Scriitor uruguayan (1920–2009), considerat unul dintre cei mai talentaţi şi longevivi poeţi latino-americani ai ultimelor decenii, Mario Benedetti a abordat, în egală măsură, şi alte genuri literare, afirmându-se deopotrivă ca eseist, romancier şi dramaturg, precum şi ca profesor de literatură şi subtil interpret al fenomenului cultural contemporan. Din cauza convingerilor sale politice, în anii ‘70 … Continuă să citești poeme
Aşa cum se ştie, în anii de început de la Paris, Constantin Brâncuşi a lucrat o vreme în atelierul lui Antonin Mercié, pe care îl părăseşte, căutându-şi propriul drum al expresiei artistice. Iar apoi, tot aşa, refuză să rămână ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse à l’ombre … Continuă să citești Le Sommeil şi Somnul
Trustul patriotismul şi alte groteşti, de Paul van Ostaijen, col. „ficţiune fără frontiere”, Editura Paralela 45, 2016, 170 p. „Masele adoră sloganurile precum fetiţele bomboanele. Masele nu confruntă niciodată adevărul sau falsul unui slogan cu realitatea” – ni se (re)confirmă prin această carte, al cărei autor ar aduce cu Franz Kafka, mai atent însă la … Continuă să citești BREVIAR EDITORIAL
ROMÂNIA LITERARĂ 33-34 Din 28 iulie 2017. Ancheta „100 de ani de la Marea Unire” — Nicolae Manolescu: Marea Unire din 1918 n-a fost, pur și simplu, un moment istoric, ci un proces care a culminat cu Tratatul de la Versailles. Nu sunt singurul care vede în semnarea Tratatului corolarul politic al celor doi ani … Continuă să citești revista revistelor
A încetat din viaţă fostul nostru coleg de redacție, poetul Petre Got. Născut la 20 septembrie 1937 la Desești, în județul Maramureș, a urmat Școala Pedagogică Mixtă Română din Sighet și apoi Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. A fost profesor la Borșa și Satu Mare, metodist cultural la Satu Mare, Baia Mare, București, … Continuă să citești In memoriam Petre Got
Pentru mine, unele zile de vară sunt mai înșelătoare chiar decât visele alea, adevărate, din care te trezești cu gura plină de gustul anilor care chiar nu mai sunt. Sau cu gustul ciudat al unor ființe dragi de care ai stat legat cu o ață de păianjen fie ea cât să fi fost de subțire. … Continuă să citești Lumină, din august
O știre din Franța ne anunța triumfător că va fi construit acolo, în curând, primul tren de mare viteză (TGV pe numele lui de până la 1 iulie, Inoui după 1 iulie, nu mă întrebați de ce) fără conductor. Adică în față, acolo unde acum sunt așa numiții, la noi, mecanici, nu va mai sta … Continuă să citești Mizantropia fundamentală și proiectele ei
(1 decembrie 1925 – 19 august 2000) În iunie 1995, pregătind volumul de interviuri Reinventînd Europa, am avut o lungă convorbire cu Andrei Scrima. Discuţia a fost înregistrată, transcrisă dactilo, dactilograma a fost corectată de Andrei Scrima. Cînd am vrut să o public în volum, răspunsul a fost: „Nu acum. Îţi spun eu cînd.” Convorbirea … Continuă să citești Un autoportret, mai multe identităţi: Andrei Scrima
Dintre scriitorii generației ‘60, Augustin Buzura a fost (va trebui, vai!, să folosim de acum verbul la trecut) cel care, alături de Marin Sorescu, ilustrează un paradox. E vorba de mari scriitori cu o operă foarte importantă în anii ceaușismului pentru critica literară, pentru breaslă și pentru marele public, recunoscută totuși prea puțin, ca atare, … Continuă să citești Cursa lui Buzura
Despre poezie Ion Negoiţescu are doar 27 de ani când, la 21 august 1948 (cf. Un roman epistolar, Albatros, 1978), scrie victorios: „am trecut enorm prin toată poezia şi mi-am solidificat viziunea asupra lirismului”. De la lichefiere la solidificare supra-teoretică, vizionară, el pretinde a staţiona şi într-o perspectivă pe care ar putea-o numi de lichidare. … Continuă să citești Ion Negoiţescu, criticul de poezie
O imagine dintre cele mai ciudate prin caracterul său eteroclit, cu învecinări de formule discursive foarte diferite, după o evoluţie în zigzag, de la „proletcultism” la formule „avangardiste” reciclate în termenii civilizaţiei actuale, oferă poezia lui Toma George Maiorescu (n. 1928). Poetul a scris mult – are la activ vreo treizeci de volume, cu reeditări … Continuă să citești Despre poezia lui Toma George Maiorescu
Un poet de altădată? Constantin Călin nu este un nume care să spună ceva cititorului de poezie din zilele noastre. Și poate nici celui cu state mai vechi de „serviciu”. În anii socialismului victorios, șaizeci ai veacului trecut, în Bucureștiul iubit funcționa o cofetărie, de fapt o cafenea, unde se adunau studenții cu înclinații artistice, … Continuă să citești poeme
edelweiss îți amintești iubitule de noaptea noastră stăpână în apa otrăvită de salcâm de mai păgână? și stelele de-argint murate-n ude șoapte îngelozite ne îngână cârceii încleștați de un picior de leu în munte-ascund fragilitate mă preziceai floare-regină – în libertate doar măiastră – ‚și-nfige colții-adânc în stâncă și-o ruină în pietate doar pe muchie … Continuă să citești Poeme
Celor arși și uitați Zăcea pe un pat imens, înalt, cu o saltea atât de plăcută, încât câteva minute se aruncase în sus, pofticios și curios să se afunde-n ea, pentru a fi împins apoi, lent, la o orizontală corectă, dar tihnită. Pereții îmbrăcați într-o țesătură de culoarea vișinei putrede respirau o eleganță primitoare. Pe … Continuă să citești EVADATUL DIN GHETOU
O carte foarte frumoasă, ca obiect, este Amintiri din rai de Emil Brumaru, ilustrată fastuos de Răzvan Luscov și numărând, după cum se arată în subtitlu, „55 de poezii inedite”. Distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, ea promitea o lectură de zile mari; numai că așteptările criticului nu s-au văzut satisfăcute de versurile propriu-zise, … Continuă să citești Firimituri
Moartea lui Stalin, survenită în 1953, a adus, explicabil, primele semne de “dezgheţ” ale vieţii culturale româneşti. Greu suportabilul blocaj dogmatic, impus de regimul aservit Kremlinului, înfăţişa primele sale fisuri. În chiar mediul unor oameni de litere acceptaţi de autorităţi care cereau, în primă instanţă, reorganizarea conducerii Uniunii Scriitorilor, începînd cu excluderea din acest for … Continuă să citești O „conferinţă secretă”
Mircea Zaciu remarca încă de la început în cărţile criticului literar Mircea Tomuş reîntoarcerea fermă la text, adică grija de a nu se lăsa în voia unor instrumente la modă care să descopere „intenţionalităţi imaginare”. Scrutarea din interior a marilor cărţi e în măsură să furnizeze surprize, să dezvăluie taine, să reveleze desenul ascuns în … Continuă să citești Reîntoarcerea la text
Nu este deloc o treabă simplă să te înhami la scrierea unui roman de aproape 600 de pagini, a cărui acțiune se petrece în Valahia începutului de secol al XIX-lea. Mai ales dacă ești doar la a treia carte, într-o vreme în care până și unii critici literari ajung să mărturisească public că nu citesc … Continuă să citești Parfum de secol XIX
„I love you more than life itself.” (William Shakespeare, Twelfth Night, 5. 1. 132-3) După un roman de debut (Oranges Are Not the Only Fruit, 1985) încununat cu prestigiosul Britain’s Whitbread Prize, foarte bine primit atât de publicul cititor, cât şi de critică, chiar ecranizat în scurt timp, Jeanette Winterson s-a aflat, era şi firesc, … Continuă să citești Marea iubire şi marea literatură
„Crezi că este o abordare optimistă sau mai degrabă pesimistă cartea ta? Cu ce speri să rămânem după ce o vom citi? Ți-ai propus o țintă, crezi că poți sugera soluții pentru noi românii și situația în care ne aflăm? Sau rămâi într-o zonă abstractă din care fiecare își va extrage ce crede?” Ar putea … Continuă să citești Strigă în pustiu ori ne face un pustiu de bine?
Poate că nu întâmplător, cronicart-ul parafrazează titlul unui roman excepţional al regretatului George Bălăiţă – devenit aproape legendă în istoria literaturii, ca un fel de dicteu automat, fiindcă, de câte ori zici „Lumea în două zile”, vine imediat şi se adaugă numele autorului: George Bălăiţă, ceea ce nu se întâmplă în multe cazuri din literatura … Continuă să citești CA LUMEA ÎN DOUĂ ZILE
Nu cu mult timp în urmă în cadrul Festivalului CinePolitica, ajuns la cea de a șasea ediție, am avut bucuria de vedea un film semnat de marele cineast polonez Andrzej Wajda, dar și tristețea de a-i vedea ultima operă. Ca și în majoritatea filmelor sale regizorul polonez reușește de fiecare dată să surprindă prin densitatea … Continuă să citești Ultimul Wajda, Imaginea de apoi
Teatrul de Stat Constanța nu este unul foarte cunoscut în țară. Spectacolele sale nu au fost încă selecționate vreodată la un Festival Național, actorii săi nu au fost selecționați pentru vreo gală UNITER și așa mai departe. Și totuși, viața teatrală din acest oraș, mai cunoscut ca port și ca loc de exil al lui … Continuă să citești FESTIVAL DE TEATRU LA MALUL MĂRII NEGRE
La iniţiativa Editurii Polirom, careia îi aduc aici cuvenitele mele mulţumiri, se pregăteşte o nouă ediţie a poeziilor lui Borges, îmbogăţită cu peste cincizeci de piese, selectate spre adaos din toate volumele scriitorului. Ele nu se deosebesc prin urmare cu nimic, ca tematică şi factură stilistică, de poemele apărute în volumul din 2005, din seria … Continuă să citești poeme