Categorie: clasicii

Biruit-au gândul, rostea cândva beizadeaua Cantemir, cel biruit de moirele istoriei și totuși nebiruit pe câmpul de luptă al ieroglifelor scrisului românesc. Deși personalitatea principelui Dimitrie Cantemir (26.X.1673-21.8.1723) devine celebră, în plan european, încă în timpul vieții sale, opera acestui remarcabil savant și controversat domnitor continuă a incita spiritele, ridicând probleme până în zilele noastre. … Continuă să citești POEMUL IEROGLIFIC CANTEMIRIAN

Cei care spun și ascultă povestiri la cunoscutul han al operei sadoveniene nu sunt deloc oaspeții Ancuței, cum îi consideră G. Călinescu în a sa Istorie a literaturii române de la origini până în prezent, ci niște autentici călători, asupra cărora se răsfrâng profundele semnificații ale experienței călătoriei. Nicolae Steinhardt face o semnificativă distincție între … Continuă să citești Călătoria, demonul și visul

Povestariul și „intertextualitatea”. Emoţia, sentimentul, care primează în opera considerată ca un întreg a humuleşteanului, sunt conţinute, de o solemnitate a exprimării ţinând de rit şi de o deşteptăciune conservatoare. Emoţia nu este, aşadar, lirică, subiectivă şi nici secondată de o luciditate neliniştită, scormonitoare. Lumea copilăriei şi a poveştilor, illo tempore, este o lume mitică … Continuă să citești ION CREANGĂ, FIȘE DE RE-CITIRE

Anul acesta, la calendele lui martie sau, mai degrabă, odată cu intrarea în decarul lui iunie, că ne vom dovedi bine pregătiți să celebrăm sau nu, după cel puțin patru sezoane de epidemie abderită curentă, cei 185 de ani de la nașterea lui Ion Creangă – cel mai năzdrăvan prozator din câți avem – pentru … Continuă să citești Ion Creangă – 185

1. Câteva date de context Dacă scriu un text despre Ion Creangă, faptul nu se datorează nicidecum unor revendicări sau impulsuri conjuncturale. Nu pentru că m-am născut la puțin peste 15 km de Humulești am scris un studiu despre el, al cărui miză – faptul reiese și din subtitlul cărții: Nonconformism și gratuitate – nu … Continuă să citești Ion Creangă. Mic studiu de imagologie? Moartea nu e hermeneut

Nicăieri în Hanu Ancuței nu se întâlnesc secvențe care surprind plecarea călătorului, ceea ce întărește convingerea că hanul Ancuței din prezent, dar și al Ancuței de altădată este el însuși ținta și punctul final al călătoriei și spațiul consacrat unei experiențe cu totul aparte. În schimb, scriitorul fixează, în trei istorisiri, momentele semnificative în care … Continuă să citești Semnificative sosiri la un han

1. Activitatea de ziarist a lui Caragiale cunoaște un moment deosebit în cele două serii din Moftul român (din 1893 și din 1901); colaborând cu doi ilustratori de marcă, C. Jiquidi (la prima serie) și N. Mantu (la cea de-a doua), Caragiale creează text pentru o parte din ilustrațiile ce ocupau prima, respect ultima pagină … Continuă să citești Instantaneele Caragiale

Spre a-și alina multiplele răni lăuntrice, printre care grija zilei de mâine, lipsa unui adăpost deasupra capului precum și moartea mamei sale Raluca Eminovici (15 august 1876), Eminescu va poposi la Iași în vara aceluiași an… Pe prispa deja celebrei bojdeuci din mahalaua Țicăului, Creangă și Eminescu, fie că puneau lumea la cale, vituperând canalia … Continuă să citești GAZETARUL EMINESCU

Angajat într-o discuţie lejeră, de calinerie şi răsfăţ, într-un interviu de televiziune recent, unul dintre criticii noştri literari cei mai spumoşi (un ironist şi mucalit sadea; din ngr. Μουϰαλίτης) deplângea cu un aer sever faptul de necrezut că nici până astăzi omenirea nu a descoperit cine este inventatorul cuiului… Cum un prieten tocmai mă trimisese … Continuă să citești Aulus Gellius, filologicale şi nu numai…