Categorie: comentarii critice

Ziua şi noaptea (Editura ALLFA, 1998, 529 p.), primul volum al unei tetralogii anunţate, este un impecabil eşantion al lungii și coerentei cariere narative a lui Nicolae Breban (n.1934, Baia Mare), autor reputat prin deja memorabilele titluri: Francisca (1965), În absenţa stăpânilor (1966), Animale bolnave (1968), Îngerul de ghips (1973), Bunavestire (1977, premiul Uniunii Scriitorilor), … Continuă să citești NICOLAE BREBAN: MAGIE ȘI NARCOZĂ EPICĂ. FRESCĂ POSTCOMUNISTĂ, SATIRĂ, DISERTAȚIE

(actualitatea istoriei literare – portret de epocă – stilul este omul – lectura amniotică) Actualitatea istoriei literare Mircea Anghelescu, specialist în istoria literară, mentalitățile și evoluția gustului de la finele secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea a avut, de la început, o viziune comprehensivă asupra literaturii, nerămânând izolat într-un interval temporal strict; în … Continuă să citești Lectura amniotică. Motivațiile scrisului la Mircea Anghelescu

În perioada interbelică, literatura română cunoaște o adevărată explozie valorică. Se impun atenției generale autori ale căror volume de versuri, proză ori dramaturgie surprind prin amplele deschideri spre modernism. Operele lor au o dublă consecință: formarea unui public al cărui gust literar va fi orientat dinspre comercial spre estetic și afirmarea unei direcții de teorie … Continuă să citești Gib I. Mihăescu, operă, autor, personaj*

„Istoria critică… a lui Nicolae Manolescu (2008) încheie o epocă și pune fără doar și poate punct unui mod de a scrie istorie literară. Pentru că, e limpede, o istorie globală a literaturii scrisă de un singur autor nu se va mai putea realiza. Și aceasta nu numai din cauza unei deconcertante cantități de informație, … Continuă să citești O altfel de istorie literară

Cea mai bună atitudine pe care o recomandă Şerban Cioculescu este admiraţia lucidă, preţuirea supravegheată: nici înverşunarea spasmodică, nici adoraţia indistinctă. Mai bună decât supraestimarea, care presupune un deficit, mai degrabă o „critică ascuţită şi sinceră”. Din simpatie, i s-a spus în fel şi chip: „Iremediabilul cartezian”, „Un amic al adevărului”, „Bibliotecarius Magnus”, „Cetăţean de … Continuă să citești ŞERBAN CIOCULESCU
sau
Vigoarea spiritului critic

Diplomată a Facultății de Filozofie, secția de psihologie a Universității din București, Gabriela Creţan este o scriitoare, poetă și eseistă, ce a debutat în 1994 cu volumul Mic tratat despre arta trădării. Acestei culegeri de versuri îi vor urma volumele Comedii nupţiale (1998), Soare din Macbeth, 1999, acesta din urmă fiind premiat de Asociația Scriitorilor … Continuă să citești GABRIELA CREŢAN, O POETĂ IGNORATĂ?

Încep cu un ocol, pentru a mă întoarce apoi la literatura română și la două romane policier de factură aparte tocmai apărute: Mihai Măniuțiu, A șaptea viață a lui Alexandru Royce, și Andrei Manolescu, Cazul scriitorului dispărut, ambele la Editura Humanitas, Colecția 821.135.1 – Scriitori români contemporani. Sub acest titlu, Aventura și cotidianul, scriam, în … Continuă să citești Aventura şi cotidianul

1. În urma unei îndelungate experiențe în critica literară și în didactica acesteia, în cartea sa Expresivitatea involuntară (București, Cartea Românească, 2017, ediția a II-a a unui text din 1977), Eugen Negrici reconsideră punctele forte ale propriilor succese pentru care mulți cercetători, de toate vârstele, îl apreciază, și devansează itinerariile cu jaloane prestabilite ale criticii … Continuă să citești PRAGMATICA EXPRESIVITĂȚII INVOLUNTARE

În complicatul dialog al autorului cu cenzura, Gabriela Adameșteanu are un rol aparte, perspectiva autoarei fiind dublată de experiența din industria comunistă a cărții, în calitate de redactor la două edituri: la Editura Enciclopedică, din anii 1960 până în decembrie 1984, apoi la Cartea Românească, până în primăvara lui 1990, când va veni la revista … Continuă să citești Gabriela Adameșteanu. Scene dintr-un secol românesc – A doua ediție –

În interviul acordat de Gheorghe Grigurcu lui Cristian Pătrășconiu (România literară, nr. 16/2021), confesiunile criticului și poetului stau în întregime sub semnul lucidității și al unei semnificative stări de a fi treaz, pe care le sugerează de altfel chiar numele scriitorului. Numele Grigurcu ar proveni, așadar, „din prenumele Grigore, reproducerea formei grecești Gregorios (în greaca … Continuă să citești Gheorghe Grigurcu despre el însuși

Mi se pare că anul 2020 a fost, din punct de vedere cultural, anul sintezelor. Fie traduceri, fie lucrări originale. Vocabularul european al filosofiilor, apărut la Polirom, premiat deja, cele cinci volume din Enciclopedia imaginariilor din România, coordonate de Corin Braga, tot la Polirom, seria încheiată a splendidei Slava lui Dumnezeu. O estetică teologică a … Continuă să citești MOMENTUL SINTEZELOR

Libertatea creației literare, chiar în condițiile statuate de existența libertății politice, este dependentă de o mulțime de factori, ce țin de scriitor și de mediul social. Unele dintre modalitățile de manifestare ale libertății de creație urmăresc să schimbe sistemul literar, altele se limitează la dorința de a-l înnoi. Ne vom referi în continuare doar la … Continuă să citești O ALTFEL DE ENCICLOPEDIE

În cartea lui Erasmus de Roterdam, Elogiul nebuniei sau discurs despre lauda prostiei, pe care a scris-o în jurul anului 1508, Erasmus face o personificare a prostiei, care povestește la persoana întâi singular, într-o descriere poetică deosebită de-a lungul a 68 de capitole, lauda prostiei și a nebuniei. Este un poem ce laudă și preamărește … Continuă să citești Chimie și alchimie în romanul „Femeia de marțipan” al lui Radu Țuculescu

Acest tip de aventură presupune întâi de toate o ordine interioară, „cârma minţii”. Se ştie cum creativitatea pune ordine în haosul naturii. Dar numai în aventură omul ajunge să se cunoască pe sine şi să-şi împlinească chemarea. O aventură în libertate, posibilitate de a merge mai departe şi de a-ţi verifica resursele faţă de o … Continuă să citești Ion Pillat. Aventura creaţiei

Leonid Dimov (11.11.1926-5.12.1987) a fost „trimis” chiar şi în anonimat, într-atât de largă sau „generoasă” a fost raportarea sa la producţia şi modelarea poetică. „Structura poeziei lui Leonid Dimov este de tip folcloric…”, scrie Mircea Iorgulescu (Poezia miraculosului, prefaţă la Leonid Dimov, Cele mai frumoase poezii, Bucureşti, Albatros, 1980), cu referire la întreaga operă poetică. … Continuă să citești În decorul poetic al lui Leonid Dimov

În romanul Constantin (Polirom, 2019), Iulian Bocai înfățișează perindarea printr-o serie de camere cu chirie ponosite a lui Mihai, venit din provincie spre a urma facultatea de limbi clasice în București. Discrepanța dintre elevarea pedantă a obiectului de studiu și mediul mizerabilist în care își găsește vremelnic adăpost protagonistul este evidențiată la tot pasul. Proaspătul … Continuă să citești Un clasicist renegat

Încă de la Cincisprezece poeți (1968), bibliografie de bază la seminariile de literatură din anul trei de facultate, Mircea Tomuș era pentru noi criticul și istoricul literar în cărțile căruia – despre Gheorghe Şincai, I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, dar și, mai târziu, în Romanul romanului românesc –, puteai găsi bune sugestii de interpretare. Romanul … Continuă să citești Mircea Tomuş şi Pentalogia transilvană

Într-o anchetă de la sfârșitul anului 2000 și începutul lui 2001 despre Romanul românesc al secolului XX, în pofida tuturor așteptărilor, cei 102 critici și istorici literari din toate generațiile care au răspuns au opinat în majoritate pentru excelența inebranlabilă a Crailor de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale. Rezultatul consultării a constituit și nu a … Continuă să citești Jurnalul apocrif al lui Mateiu I. Caragiale

Trebuie să-mi mărturisesc de la început o vină gravă faţă de Vasile Igna şi poezia lui. Abia după doi ani de la apariţia cărţii despre Poezia românească neomodernistă (şi încă la semnalarea unui prieten poet!), am constatat că din capitolul Poezia printre cărţi, unde îşi avea locul deja programat, lipsea tocmai autorul Provinciei cărturarului! Verificând … Continuă să citești O REVENIRE OBLIGATORIE LA POEZIA LUI VASILE IGNA

Nu ştiu în ce împrejurări va fi optat năsăudeanul Ovidiu Nimigean pentru Universitatea ieşeană, însă mai tot ce a scris ca poet s-a dovedit, în timp, foarte aproape de dezinvoltura histrionică, fantezist-ironică şi ludică a unei bune părţi din lirica practicată în capitala Moldovei. Fusese adoptat aici, mai de mult, argeşeanul Topîrceanu, tot din Argeş, … Continuă să citești POEZIA LUI OVIDIU NIMIGEAN

Nu mi se pare deloc întâmplător faptul că un volum de eseuri se încheie cu două texte emblematice pentru condiția scriitoarei Marta Petreu. Este vorba de O zi din viața mea fără durere, care împrumută și titlul volumului, și Banchiza de gheață în care stă inima creatorului, ambele îndreptățind înțelegerea eseisticii (în primul rând) remarcabilei … Continuă să citești Durerea, labirintul și banchiza

Viața apare și în Homeric-ul Doinei Ruști, mai cu seamă așa cum o vede fiecare, atunci când își aduce aminte de ceea ce se poate numi viață. Într-o ficțiune, viața e cum hotărăște naratorul că o are, o știe că ar fi, personajul. Ori cum o vede naratorul la personaje prin unele circumstanțe. Începând de … Continuă să citești OCURENȚELE VIEȚII „HOMERICE”

Ceea ce constituie specificul cărții confesive a lui Livius Ciocârlie (Clopotul scufundat) este nu atât conținutul memorialistic, cât relatarea construirii acestei cărți. Intitulată – de către editor, probabil, după cum remarca Nicolae Manolescu – „romanˮ, ea se dovedește mai curând romanul unui roman, în care portretul autorului scriindu-și memoriile se dovedește mult mai captivant decât … Continuă să citești LIVIUS CIOCÂRLIE, UN FALS ÎNVINS

Spațiile închise securizante și utopia afectivă Afectivitatea și morala ca ax al existenței Obsesia semnelor După zece cărți de critică, Valeriu Cristea, urmând parcă pilda câtorva dintre confrați, își scrie ceea ce s-ar putea numi „memoriileˮ. După-amiaza de sâmbătă (Cartea Românească, 1988) este o incursiune eseistică în copilăria, tinerețea și maturitatea criticului literar, incluzând o … Continuă să citești Memoriile unui critic