Centrul de Cultură George Apostu din Bacău a debutat Programul de Rezidenţe Artistice de Sculptură Albastru, manifestare inclusă în programul european «Drumurile culorii albastru prin Europa», din Programul Erasmus, ce se va derula în trei sesiuni anuale. Finanţat de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, programul are ambiţia să creeze un nou fond artistic ce va … Continuă să citești Vara, sculptorii nu dorm…
Autor: Viața Românească
Un boem romantic exaltant
Un boem romantic exaltant ajuns la starea pacienței, dacă nu cumva la condiția pocăinței, poate chiar a iluminării/decantării ultime, așa îmi apare poetul Valentin Iacob, din lectura volumului său de publicistică Viața și moartea în troleibuzul 81 (Editura Integral, 2017). Un boem cu ștaif, carevasăzică, bucureștean din fibra tot mai subțiată a mateinilor, cum îi … Continuă să citești Un boem romantic exaltant
O ţinere de „Mână”
Destinul unor cărţi se aseamănă cu aventurile unei femei frumoase. La început cochetă, elegantă, atrăgătoare, având asupra sa arma favorită a acelui „nu-ştiu-ce” sau „vino-ncoa” – pumnal ce duce direct la inimă (exerciţiu verificat!) – după un timp, însă apare deruta: nu mai ştie în câte suflete a intrat pe fugă şi în cât de … Continuă să citești O ţinere de „Mână”
breviar editorial
Zile suportabile, de Nicoleta Pavel, Editura Tracus Arte, 2017, 42 p. Un debut cu gust de cenușă, de plumb și de var, decalat cu 42 – nu, cu 34 de ani! Mircea Martin ne dezvăluie că atât s-a scurs de la primele ședințe ale Cenaclului Universitas la care participase Nicoleta Pavel (alături de Sergiu Ștefănescu, … Continuă să citești breviar editorial
revista revistelor
ROMÂNIA LITERARĂ 29 Din 7 iulie 2017. La Actualitatea, Gellu Dorian: Ceea ce mi se pare firesc să se întâmple acum, când dușmăniile par a fi câștigat mai mult tren decât prieteniile, în conglomeratul pe care-l constituie în prezent breasla scriitorilor români, care, pentru unii este gata să se scindeze și este nevoie de o … Continuă să citești revista revistelor
COMUNICAT DE PRESĂ
Primim: COMUNICAT DE PRESĂ Paris, 17 iunie 2017 Trei importante donaţii au fost făcute recent Muzeului Exilului Românesc din Craiova: arhiva Leonid Mămăligă (L. M. Arcade), arhiva Vintilă Horia şi arhiva Paul Barbăneagră. Mulţumesc şi pe această cale Doamnelor Bénédicte Mămăligă, Cristina Horia şi Rosie Barbăneagră, care au acceptat cu mare generozitate sugestia mea de … Continuă să citești COMUNICAT DE PRESĂ
ÎN INIMA MEA NOMADĂ
în tăcerea grea de tandreţe după o adâncă, lungă însingurare ruga se va ruga în mine palmele necunoscute, ce încă-mi acoperă blând ochii, doar dinspre un nebănuit abis le pot mistui dacă-s nimic, atunci sunt totul – şi eram doar aşezaţi la cină-n înserarea de vară iar dinspre grădină o adiere a străbătut curtea încăperea, … Continuă să citești ÎN INIMA MEA NOMADĂ
Scurte autostrăzi
Printre prioritățile românești s-ar putea număra și bucățelele de autostrăzi, care au fost, cel puțin unele dintre ele, deschise cu mare tam-tam și panglici tricolore de diverși prim miniștri. În toate țările, sau măcar în cele civilizate, autostrăzile se fac cap-coadă. Poate că și ei, ceilalți, le fac pe bucăți, dar nu cred că le … Continuă să citești Scurte autostrăzi
B. Fundoianu – Începuturi literare (II)
Corespondență de familie Începuturile literare ale lui Benjamin Wechsler, atît ca poet original, pe cale de a deveni B. Fundoianu, cît şi ca traducător, nu pot fi cunoscute fără a urmări consemnarea progreselor literare în scrisorile către sora sa mai mare, Lina. Familia Wechsler (al cărei nume apare uneori, scris chiar de membrii familiei, şi … Continuă să citești B. Fundoianu – Începuturi literare (II)
ORATORIUL TACTIL (III)*
Dubla interioritate „Moise era atât de impregnat de Dumnezeu, încât nu putea vorbi.” (Marguerite Duras, dintr-o convorbire cu Bernard Pivot) Scena în care Dumnezeu i Se adresează lui Moise pe Muntele Horeb (actualul Munte Sinai) a fost interpretată de-a lungul timpului mai ales în registru vizual. Exegeza biblică a insistat cu precădere asupra epifaniei divine: … Continuă să citești ORATORIUL TACTIL (III)*
„Angajament” și renaștere a limbajului poetic în Germania postbelică: între Ingeborg Bachmann și Paul Celan (I)
Referindu-se la poemele și fragmentele postume ale lui Ingeborg Bachmann, publicate pentru prima oară în volum în anul 2000, la editura Piper Verlag din München, și în special la poemul Nu știu o lume mai bună – care dă titlul volumului -, filozoful francez Jean-Luc Nancy scria în numărul dublu (august / septembrie 2003) al … Continuă să citești „Angajament” și renaștere a limbajului poetic în Germania postbelică: între Ingeborg Bachmann și Paul Celan (I)
Aulus Gellius, filologicale şi nu numai…
Angajat într-o discuţie lejeră, de calinerie şi răsfăţ, într-un interviu de televiziune recent, unul dintre criticii noştri literari cei mai spumoşi (un ironist şi mucalit sadea; din ngr. Μουϰαλίτης) deplângea cu un aer sever faptul de necrezut că nici până astăzi omenirea nu a descoperit cine este inventatorul cuiului… Cum un prieten tocmai mă trimisese … Continuă să citești Aulus Gellius, filologicale şi nu numai…
ŞTEFAN CÂLŢIA – 75
Încet, încet, neverosimil, Ştefan Câlţia a intrat în cel de-a patrulea sfert de veac. Muzeul Colecţiilor de Artă, împreună cu Fundaţia Ştefan Câlţia şi Galeria Posibilă l-au omagiat pe marele artist, printr-o expoziţie spectaculoasă, intitulată „Ştefan Câlţia. Obiecte grăitoare” (ce va fi deschisă toată vara!). Într-o scenografie foarte atractivă, provocatoare, dar extrem de atent construită, … Continuă să citești ŞTEFAN CÂLŢIA – 75
Poeme
În tine…. e o preajmă tot mai limpede tot mai ceţoasă cuvântul scris n-o poate defini, nici graiul viu nu poate s-o prindă în plasa lui de vorbe lunecătoare şi nici vreo limbă moartă nu are cuvinte înţelepte s-o poată captura în enigmatice zale. Uneori, însă, ceva nenumit, poate doar ochiul postum, te face să … Continuă să citești Poeme
MORTUA EST
(fragment) 28. Presă mucul în scrumieră şi continuă să tragă din ţigara abia aprinsă. Soarele puternic îl deranja şi îl făcea să lăcrimeze. Se şterse la ochi cu dosul palmei şi clipi de câteva ori. – Ce faci, le sudezi? Mama stătea sprijinită de tocul uşii şi îl privea atentă. – Nu te-ai gândit să … Continuă să citești MORTUA EST
Poeme
Pasărea, la fereastră vorbind (I)… Pasărea la fereastră, vorbind: Unde ţi-ai pierdut Ziua aceea dintâi, Când soarele a răsărit prima oară, Pentru tine? Unde e ascunsă Duminica începutului, Sărbătoarea de aur a Luminii, Clopotul care bătea în interiorul Sufletului tău?! Unde-s orizontul Şi steaua ta Cea cuminte?!… Vezi, de aceea eu Bat în … Continuă să citești Poeme
Poeme
Ușor de recunoscut Ușor de recunoscut este cel ce caută ceva ce-a pierdut, cu buzunarele memoriei întoarse pe dos atârnând în bătaia vântului, el merge cu pași mici și cu ochii ațintiți în pământ fulgerând cu privirile propriile-i urme mușcate, cu foamea cunoscută, de anotimpuri. În jurul lui gându-i zumzăie, ca o albină nevăzută, implorând … Continuă să citești Poeme
Ratatul ales
Cu Solenoid, Mircea Cărtărescu iese din nou „la lumina” propriei originalități și a unei creativități neobișnuite, după ce volumul doi din Orbitorcăzuse în redundanță, iar următorul, cel care încheia trilogia, opera o schimbare nefericită în stilul prozatorului. Dacă e adevărat că în fața fiecărei cărți noi scriitorul (mai ales cel consacrat) are temeri de începător … Continuă să citești Ratatul ales
Petru Poantă față cu Clujul
În pofida titlului subiectiv, care ar putea trezi așteptarea unor evocări mai curînd de ordinul experienței afective, cartea regretatului Petru Poantă e în principal altceva: o pledoarie, fie și discretă, însă tenace, cu o foarte bogată ilustrare factologică, în favoarea Clujului în calitate de important centru cultural românesc. Așadar o scriere în siajul militant al … Continuă să citești Petru Poantă față cu Clujul
Recuperarea lui „între” sau despre interval
Reiau titlul cronicii mele la Dinspre Sud-Est, cartea lui Mircea Muthu apărută în 1999, căci consună monumentalei proaspete apariţii care rotunjeşte – fără a o închide, însă – cercetarea de o viaţă a profesorului clujean. Spuneam la lansarea cărţii că, în faţa unei întreprinderi atât de vast şi academic documentate, comentatorul se află oarecum în … Continuă să citești Recuperarea lui „între” sau despre interval
Weekend la Luna de Jos
Puțini prozatori români de azi se pot măsura cu Radu Țuculescu la capitolul har de a spune povesti. Departe de tumultul vieții publice și, de aceea, de (prea) multe ori uitat atunci când vine vorba de bilanțuri literare anuale sau de sinteze generaționiste, prozatorul apare de nicăieri la intervale de timp mai mici sau mai … Continuă să citești Weekend la Luna de Jos
De trei ori în literatură
Care este, până la urmă, diferența dintre a crea și a copia? Sau, mai bine zis, cum poate reuși subiectul unui portret să se transforme sub privirea atentă a portretistului? Sau, și mai bine zis, cum se ascund și se dezvăluie scriitorii în chiar textele pe care le scriu, oferind cititorilor chei de lectură care … Continuă să citești De trei ori în literatură
Despre nimicul care nu poate să tacă
Am iubit întotdeauna cărțile și poate datorită acestei iubiri am încercat să duc o lectură mereu la capăt, oricât de nesuferită ori plictisitoare ar fi fost. Până acum câțiva ani, când otrăvită aproape fizic de un jurnal, în paginile căruia autorul se confunda cu o lingușeală grețoasă și se împăuna până la suprimarea trupului din … Continuă să citești Despre nimicul care nu poate să tacă
DOUĂ ROSTUIRI
În limba română, nu există cuvântul acesta: „rostuire”. El este o scorneală vocabulară a cronicart-ului, care a vrut să contamineze două cuvinte al căror sens interferează cu sacrul. Deci, rostire (glăsuire, pronunţare, spunere, zicere… deci, un fel particular de a spune!) într-o simbioză, chiar dacă parţială, totuşi inedită, cu rânduiala (ceremonial, protocol, ritual, canon). Am … Continuă să citești DOUĂ ROSTUIRI