punctele de plecare, fie ele poezii, fie texte dramatice, schițe, nuvele sau romane. Marin Preda a fost încă din 1954 … Continuă să citești „Moromeții 2”, o ecranizare excelentă, dar fără spectatori
Filmul Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari, semnat de Radu Jude a fost recompensat cu Marele Premiu Globul de Cristal la Festivalul Internațional al Filmului de la Karlovy Vary, unde doar Liviu Ciulei în 1960 mai obținuse Marele Premiu al juriului cu Valurile Dunării în 1960. Performanța lui Liviu Ciulei nu … Continuă să citești Recurs la Istoria din afara manualelor, semnat Radu Jude
Semnatarul acestor rânduri a fost invitat într-un juriu internațional la Festivalul Filmului de dragoste găzduit la Varna (între 24 august și 3 septembrie). Frumoasa surpriză pregătită pentru toți cinefilii, dar și pentru critici sau istorici de film, a fost invitarea în programul Festivalului Dragostea-i o nebunie, ajuns la cea de a 26-a ediție, a principalelor … Continuă să citești Câteva opere cinematografice importante la sfârșit de vară
Nu sunt puține filmele care au avut drept eroi pe făuritorii literaturii naționale și universale. La noi, Eminescu și Creangă, Coșbuc sau Caragiale, Bălcescu sau chiar Romulus Vulpescu au devenit personaje de film, după cum în filmul universal Oscar Wilde sau Shakespeare, Cervantes sau Hemingway, Cocteau sau Virginia Woolf sunt cunoscute exemple de personaje din … Continuă să citești Scriitor pe ecran – Dovlatov
Filmul Foxtrot a obținut Marele Premiu al juriului la Festivalul de la Veneția (2017). Regizorul Samuel Maoz obținuse cu ocazia filmului de debut – Lebanon – tot la Veneția, Leul de Aur, în 2009. În filmul de debut, cineastul israelian abordase tema războiului din țara cedrilor prin ochii unor tineri soldați ajunși, întâmplător sau nu, … Continuă să citești Pași de dans și nu prea – „Foxtrot” și „Charleston”
Regizor contondent și sulfuros, Lucian Pintilie și-a împărțit viața între teatru și cinema, ajungând prin interpretările sale dedicate unor texte de referință, clasice sau contemporane, în Pantheonul marilor creatori de spectacol. A avut doi mentori, Victor Iliu și Liviu Ciulei, care dincolo de ucenicia artistică i-au oferit ocaziile de afirmare pe scenă sau pe ecran. … Continuă să citești Despărțirea de Pintilie, despărțirea de o epocă (deloc de aur)