VÂNĂTOARE Sunt ca o pasăre de omăt ce vorbeşte limba vânturilor cu aripi strânse ca într-un joc capcane se nasc afară şi-n mine cerul mă zgârie Cineva se scutură la uşă de zăpadă, deşi e vară tropăie zăpada cu paşi necuminţi departe de aici nopţi însorite la pol într-o cădere liberă lucrurile scapă de sub … Continuă să citești poeme
sublata causa, tollitur effectus cei din vagoane aveau ochii liniștiți injectați cu 21 de grame de singurătate priveau absenți cum la fereastră se îmbulzeau pești sângerii acoperiți de țărână drumul își aduna marginile embrionare în timp ce stejarii își făceau curaj și plonjau în ceața neptuniană fără să știe că dincolo apa Iordanului secase cei … Continuă să citești poeme
UN POEM FĂRĂ PIELE răsuflarea ta nu apare pe oglinda impasibilă deși totul strigă-n jur că ești viu te-mbraci și se-ntinde înghețul sapi și răbufnește vulcanul respiri și plămânii se-afundă-n mâloasele ape asculți și răsună orgile prin catedrale doar corbii aruncă-n zbor pe-un proaspăt mormânt mănușa ta obosită și-un poem fără piele VA SOSI UN … Continuă să citești poeme
(15 februarie 1931 – 21 martie 2009) SEMNALMENTE Sunt de statură potrivită port barbă și am o concepție de viață perfect asamblată ceea ce înseamnă că îmi plac gogoșarii în oțet și mai cu seamă îmi place să vă pun sub nas adevăruri pline cu praf de strănutat (din volumul Copleșit de glorie, 1980) … Continuă să citești PETRE STOICA 90
O actriță Străzile îşi pierdeau urma iar toamna venise ca și cum ar perpetua o lume revolută sub raidul avioanelor de vânătoare când poți zări grimasa în fiecare surâs imaginile cum se resorb în ferestre și acoperă oglinzile care încearcă să înfrumuseţeze totul Citești în gând îndemnul afişelor din apartamentele în care ai locuit şi … Continuă să citești ***
PLACENTA LUMII Eram în pântecul lumii, încă eram. Între mine și voi era naşterea, un secret bine păstrat, un culoar de comprimare a timpului. Şi plângeam odată cu mama, odată cu lumea, aşa din orice. Eu adormeam după ce mâncam căpşune furate. Aceeași respiraţie, aceeaşi dorinţă, aceleaşi vise stelare, aceeaşi umoare când teama doare. Verde … Continuă să citești ***
Mintea a ucis rostul timpului pierdut, privesc strălucirea soarelui sublim, detașat rămâi prins în viața ce-a trecut, la 21 de ani și nici o zi mai mult. Moartea crește o tandră apropiere, încă îți poartă amprenta în palmă. Revăd visul pământului străbătut, amintirile devenite tumult. Veșnic vei fi 21 de ani și nici o zi … Continuă să citești 21 de ani și nici o zi mai mult
pact o poezie s-a-nceput pe sine eu i-am blocat accesul – n-a plecat! musai voia-n rochița cu buline din perioada ei de bal mascat o poezie s-a stropșit la mine mi-a pus căluș la gură, m-a legat pistol la tîmplă: vreau cinci foi veline! țineam la viața mea – deci i le-am dat prevenţia e … Continuă să citești poeme
Atunci cînd creierul va avea forma piramidei De cum treci de prima jumătate a ciclului lui Uran abia dacă îţi mai rămîne timp să te convingi dacă stolurile de paseri călătoare s-au împuţinat faţă de cele plecate toamna precedentă și cîţi șoimi au rămas cu aripile nearse încă. Ucigașul pasional de Estetică revine pe căi … Continuă să citești poeme
I Până la ziuă să văruiești cel mai frumos păr castaniu să decupezi cei mai frumoși sâni naturali culcat pe patul puștii să nu-mi spui că mă iubești L’important c’est la (p)rose II La căderea serii mă împac cu mine scutur șervetul și fierb la foc mic lăstarii dimineții nestorși de beznă nu mai pot … Continuă să citești Poem
Umplea un loc se muta în alt loc. locul şi el se muta. ştia că a venit pe lume să umple un loc. nu voia nici mai mult nici mai puțin. numai să umple un loc. şi-a zis că toate locurile sunt la fel. şi nu s-a mai mutat. a stat țintuit din umplerea locului … Continuă să citești poeme
Vânător de noapte Ochiul atotvăzător al cerului ştie încotro merg frunzele ultimilor copaci mă însoţesc în trenul de noapte în cuşetă, mă întind pe patul îngust fixat sub alt pat îngust trenul scrâşneşte osiile, boghiurile se trezesc încep să danseze, să scandeze cu dinţii încleştaţi, îşi înteţesc ritmul în ritmul inimii mele un ţipăt metalic … Continuă să citești poeme
Fără punct Înaintea cuvântului se-așază Dumnezeu înapoia cuvântului mă așez eu. Istorie Farfuriile cer capete de foame apoi urcă mâncarea sentimentelor femeile o scutură cu poftă în anotimpul rece zăpezile fug și oasele fug dinaintea lingurii mai departe spre lumea ce-și caută ecoul în farfuria răsturnată Îngeri de zăpadă Zăpada umple văzduhul furtuni de piatră … Continuă să citești poeme
Nerăbdarea de a ajunge mai repede de a numi ceva ce se pierde pe măsură ce este numit mai clar şi mai limpede ceea ce încă nu s-a ivit rămînînd tot pe atît nefăcut pripire a clipei în prea suav anacolut. Nu poţi mărturisi decît despre ceea ce e mai grav în sufletul tău ceva … Continuă să citești Poemul agonic