undeva la marginea cărării marea spânzurată-n corcoduş să mănânce corcoduşe – avea atâta nevoie de hrana asta marea acum în zilele caniculei atroce! şi cum stam sub corcoduş şi mâncam corcoduşe şi eu mai mult de milă că nu le mănâncă nimeni deodată m-am trezit singur pe mare absolut singur, ei da! … Continuă să citești POEM DIN ZILELE CANICULEI ATROCE
În anul 1947, întors dintr-un lung refugiu (pe-atunci refugiaţii se întorceau în ţara lor după ce motivele refugiului încetaseră), scriitorul şi gânditorul francez Georges Bernanos conchidea, la finalul unei conferinţe intitulate La liberté, pour quoi faire?, „Il faut réspiritualiser le monde.” Azi, fraza lui de final al conferinţei ne sună aproape halucinant. Ce să mai … Continuă să citești SĂ MAI PLECI? SĂ MAI RĂMÂI?
„Limbajul poetic, pe care ar fi poate mai bine să-l numim limbajul în stare poetică sau starea poetică a limbajului este limbajul în stare de vis, şi ştiind că visul în raport cu veghea nu este o deviere, ci dimpotrivă…“[1] Într-adevăr – susţine în continuare G. Genette – nu limbajul poetic se lasă definit mai … Continuă să citești MERSUL ŞI DANSUL. LIMBAJ POETIC, POETICĂ A LIMBAJULUI
În volumul al doilea din Don Quijote (în continuare DQ 1615), eroul eponim întâmpină adesea nevoia urgentă de a se autodefini. Nevoie ce apare în funcţie de două grupuri distincte de cititori şi e satisfăcută în două chipuri, tot distincte. Pe de-o parte, deci, pe drumurile prăfoase ale Castiliei, cu sărăcăcioasele hanuri pe care „ingeniosul” … Continuă să citești BASM, BASNĂ ŞI ROMAN
Matei Caragiale se naşte la Bucureşti în 1885, ca fiu nelegitim al lui Ion Luca şi al unei Maria Constantinescu, funcţionară la Regie, locuind în strada Frumoasă. Recunoscut de tată, e primit în familia pe care acesta o întemeiase însurându-se peste puţin timp cu fiica unui arhitect italian, stabilit în România, şi pleacă la Berlin … Continuă să citești MATEI CARAGIALE, SAU BURGHEZUL GENTILOM
Odilia Roşianu: Gabriel Chifu, absolvent al unei facultăţi de unde se nasc în exclusivitate ingineri, a ajuns scriitor. Practic, chiar începutul facultăţii a fost însoţit, la 18 ani, de poezie, iar la 22 de ani avea loc deja debutul editorial. Cum s-a petrecut această schimbare? Ce v-a determinat să trimiteţi versurile dumneavoastră la redacţia revistei … Continuă să citești „…şi în literatură există prieteni de calitate”
Prietenii mei de Dincolo Stau pe mal Îmi trag sufletul Cum aş trage Un sac cu apă. Cântecul serii Îmi răstoarnă copilăria în râu. Dincolo, prietenii mei Marcel, Olimpia, Vasile, Vusea, Rascolea şi Petre Şi fiorul uitat pe pământ Ce-mi desenează lebede albe Pe gânduri… Îi caut în carnea de flori Ce se zbate … Continuă să citești poeme
Articolul fusese plasat strategic pe ultima pagină a unui mensual obscur, sub un titlu care reuşise raritatea de-a fenta vigilenţa ofiţerilor de la Cultură: Cum putem avea o minte agilă chiar şi cînd nu sîntem prea inteligenţi? În meniu erau enumerate mai multe tipuri de hrană „ştiinţifică“ (din numărul cărora predomina frugalitatea), de somn prelungit … Continuă să citești SALTUL
Zburători Femeie, zadarnic îţi umpli coşul cu flori de cannabis şi de mac roşu, între lumea lui Iisus şi a lui Dalai-Lama eşti kapo sau deţinut – mâine îmi voi cresta braţele cu lama şi în Canes Venatici o să mă mut.. Aici, în urbea peste care trece în zbor Icarus fâlfâind din două pietre … Continuă să citești poeme
Motto: “ Să vrei înapoi carnea şi sângele ficţiunilor tale: iată prostia, iată demenţa.” – Mariana Marin #ţesut viu Niciun nor electric deasupra capului de-o vreme, nimic care să-mi frângă miocardul. Tot mai fericită şi tot mai puţin speriată, gata să-nfrunt haosul străzii, să trăiesc o vreme-n ziare, fără pastile şi pansamente, după atâta … Continuă să citești poeme
A apărut de curând cel de al VII-lea volum al seriei restitutive Vasile Aaron (1780-1821), datorată istoricilor literari sibieni Liliana-Maria Popa şi Ioan-Nicolae Popa. Începută în 2011cu un studiu monografic consacrat puţin cunoscutului iluminist ardelean şi continuată cu cinci editări sau reeditări: , Patima şi moartea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, Scrieri antume, Scrieri … Continuă să citești PRIMA TRADUCERE A ENEIDEI ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Cristian Bădiliţă a recuperat unul dintre Caietele legendarului Jurnal al lui Mircea Eliade. Povestea este reconstituită cu har romanesc la începutul recentei ediţii de la editura Tracus Arte. Rezumând: în 1996, hotărând să vândă apartamentul din Paris, Christinel Eliade se adresează, pentru eliberarea spaţiului, unui domn Bordeianu, care se ocupa de apartament, şi lui Paul … Continuă să citești JURNALUL OMULUI DE LA RĂSĂRIT
Cu o „artă poetică” neobişnuită, purtând titlul Sfârşit de carte, se încheie volumul Executare silită de Ion Cocora; şi versurile privesc nu atât modul de constituire a poeziei, cât felul în care ea, în cazul de faţă, este receptată. „Sunt fericit dar resemnat am mai scris o carte”, începe autorul, continuând lucid şi autoironic: „pot … Continuă să citești VIAŢĂ DE POET
Dacă ar exista o Carte a recordurilor în literele româneşti, în fruntea editorilor considerăm că s-ar putea înscrie Niculae Gheran. Ediţia critică a operelor lui Liviu Rebreanu la care s-a ostenit peste cinci decenii rămîne o realizare nedepăşită, model de competenţă, tenacitate, devotată dăruire în circumstanţe epocale deloc favorabile care-i sporesc meritul. Însoţindu-şi anevoioasa derulare … Continuă să citești REBREANU ÎN MONUMENT
Scriind de-a lungul anilor despre cărţile poetului Adrian Popescu, am încercat mai multe schiţe de portret, de fiecare dată oprindu-mă la ceea ce se putea vedea cu ochiul liber (şi am reţinut în jumătatea de veac de când ne cunoaştem, din vremea Echinox-ului prim – „Eram tineri, ziua era lungă”), dar şi la ceea ce … Continuă să citești ADRIAN POPESCU, SCRIITORUL ÎN CETATE
Liviu Ioan Stoiciu este precum un atlet care, după ce a performat în probele de sprint, s-a hotărât să încerce marea cu degetul şi la nivelul probelor de fond. S-a apucat de romane grele (la propriu şi la figurat), dense, nu foarte răsfăţate de critica literară, poate şi din cauza respectului, consolidat în timp, al … Continuă să citești AUTORUL ŞI EGO-URILE SALE
Antologia de poeme a lui Nicolae Stoie Salata de texte (2012) propune lectorului o mixtură de texte de factură diferită, structurate după simbolica cifră trei, cu semnificaţii mitologice, creştine, ontologice, filozofice: Poeme compuse, bântuite de fantome, Poemele blocului turn devenit nor, Manuscrisele de la casa noastră din deal. Poemele introductive – Pitica roşie, Tabloul nopţii, … Continuă să citești NOSTALGIILE PEISAGISTULUI: „SALATA DE TEXTE” DE NICOLAE STOIE
„Poeţii nu au o biografie personală, opera e singura biografie la care pot ei visa”, spunea Octavio Paz. Afirmaţia aceasta este valabilă mai cu seamă în cazul unui autor cum e Fernando Pessoa, unic în contextul liricii moderne, nu doar prin uluitoarea sa capacitate de invenţie poetică sau prin mesajul transmis, ci şi prin discreţia … Continuă să citești FERNANDO PESSOA. ALTERITATE ŞI IDENTITATE
Între conceptele, astăzi, de aruncat la coşul de gunoi al istoriei se află şi cel de bun-simţ. Atât în sensul lui autohton, prin care înţelegem îndeobşte a avea cuviinţă şi respect, faţă de oameni, tradiţii, valori, cât şi în cel larg şi mai complex, introdus de filosofii antici, dar răspândit o dată cu definiţia carteziană: … Continuă să citești LEACURI CONTRA FANATISMULUI, DE LA AMOS OZ
Alina Deică este o fermecătoare artistă cu pasiunea irepresibilă pentru pictură, care trăieşte de câţiva ani la Viena, unde a avut două expoziţii: una, la Galeria din Jacques’ Wein Depot, în 2012 şi cealaltă, la Galeria L’Idea all’ Teatro (2013), dar, dincolo de aceste experienţe vieneze, putem spune că ea creează, ca să zicem aşa, … Continuă să citești CORESPONDENŢE DIN VIENA
După şase ediţii care au înscris oraşul Mediaş pe harta cinematografică a Europei, marele eveniment artistic iniţiat de regizorului Radu Gabrea, plecat de numai şapte luni dintre noi, s-a mutat la Timişoara şi Lugoj. Alegerea noilor gazde nu este fără legătură cu devenirea oraşului de malul Begăi capitală culturală europeană, peste 4 ani, alături de … Continuă să citești FESTIVALUL FILMULUI CENTRAL EUROPEAN S-A DEPLASAT LA TIMIŞOARA
Teatrul Naţional din Bucureşti şi-a deschis noua stagiune cu o piesă a autorului rus Ivan Vyrypaev (pe el îl cheamă, totuşi, Vîrîpaev şi n-am înţeles de ce i grecul îl înlocuieşte pe î), care aduce, aparent, în discuţie, problema veche a obiectelor zburătoare neidentificate, pe româneşte ozeneuri, iar pe americăneşte, cum se spune şi în … Continuă să citești Descoperirea Sinelui la oameni care nu ştiau că-l au
De la revoluţie încoace se tot vorbeşte despre cetăţenia română a lui Paul Goma. Ba că ar trebui să i se reacorde din oficiu, ba că ar trebui să facă o cerere în acest sens care, cu siguranţă ar fi aprobată, gest pe care cunoscutul disident îl consideră sub demnitatea sa. Într-un fel pe bună … Continuă să citești Are Paul Goma cetăţenia română?
Un voluntariat renascentist. O viaţă dedicată Frumosului. Un destin tragic. Şi un poet uluitor. Acestea sunt sentinţele respectuoase ce acoperă, până la borna 44, acolo unde i s-a pus capătul, viaţa lui Andrei Pintilie. Am primit de la prietenii Georg Lecca şi Veronica Kirchner – neobosiţi căutători şi nesăţioşi admiratori ai Artei româneşti autentice, descoperită … Continuă să citești O carte stranie…