În urmă cu câțiva ani, un sondaj făcut de Jay Leno în rândul studenților americani se lăsase cu rezultate (citându-l aici pe mucalitul realizator al talk-show -urilor de sâmbătă seara) „înfricoșătoare”. „Ce separa cândva Berlinul de Est de Berlinul de Vest?” Studentă la Michigan State University: „Marele Zid Chinezesc…?” Altul: „Era o mare.” „Și ce … Continuă să citești Lumini în noapte
O dizertație năucitoare ca lovitura de trăsnet a unei comete neanunțate ce te găsește fără cască de protecție și fără de lumânare: Tricolorul Daciei de Petru Solonaru (Utopiqa, 30 iulie 2022). Așa cum urmează să vedem mai la vale, oricât de pregătit ai fi pentru asemenea bombe intelectuale, tot nu e destul dacă nu ai … Continuă să citești Steagurile lui Ghiță
Dacă am considera stelele nişte cărămizi ale unei construcţii cosmice, structura universului observabil ar fi putea fi descrisă ca un agregat piramidal multietajat : stele → galaxii → roiuri de galaxii → superroiuri → ziduri şi filamente → „reţeaua cosmică”. În cazul propriei noastre stele, bunăoară, scara ar urma treptele : Soare → Calea Lactee … Continuă să citești Guguloiul şi hălăciuga
Dintre toate cele 338 cazuri de anomalii morfologice catalogate de Halton Arp în Atlasul Galaxiilor Neobișnuite, am ales pentru o „vitrină cu monștri” doar câteva vedete, plus ceva achiziții mai recente, încercând imposibilul cu microscopice descrieri în lipsa imaginilor fotografice: Roata de Car. Unicul caz de galaxie cu inel spițat, cu un frapant aspect de … Continuă să citești Vitrina cu monștri
Încântătoarea pereche campioană a dansului pe gheaţă Marina Anissina–Gwendal Peizerat, combinaţie de eleganţă coregrafică şi originalitate acrobatică, ar fi un termen de comparaţie ideal pentru priveliştea oferită de interacţiunea cuplurilor de galaxii. Dansul celor două graţioase spirale ale cuplului Arp 240, care „se ţin de mână” literalmente (vezi fotografia de senzaţie din colecţia Hubble Heritage), … Continuă să citești Terapia de cuplu
Întrucât clasificarea morfologică a galaxiilor pe care ne-a ocazionat-o vizitarea Grupului Local nu include radiogalaxiile şi rubedeniile lor, iată-mă acum transmiţând de la acest microfon, la cererea ascultătorilor, şi ceva ştiri despre familia galaxiilor cu nucleu activ, care, pe lângă lumina stelelor, mai au şi o strălucire suplimentară invizibilă. Ceea ce le este comun membrilor … Continuă să citești La cererea ascultătorilor
Insula noastră galactică face parte dintr-un arhipelag zis Grupul Local, numai bun pentru a ilustra clasificarea morfologică a galaxiilor, desigur alegând numai exemplele cele mai semnificative din lista celor vreo sută de membri, că doar nu facem campanie de vaccinare. Escortată de propriile insuliţe-satelit, Calea Lactee este a doua din ierarhie, după marea spirală M … Continuă să citești Insule şi arhipelaguri
Înainte de duce mai departe aceste „aventuri spațiale” apucând pe Calea Laptelui, cred că ar fi binevenit un popas pentru ceva deslușiri în chestiunea arzătoare a „încălzirii globale”, tot mai viu dezbătută de o vreme încoace de oamenii muncii de la orașe și sate, de când cu alarmanta perspectivă a unor ierni californiene fără viscole, … Continuă să citești Prețul astronomic al gigacaloriei
Dacă sistemul solar ar fi redus la scara unei monede, atunci galaxia (intuită încă din 1734 de către Swedenborg ca „univers insular” în oceanul cosmic) ar avea întinderea Australiei şi ar fi presărată cu miliarde de monede, cea mai apropiată de noi aflându-se la 30 de metri. Doar că galaxiile au dinamica unui fluid, mai … Continuă să citești Lapte matern
Cine ar fi crezut în urmă cu trei-patru decenii, când încă se căuta prin carul cu fân al galaxiei după stele suspecte de sistem planetar (ε Eridani, τ Ceti etc.), că astăzi n-o să mai ţinem pasul cu înmulţirea lor galopantă? În prezent, iată, graţie telescoapelor orbitale Kepler, Hubble şi Spitzer, sateliţilor Cheops şi TESS, … Continuă să citești O gaiţă la Naţiunile Unite
După ce am vizitat fabricile de stele ale nebuloaselor galactice, să aruncăm acum o privire şi la groapa de deşeuri unde ajung (era să zic „după privatizare”) aceste centrale nucleare. „Căci toţi se nasc spre a muri”, dar nu la fel. Neavând destul combustibil, cele mai uşoare stele (sub 0,4 mase solare) nu pot transforma … Continuă să citești Monumente funerare
Dacă ați urcat cumva într-o seară pe colina Montmartre și ați admirat de acolo panorama pariziană, veți înțelege imediat de ce Calea Lactee străbate bolta înstelată de la un capăt la altul: este chiar planul galaxiei văzut din profil, cu aglomerarea maximă a centrului undeva în Săgetător, la vreo 28.000 de ani-lumină, Soarele fiind poziționat … Continuă să citești Zona industrială
Pus în scenă de agitaţia atmosferică, spectacolul licuricilor de pe bolta cerească nu e decât o farsă. Totuşi, există şi anumite stele – variabilele – care chiar „îţi fac cu ochiul”, într-un limbaj subtil şi extrem de complicat în comparaţie cu care un dicţionar de chineză mandarină sau cantoneză e lectură de vacanţă. Pentru sănătatea … Continuă să citești De ce-ţi face o stea cu ochiul
Observarea stelelor duble /multiple a devenit o adevărată specialitate (Astroclubul Braşov, ca dovadă) sau chiar un hobby de domeniul colecţionarilor, cu atât mai mult cu cât ele sunt accesibile obiectivelor modeste (sub 12 ţoli), inclusiv binoclurilor de amator. Cândva, recunosc, catalogarea câtorva asemenea drăguţe obiecte i-a dat şi subsemnatului ocazia de a încerca gustul acestei … Continuă să citești Invitaţie la dans
Întocmai cum prețurile stau încifrate în liniile unui cod de bare, așa recunoști și chimia unei stele în liniile spectrale din lumina ei trecută printr-o prismă. Grație analizei spectroscopice a unei surse luminoase oricât de îndepărtate, îi poți prezice destinul însuși. Pe vremuri, când limba maternă nu se învăța de la politicieni sau internet, se … Continuă să citești Micuța roșcovană de la Cluj
„Spre soare zburăm”, cânta prin anii şaizeci regretata Doina Badea. Nu ca în ziua de azi, când cădem spre o gaură neagră, traşi în jos de noua cacofonie radio „la modă” a miorlăielilor unor loaze ce au în comun cu muzica la fel de mult ca o bormaşină sau un aspirator. Soarele însuşi ar deveni … Continuă să citești Eclipsele de creier ale pământenilor
Chaldeenii, despre care scria Apollonios din Myndus că explicaseră perfect încă din srăvechime cometele („asemănătoare planetelor, atâta doar că, mişcându-se departe de Pământ, rămân invizibile aproape tot timpul”), se dovediseră mai isteţi decât Aristotel, cu toată Logica lui, care credea că-s fenomene atmosferice aducătoare de secete şi vijelii, eroare ce va sta la baza superstiţiei … Continuă să citești „Prelejere ghespre comeată”
Pas cu pas, iată-ne ajunşi acum şi la periferia oraşului, unde locuiesc aşa-numitele obiecte transneptuniene (TNO) grupate în trei zone concentrice: asteroizii/ planetoizii din Centura Kuiper (KBO), cei din Discul Împrăştiat (SDO) şi cometele din Norul lui Oort. Priveliştea acestor mahalale pline de pietroaie fiind mai degrabă dezolantă, mă voi limita la trecerea în revistă … Continuă să citești O centură cosmică
Îţi vine să crezi că un strănut iese cu 965 km/h, de peste două ori şi jumătate mai rapid decât cea mai violentă vijelie înregistrată vreodată pe Pământ (372 km/h pe vârful Washington, New Hampshire, 1934)? De fapt însă, ce mare scofală sunt, la urma urmei, vijeliile terestre? În gigantica turbină a lui Neptun, unde … Continuă să citești Vizită într-un frigider
Controversa dacă William Herschel trebuie sau nu considerat descoperitor al lui Uranus a rămas deschisă. Obiectul găsit în Gemenii în noaptea de 13 martie 1781 fusese anunţat de el ca descoperire a unei noi comete – şi abia calculele orbitei făcute de rusul Lexell au dovedit ulterior că era vorba de fapt de o nouă … Continuă să citești FESTIVAL SHAKESPEARE PE URANUS
Avea Nicuţă Tănase o schiţă satirică intitulată Cine a pierdut o verighetă ?, despre nişte tovarăşi şi tovarăşe în concediu pe litoral, care făceau pe-acolo figură de burlaci şi burlăciţe şi care, găsind cineva la dejun o verighetă, încep toţi să se scotocească panicaţi prin buzunare şi poşete. Mi-am amintit de ea citind în urmă … Continuă să citești Singur printre burlaci
Prin opoziţie cu Venus, gigantica planetă Jupiter îşi merită cu prisosinţă numele. Nu doar că este cea mai băbăneaţă din întreg sistemul solar (aproape unsprezece diametre terestre), dar chiar îşi are propriul imperiu de sateliţi (79), inele, asteroizi şi chiar comete, aşa cum îi stă bine unui cârmuitor al pantheonului. Impresia pe care ţi-o produce … Continuă să citești Dor de Troia
În 1772, progresia geometrică în distanţarea de Soare a planetelor ştiute atunci a fost generalizată de o formulă empirică pretenţios numită „legea” Titius-Bode, conform căreia, din distribuţia orbitelor sistemului solar, lipsea una ce ar fi trebuit să-şi aibă locul în golul dintre Marte şi Jupiter, undeva pe la 2,8 unităţi astronomice depărtare de Soare. Iar … Continuă să citești Atenţie, cad pietre!
Nu ştiu sigur dacă mult răsfăţatul Alexei Nikolaevici Tolstoi, tătucul lui Buratino (o variantă de Pinocchio fără lungirea nasului), a fost sau nu, totodată, şi părintele genului socialist-fiction în literatura sovietică, dar cu siguranţă l-a exersat cu o originalitate greu de egalat. Eroul romanului dumisale Aelita (1923), un piţifelnic a cărui primă grijă după debarcarea … Continuă să citești Planeta roşie