În 1968 s-a aniversat Semicentenarul Marii Uniri, în care s-au spus, după ani de tăcere, unele adevăruri, nu toate, despre împlinirea idealului de unitate națională. Nu toate adevărurile, pentru că artizanii acestui ideal național erau fie morți în închisorile comuniste și numele lor nu era pomenit (Iuliu Maniu), fie cu domiciliu forțat – tot un … Continuă să citești Marea Unire în antologii lirice
România a intrat în anul centenarului existenței sale. Un an în care trebuie să ne reamintim și să-i celebrăm pe cei care, prin cutezanța gândului și tenacitatea acțiunii lor au făcut posibil miracolul din anul 1918, pe care noi îl simțim, astăzi, ca pe normalitatea însăși. Mulți, leagă, pe bună dreptate, momentul Marii Uniri de … Continuă să citești Un erou aproape uitat
Alina Gherasim este artist plastic şi, preţ de două volume, scriitor. Faptul că e fiica regretatului pictor Marin Gherasim mi se pare preeminent, atât pentru că scoate la lumina minţii o iubire pătimaşă a fiicei pentru tatăl său, cât şi pentru că ea a moştenit de la părintele său o sensibilitate artistică de o pregnanţă … Continuă să citești Rezervaţia de plăceri
Destinul a vrut ca Regele Mihai I și Jean d’Ormesson să părăsească în aceeași zi această lume: 5 decembrie 2017. Erau cam de aceeași vârstă (Regele, cu patru ani mai mare), ambii descendenți ai unor familii ilustre cu rădăcini adânci în istoria Europei. Ceea ce face însă și mai interesantă această împletire de destine este … Continuă să citești Regele Mihai și Jean d’Ormesson
Editura Gallimard a publicat la sfârșitul anului trecut un tom uriaș (1312 pagini), cuprinzând cele 865 de scrisori de dragoste pe care și le-au scris între 1944 și 1959 Albert Camus și actrița Maria Casarès. Relația lor era cunoscută de toată lumea, inclusiv momentul precis în care au devenit amanți: 6 iunie 1944, noaptea debarcării … Continuă să citești Albert Camus îndrăgostit
Moartea care vine, pleacă și iar vine. Roman jandarm, de Virgil Tănase, editura Muzeul Literaturii Române, 2017, 432 p. Cum Virgil Tănase iese mereu din cadrele obișnuite, de data aceasta avem de-a face nu cu un roman polițist, ci cu un roman jandarm, apărut în limba română la 33 de ani după ediția în limba … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 51 Din 1 decembrie 2017. O nouă rubrică semnată de Nicolae Manolescu: „Cronica politică”: În ce constă atașamentul puternic și constant al unora față de un partid politic… Dragostea de partid e irațională, ca orice dragoste, ca orice sentiment… Dragostea de partid nu poate fi considerată emoțională, fiindcă denotă statornicie… Dragostea de partid … Continuă să citești Revista revistelor
Joacă şah fiul Cezar cu poetul Don Caesar… Cele două câmpuri de dispută se dispută între piesele albe şi piesele negre Îngerul alb de pe umărul negru se confruntă cu îngerul negru de pe umărul alb Fiul soarbe socadă dintr-o cupă de argint. Parcă am fi în Corint Cei doi Kaiseri acceptă schimb de nebuni … Continuă să citești Partidă de şah
Se apropie, ca-n fiecare toamnă (anul acesta în ciuda verii de octombrie), data la care mulți dintre noi ne amintim de zilele lui decembrie 1989. Între 20 și 24 noiembrie, anul acela, Ceaușescu și-a convocat așa-zisul Congres al PCR, cel de-al cinsprezecelea, cel cu lozinca „La al cinșpelea congres, Ceaușescu reales!”, pentru moment împlinită. Noi, … Continuă să citești CUI ÎI MAI PASĂ ASTĂZI DE REVOLUȚIA DIN DECEMBRIE 1989?
STÉPHANE COURTOIS în dialog cu TUDOREL URIAN Stéphane Courtois, ce mai înseamnă comunismul astăzi? Ce mai înseamnă, astăzi, comunismul? E foarte greu de spus. Există țări care se reclamă încă din comunism – Coreea de Nord, Vietnamul, China, Cuba. Pe de altă parte, este un fenomen istoric, care a murit în 1991, odată cu prăbușirea … Continuă să citești POVEȘTI DINTR-UN SECOL DE COMUNISM
Oricine se ocupă de personalitatea lui B. Fundoianu/ Benjamin Fondane va trebui să accepte cîteva adevăruri, unele, dar nu toate, devenite locuri comune ale exegezei: Scriitorul este inclasabil. Nu poate fi subordonat nici unei mişcări literare, nici unei direcţii ideatice. A ilustrat numeroase atitudini, nu s-a cantonat în nici una. Există, în fiecare perioadă a … Continuă să citești B. Fundoianu şi Marile Războaie
Realism, naturalism, clasicism Idriot, arvanit, sau poate chiar turc, cel mai vechi strămoş atestat documentar al Caragialeştilor este bunicul lui Ion Luca, Ştefan, venit în Ţara Românească la începutul veacului al XIX-lea, ca bucătar al lui vodă Caragea, cel vestit pentru epidemia de ciumă din vremea lui. Săpături arhivistice mai noi îl dau originar din … Continuă să citești ION LUCA CARAGIALE SAU TALENTUL INTELIGENŢEI
Autopsia geniului În anul 1494 murea, la doar 31 de ani, filosoful şi misticul, teologul şi cabalistul, retorul şi poetul Pico della Mirandola, geniul despre care Machiavelli va spune o generaţie mai târziu că a fost un „om aproape divin (uomo quasi che divino)”1. El este eruditul (cunoştea latina, greaca, ebraica, aramaica, araba) care a … Continuă să citești Metafizică şi homosexualitate în Renaştere
La un pictor Zilnic ia act de existența tuturor culorilor pînă și a celor spălăcite murdare ezitante a culorilor timide estropiate excesiv de visătoare peltice handicapate arțăgoase confuze grosolane ori nespus de fine cum amprentele digitale ale Îngerilor ce s-au sinucis. Semn de carte O imagine curgătoare înaintezi printr-însa în contra cursului său. Bibelou Aidoma … Continuă să citești poeme
Radu Ţuculescu este prozatorul fără compromisuri. Nici măcar nu s-a lăsat antrenat în procesul „obsedantului deceniu” după cum nici nu şi-a camuflat atitudinea preponderent critică in ficţiuni estetizant parabolice. Prozele sale scurte, îndeosebi, exhibă un univers uman în derivă, imaginea depresiv-amuzantă, caricaturală, a omului „nou”. E o lume carnavalescă, fără măşti, care a pierdut sentimentul … Continuă să citești BLITZ – PROZE
Toamnă Un câmp pustiu pe care câţiva arbori îţi imită singurătatea sub un soare de plastilină roşie. Pe o străduţă pustie spre seară Alunecă un înger pe patine cu rotile. Aripile lui foşnesc ca un cearşaf Pe care un soldat iubeşte o bucătăreasă de la cantina şcolii. Cineva aşează capetele noastre Ca pe niște nuci … Continuă să citești poeme
Acum, când încep să scriu acest text, aștept cu nerăbdare ziua de luni (astăzi este abia joi). Ieri, le explicam studenților mei de la Facultatea de Matematică și Informatică a Universității din Vilnius care sunt regulile de scriere a unui eseu. La finalul cursului, a venit, inevitabil, și momentul stabilirii temei pentru data viitoare. Le-am … Continuă să citești Cronica unui război anunțat: științele umaniste vs. științele exacte
Mesajul unui domn binevoitor: Mulţumesc, domnule scit! Să ne mai încânţi cu poveştile tale cu dropii miraculoase, asudate frumos şi ameţite de căldura de lut a Dobrogei. Cadiul Ibrahim Regep, al sangeacului de Silistra fusese deja înştiinţat că dominicanul înveşmântat ca moartea, din moţ, până-n tălpi era, de mai mulţi ani, sfetnicul de taină al … Continuă să citești PEISAJ CU DROPII COAPTE
„În lumea lui Ingeborg Bachmann, eul nu se mai definește prin singularitatea sa, ci prin retragerea singularității. Eul se definește prin capacitatea sa de trecere de la un lucru la altul, ființă sau cuvânt, altfel spus prin capacitatea sa de a atinge totul din ce în ce mai mult (cuvântul german grenzen, adică a se … Continuă să citești Un DETUR suprarealist prin Berlin
-Ziziţo, vezi să nu se ardă şi tranşa asta de cozonaci, că nu-′ş ce fac din tine! Ce Dumnezeu, acum două ore ai spart o covată întreagă de ouă! Şi erau de alea extra, de la Sofica de la moşie!… – Acuşica mă uit, coniţă, doar am tras cu ochiu’ la fripturica din ăstălalt cuptor, … Continuă să citești PANTAGRUEL ȘI DOGMA
…scrie o poezie fluviu, cu un suflu din America de Nord, în tradiţia lui Walt Whitman, şi cu un fantastic amerindian din America latină, un realism magic liric, unde disperarea şi durerea se învârtesc şamanic, oniric, până la ameţeală, se înfrumuseţează şi devin un drog de care nu te mai poţi lăsa. Disperatul din poemele … Continuă să citești In Memoriam Andrei Zlătescu
Aquamalas Nu ştiu cum am ajuns aici. Aruncând de pe noi pielea de zile înnegurate, înotând fericiţi fără să privim înapoi, prefăcând în zgură lava răcoroasă a refugiului nostru de noapte. Mai întâi, cred, te-am obligat să priveşti prin vizor strălucirea orbitoare a măştilor lăsate amanet mie la prima oră a zilei, când lacrimile văduvelor mării … Continuă să citești poeme
Bijutierul se simţea singur. Atât de singur încât, deşi cerul se umpluse de nori grei vestitori de ploaie, se hotărî să îşi ia pălăria şi să o pornească în plimbare. Nu era obosit, deşi trebăluise toată ziua. Dacă nu ar fi avut ceas, privind pe geam nici nu şi-ar fi dat prea bine seama dacă … Continuă să citești BIJUTIERUL
Umplea un loc se muta în alt loc. locul şi el se muta. ştia că a venit pe lume să umple un loc. nu voia nici mai mult nici mai puțin. numai să umple un loc. şi-a zis că toate locurile sunt la fel. şi nu s-a mai mutat. a stat țintuit din umplerea locului … Continuă să citești poeme