„Mă apropii de finalul cărții Timpul, obiectul, povestirea. Decoruri interioare în literatura autobiografică. Un volum asemenea unei case vechi, probabil moștenite, în care, după moartea proprietarilor, n-a mai intrat nimeni. Și au trecut anii. Numai oglinzile înnegrite de vreme știu ce s-a întâmplat între acești pereți. Dar oglinzile nu spun niciodată. Ticăitul grav al unui … Continuă să citești Lucrurile care ne cresc de la rădăcină…
Autor: Viața Românească
TOTEMICA SERENADĂ
Pentru ca afirmația următoare să nu pară un poncif – ceea ce, însă până la urmă, din păcate, chiar și este – voi spune simplu: Iubirea este una dintre opțiunile capabile să salveze o viață. O viață care, vedeți și dvs., altminteri, e destul de zdrențuită. Cronicart-ul își asumă, așadar, acest risc și, pentru a … Continuă să citești TOTEMICA SERENADĂ
Globurile de Aur, prefața premiilor Oscar
Finalurile și începuturile anilor prilejuiesc decernarea multor premii pentru arta filmului. Dacă în decembrie asistam la premiile Academiei Europene de Film, unde suedezul Ruben Ostlund a obținut șase distincții pentru filmul Pătratul, învingător anul trecut și la Cannes, unde a obținut Palme d’Or, privirea amuzantă și acidă a suedezului asupra iadului corectitudinii politice nu s-a … Continuă să citești Globurile de Aur, prefața premiilor Oscar
Opt morți veseli sau Balul cimitirului
Pe lângă Baia Grivița (în București) a apărut un nou teatru, al cărui director este scriitorul Horia Gârbea. El (adică teatrul) se intitulează ~ Dramaturgilor Români. Așa că, aici, adio Cehov, adio Ibsen, adio Hristo Boicev. În schimb, îi vom vedea pe ai noștri. Sala teatrului poartă numele lui Iosif Naghiu, un dramaturg român care … Continuă să citești Opt morți veseli sau Balul cimitirului
Ana Lupaş la Tate Modern
Switch House a fost botezată noua clădire în formă de piramidă retezată şi sucită, aflată în extinderea celebrei Tate Modern şi construită de cabinetul elveţian de arhitectură Herzog & de Mauron. Arhitecţii au adaptat o veche centrală cu turbine, ce fusese dezafectată la un spaţiu muzeal interesant, atrăgător, unde sunt expuse lucrări numai de artă … Continuă să citești Ana Lupaş la Tate Modern
Subiect: carte-obiect
Muzeul Naţional al Literaturii Române a avut o iniţiativă deosebită în mediul cultural bucureştean, nu doar punând în valoare spaţiul de care dispune în Calea Griviţei, dar şi organizând acolo o expoziţie cu un subiect inedit. (NOTĂ: De altfel, caracterul original nu lipseşte din ultimele acţiuni – expoziţii, teatru, dezbateri – ale MNLR). O expoziţie … Continuă să citești Subiect: carte-obiect
Viaceslav Molotov… bolnav de comunism
A priori, nimic nu mi se părea mai util pentru a înțelege istoria secolului de comunism decât lectura impresionantului tom (670 de pagini) al lui Feliks Ciuev, Conversații cu Molotov. În cercul puterii comuniste (Editura Corint Books, 2017). Ce putea să fie mai tentant decât să citești confesiunile târzii ale unui om care, ajuns el … Continuă să citești Viaceslav Molotov… bolnav de comunism
breviar editorial
Evanescență. Un roman fără acțiune, de Adrian Costache, eLiteratura, 2017, 200 p. Pentru unii profesori, literatura este teorie pură. Pentru alți profesori, este un miraj, o cale spre mereu altă evanescență (și nu strict spre reproducerea socială despre care vorbea Bourdieu – ba dimpotrivă!). Adrian Costache, autor de manuale pentru liceu, profesor, vreme de decenii, … Continuă să citești breviar editorial
revista revistelor
ROMÂNIA LITERARĂ 3 / 2018 Din 19 ianuarie. Sorin Lavric, „Lexicul credinței”: Cum pătrunde o religie în mințile oamenilor? Printr-o contagiune treptată al cărei vector e un miracol preschimbat în poveste. Ceva neobișnuit are loc, martorii dau neobișnuitului numele de minune, minunea e colportată sub forma unui zvon neverosimil, iar zvonul, dacă conține o promisiune … Continuă să citești revista revistelor
Mai potoliți-l pe Eminescu
Mai potoliţi-l pe Eminescu daţi-i un hap un pişcot otrăvit cum se dau la acei cîini de pripas care se prăsesc prea mult cîini vagabonzi care muşcă din noaptea adormită a speciei Mai potoliţi-l pe Eminescu duceţi-l la secţie arestaţi-l la ecarisaj cu el ba nu injectaţi-l mai bine să nu mai poată scrie tot … Continuă să citești Mai potoliți-l pe Eminescu
ORDINEA DIVINĂ E CUVÎNTUL
Urgenţa unei teme se impune fără drept de apel, întrucît nu e loc de amînare, ci, doar de izvodire, de purcedere, ca naştere perpetuuă, înrîurire şi înrudire. Pentru orice pămîntean, cunoaştere înseamnă moarte şi naştere din nou, aşa cum e mai pertinentă forma franceză a Verbului: naître/connaître. Nimic nu pare să fie fără poezie, fără … Continuă să citești ORDINEA DIVINĂ E CUVÎNTUL
Viena lui Eminescu
Magul lui Odin şi varga lui fermecată În anul în care Eminescu ajungea la Viena, spiritele se plimbau nestingherite prin saloanele din Innere Stadt. Noua preocupare a protipendadei se numea „ştiinţa spiritelor”, despre care era chemat să ţină prelegeri la Academia de Ştiinţe însuşi „magul din Cobenzl”. Pe numele lui, Karl von Reichenbach, „magul” îşi … Continuă să citești Viena lui Eminescu
ȘOCUL LIBERTĂȚII
Pe la începutul lunii decembrie 1989, redactorul șef de-atunci al Vieții Românești, profesorul și academicianul Alexandru Balaci, ne-a comunicat că a primit indicația (așa se numea, eufemistic, orice ordin al partidului) ca, începând cu numărul din ianuarie viitor, adică 1990, editorialul să fie scris de redactori sub semnătură. Pentru cei care nu știu, trebuie să … Continuă să citești ȘOCUL LIBERTĂȚII
KGB, COMUNISMUL ȘI EUROPA DE AZI
THIERRY WOLTON în dialog cu TUDOREL URIAN Thierry Wolton, în anul 1986 ați publicat o carte, Le KGB en France (KGB-ul în Franța Humanitas, 1992 – n.m.), în care scoteați în evidență câteva metode folosite de KGB pe scena internațională, pe care le găsesc foarte actuale. De exemplu vorbeați acolo de un plan de acțiune, … Continuă să citești KGB, COMUNISMUL ȘI EUROPA DE AZI
Extremele Teatrului și Teatrul Extremelor
Grotowski citează o frază din Apocalipsă: „Pentru că ești căldicel, nici rece nici în clocot, te voi vărsa din gura Mea.“ (Ap. 3:16) E un apel la radicalizare și la alegerea extremelor ireductibile. De altfel, va adopta el însuși această postură. A. Extremele teatrului Separarea Formele tradiționale ale teatrului cultivă tensiunea dintre extreme și se … Continuă să citești Extremele Teatrului și Teatrul Extremelor
N. Steinhardt şi arta îndepărtării
Despre şansele şi mizele unei critici culturale sub comunism Spiritul eseistic, strategiile subversiunii, tentaţia şi beneficiile graniţei constituie câteva dintre efectele cele mai vizibile ale schimbărilor de paradigmă estetică infiltrate în discursul cultural european al anilor ’60, când proaspătul eliberat din închisoare Nicu-Aureliu Steinhardt ia din nou, nu fără poticniri, pulsul vieţii culturale româneşti. Fostului deţinut … Continuă să citești N. Steinhardt şi arta îndepărtării
CARAGIALE – NOTE TIMIDE
Pe Caragiale azi, cum deseori s-a spus, îl ştim toţi aproape pe dinafară. Cităm din el zilnic, cu o frecvență amețitoare, aceleaşi replici celebre, devenite un repertoriu de sloganuri. Pare chiar, uneori, că viaţa noastră de fiecare zi curge ca să-i valideze lui Caragiale formulările inspirate, tot astfel cum opera lui Creangă pare creată într-adins, … Continuă să citești CARAGIALE – NOTE TIMIDE
Meditaţie asupra scoaterii din context
sau: Despre tandreţe, cu Ion Pop şi Sofia Coppola Dintre păcatele capitale de care fuge gânditorul umanist specializat din ziua de azi, ruperea din context se află cu siguranţă în capul listei, sau undeva pe acolo. Teama de a prelua citate după bunul plac, deturnându-le de la sensul cu care erau învestite în mediul lor … Continuă să citești Meditaţie asupra scoaterii din context
Promenadă prin Berlinul lui Ingeborg Bachmann cu Walter Benjamin
Dintr-o perspectivă diferită, scriitura lui Ingeborg Bachmann poate fi văzută ca „acompaniind” „Cronica berlineza” (in „Écrits autobiographiques”, Christian Bourgois, 2011, în traducere franceză), scrisă în primăvara și vara anului 1932 de către Walter Benjamin, dar și ca o continuare a acesteia prin non-conformismul propriei viziuni a Berlinului postbelic. „Berlinul, prozaic și zgomotos, oraș al muncii … Continuă să citești Promenadă prin Berlinul lui Ingeborg Bachmann cu Walter Benjamin
Pe ce lume trăim?!
Se presupune că estetica și critica literară au deja la dispoziție criterii care să le permită slujitorilor ei să evalueze, să judece, să clasifice. E obligatoriu să lucrăm cu această presupoziție, de vreme ce, în absența ei, rațiunea de a fi a celor două discipline dispare. Critica literară oferă verdicte calitative, în vreme ce estetica … Continuă să citești Pe ce lume trăim?!
Poeme
BOCETE ȘI CÂNTECE DE DESPĂRȚANIE Argument N-am crezut niciodată că o să scriu versuri în stil popular. Dacă mi-ar fi spus cineva, din două una : ori aș fi zis că-i prost prezicător, ori că a confundat persoana. Nu știi ce ți se întâmplă mâine. În toiul întâmplărilor te descoperi mereu. Forja nevăzută a vieții … Continuă să citești Poeme
Odă valizei mele Valiză pe rotile, geamantan de un scriitor putere, plus ceva lumină solară, lunară, de stele. Valiză europeană, zic, pentru că nici nu știu în ce țară ți-ai avea obârșia – Germania, Franța, Polonia, Spania… aha! – model Zepter – deci, curios, dar ești din Serbia, mai bine zis purtând numele sârbului Milan … Continuă să citești
POEZIA LUI ION NEGOIȚESCU
Ca şi alţi camarazi de la „Cercul literar” sibian, Ion Negoiţescu (1921-1993) a trebuit să-şi amâne publicarea cărţilor care aveau să-l consacre în primul rând în calitate de critic literar. Debutase totuşi cu o plachetă de proză poetică, un „roman” de marcă suprarealistă, Povestea tristă a lui Ramon Ocg (1941), după ce îi apăruse în … Continuă să citești POEZIA LUI ION NEGOIȚESCU
RÂUL MORȚII
După ce ne-au debarcat de pe vapor, ne-au urcat într-un trenuleț, un fel de căruță cu scaune, care se mișca pe o linie ferată. Eu m-am urcat în prima tură în unul din cele trei vagonele, apoi trenul s-a întors și a adus celelalte fete. Ne uitam în jur, ce așezare era aceea, lăsam în … Continuă să citești RÂUL MORȚII