Vânător de noapte Ochiul atotvăzător al cerului ştie încotro merg frunzele ultimilor copaci mă însoţesc în trenul de noapte în cuşetă, mă întind pe patul îngust fixat sub alt pat îngust trenul scrâşneşte osiile, boghiurile se trezesc încep să danseze, să scandeze cu dinţii încleştaţi, îşi înteţesc ritmul în ritmul inimii mele un ţipăt metalic … Continuă să citești poeme
Fără punct Înaintea cuvântului se-așază Dumnezeu înapoia cuvântului mă așez eu. Istorie Farfuriile cer capete de foame apoi urcă mâncarea sentimentelor femeile o scutură cu poftă în anotimpul rece zăpezile fug și oasele fug dinaintea lingurii mai departe spre lumea ce-și caută ecoul în farfuria răsturnată Îngeri de zăpadă Zăpada umple văzduhul furtuni de piatră … Continuă să citești poeme
Nerăbdarea de a ajunge mai repede de a numi ceva ce se pierde pe măsură ce este numit mai clar şi mai limpede ceea ce încă nu s-a ivit rămînînd tot pe atît nefăcut pripire a clipei în prea suav anacolut. Nu poţi mărturisi decît despre ceea ce e mai grav în sufletul tău ceva … Continuă să citești Poemul agonic
În echipa de mare faimă a Cercului literar de la Sibiu, Ioanichie Olteanu face o figură aparte. E singurul dintre ei care nu și-a adunat opera poetică în volum și a ținut să rămână până la sfârșit mai cu seamă editor, traducător și conducător de reviste literare. Deși la vremea respectivă, când mai impetuoșii și … Continuă să citești Amintirea lui Ioanichie Olteanu
S-au împlinit anul acesta, la 14 iulie, 50 de ani de la moartea lui Tudor Arghezi şi nimic pentru mine nu sună mai tragic, în bâlciul de voci care au deplâns (nu?) de-a lungul vremii dispariţia marelui poet, ca strigătul de disperare pe care Radu Petrescu (un ilustru necunoscut la vremea aceea; avea să debuteze … Continuă să citești Tudor Arghezi şi filozofia faimoasei prefeţe a lui Ion Caraion
Foarte aproape de „poezia de notaţie” a steliştilor clujeni este Modest Morariu (1929-1987), care a şi debutat de altfel aici în anul 1958, publicând apoi cu o anumită constanţă în Steaua, alături de congeneri ca Petre Stoica, Mircea Ivănescu, Florenţa Albu… În postfaţa sa la antologia Naşterea nostalgiei (1984), Mircea Scarlat vorbeşte chiar despre posibilitatea … Continuă să citești POEZIA LUI MODEST MORARIU
„Avem la dispoziție arta pentru a nu pieri din cauza adevărului.” (Nietzsche) Manuel Cortés Castañeda s-a născut în Rivera, Columbia. Actualmente predă literatură hispano-americană contemporană în Statele Unite ale Americii, la Eastern Kentucky University. A publicat mai multe volume de versuri: Note marginale (Spania, 1990), Lipirea anunţurilor interzisă (Spania, 1991), Cutia cu nedreptăţi (Chile, 1995), … Continuă să citești Să scriem în limba maternă ca şi când n-ar fi a noastră
„Magistrații Curții de Apel București au luat în discuție cererea torționarului Alexandru Vișinescu de întrerupere a pedepsei din motive medicale”. Astăzi 18 august, când încep să scriu despre romanul Vioricăi Răduță, Orașul închis (editura Polirom, 2017), agențiile de știri publicau știrea de mai sus. Or, romanul are ca unul dintre personajele principale pe Vișinoiu, comandantul … Continuă să citești ORAȘUL ÎNCHIS
O surpriză plăcută oferă cititorului din obligație profesională care e cronicarul literar volumul de Poeme semnat Constantin Călin și alcătuit din versuri recuperate și editate de soția și fiica sa. După dispariția unui poet (în genere, a unui scriitor) autohton, lumea nu prea se înghesuie să-i ajute posteritatea prin asemenea gesturi. Cum s-a spus, o … Continuă să citești Recuperarea unui poet
Oarecum surprinzătoare Decameronice-le lui Horia Bădescu. Mai ales dacă ne raportăm la ieşirile sale în lume din ultimele decenii. Convins că „Puterea şi datoria poeziei este de a-i da omului mai mult decât îi oferă simpla lui existenţă. […] Căci poezia nu este doar o chestiune de limbaj, ci şi, şi mai ales, un mod … Continuă să citești De-cadenţe
În urmă cu mulți ani, în 2002, Stelian Tănase a publicat una dintre cele mai interesante cărți apărute în anii tranziției: Acasă se vorbește în șoaptă. Un jurnal al său din ultimii ani ai comunismului purtând la capătul fiecărei zile și documentele din ziua respectivă, care îl vizau, așa cum au fost ele înregistrate în … Continuă să citești POEZIA ÎN COTIDIAN
Volumul Viață al Magdei Cârneci (Editura Paralela 45, Pitești, 2016), întregind profilul autoarei cu poemele ocazionale, „prilejuite de momente trăite la o anume intensitate”, după cum mărturisește autoarea însăși, (Scriu poezie numai în momente tensionate, care-mi declanșează și-mi motivează dicțiunea poetică), pare a pregăti o viitoare ediție de opere complete ale poetei. Deși înmănunchiere declarată … Continuă să citești TAT TVAM ASI, O VIZIUNE POETICĂ
Fie că îl admiră, fie că nu, e greu (dacă nu cumva de-a dreptul imposibil!) ca un cititor să rămână indiferent în fața prozei lui Javier Marías. Iar acest amănunt l-a menținut în mod constant pe scriitorul spaniol în atenția publicului, de la texte precum Domeniile lupului (1971), Toate sufletele (1989) și până la Inimă … Continuă să citești Javier Marías. A citi cărți și a citi chipuri
Prin viața unui om curg râuri de cuvinte. Din ele se fac propoziții simple ori se construiesc fraze cu suferință elaborate, în mii de combinații, de dimineață până noaptea, adesea și în vis. Șase miliarde de ființe umane, exprimându-se în peste șase mii de limbi, fiecare cu un vocabular de la câteva sute la milioane … Continuă să citești Omenesc prea-omenescul verb „a plagia”
…Sau două fântâni. Sau două profunzimi. Sau două genuni. Două entităţi care au răscolit grav marginea Imperiului. Doi peregrini veniţi de departe de pe două plaiuri diferite – unul din nordul Sucevei, celălalt din secuime – care au ocupat, cândva, Timişoara. O ocupaţie drăgăstoasă. Şi o ţin în continuare legată fedeleş în chingile vrăjite ale … Continuă să citești DOUĂ ADÂNCURI
Începutul lunii octombrie a adunat cinefilii la un eveniment cinematografic, greu de comparat cu altele. Este vorba de premiera filmului Octav, semnat de un debutant în filmul de ficțiune de lungmetraj, fiul celebrului dirijor Sergiu Celibidache, Serge Ioan Celibidachi. Sărbătoarea (din ziua de patru octombrie a.c.) de la Sala Palatului, premiera filmului Octav, dublată de … Continuă să citești „Octav”, „Perfect sănătos” și alte evenimente
Toamna este o adevărată năvală a festivalurilor de teatru asupra bietului spectator, care vede, vede, vede și încearcă, disperat, să nu amestece borcanele dramatice. La Cluj festivalul este, de fapt, intitulat Întâlnirile Internaționale ale teatrului Național „Lucian Blaga” și are în dotare nu doar spectacole, majoritatea ale teatrului gazdă, ci și lansări de cărți și … Continuă să citești TOAMNA FESTIVALURILOR DE TEATRU
La 7 noiembrie 2017 se împlinește un secol de la „Revoluția” din octombrie. Un seism al istoriei, emblematic pentru secolul XX, care a ruinat viețile a sute de milioane de oameni și ale cărui efecte se mai simt și astăzi. Despre totalitarismul comunist se spune mereu că a apărut ca un răspuns la fascism și … Continuă să citești Un secol de comunism
De patruzeci și nouă de ani, în vremuri mai prietenoase sau mai ostile pentru cultură, la Onești au loc Zilele culturii călinesciene. Viziunea unui poet cu înfățișare benedictină, fascinat de personalitatea lui G. Călinescu – Constantin Th. Ciobanu – dar și perseverența sa ieșită din comun au făcut ca în fiecare sfârșit de septembrie crema … Continuă să citești Mihai Şora la Oneşti
„Optzecistul” Valeriu Stancu a primit, în 20 octombrie, Premio Europeo Capo Circeo – 2017 la Muzeul Capitolino din Roma (Italia). Poet și prozator, redactor-șef al revistei Cronica (azi, în conservare, din lipsă de finanțare; ultimul număr a apărut în 2014) și al Editurii Cronica la Iași, organizator de festivaluri internaționale (Europoezia, la Brăila), traducător din … Continuă să citești Valeriu Stancu premiat la Roma
…De treci codrii de aramă (sau ce a mai rămas din ei!), străbătând toată Transilvania, în nord, la Nord de toată civilizaţia, cât mai la Nord, se află un ţinut aparte. Ţara Năsăudului. La poalele Rodnei. Înainte de Nordul cel mai de nord. Dincolo de Bistriţa Năsăudului, acolo unde aerul e mai rece, frunza mai … Continuă să citești Un ţinut prea îndepărtat: Maxonia
În seara de 24 octombrie, la Uniunea Arhitecţilor din România – o casă boierească cochetă, complet şi migălos restaurată (dacă nici arhitecţii nu restaurează perfect, atunci cine?) din centrul Bucureştilor – a fost prezentată, într-un cadru modest, fără fasoane sau accese de festivism, o carte foarte interesantă, prin ineditul temei. Şi, totodată, foarte utilă, prin … Continuă să citești Hermeneutica spaţiului sacru
Ortodoxia în exil, de Dumitru Cristian Amzăr, Editura Muzeul Literaturii Române, 2017, 516 p. Dora Mezdrea continuă, împreună cu fiul filosofului și gânditorului D.C. Amzăr (1929‒1990), recuperarea – cu acribie și devotament – a scrierilor care altfel ar fi rămas în câteva cufere la Freiburg. Textele din acest volum au fost scrise în perioada 1949‒1987. … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 43-44 Din 6 octombrie 2017. Adrian Popescu, la Actualitatea: „Ce ne mai rămâne?” — Dacă lumea în care trăim se arată tot mai pornită să renunțe la orice trecut prestigios, ridiculizându-l, așa cum nu se întâmplă în alte țări, eu, unul, mă despart de această poziție autodizolvantă. De ce să judecăm ideologic esteticul? … Continuă să citești revista revistelor