Literatură mare, literatură mică. Articole și studii literare, de Ana Selejan, editura Muzeul Literaturii Române, 2017, 436 p. Mereu atentă la vocația civică a scriitorului, a ceea ce în zilele noastre se cheamă public intellectual, Ana Selejan nu abandonează tema nici în această lucrare. Găsim aici texte literare din perioada 1991-2016, unele apărute în reviste, … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 10-11 / 2018 Din 2 martie. Arcadie Suceveanu (în dialog cu Gellu Dorian): Am spus-o tranșant și cu alte ocazii, o repet și acum: în critica literară și în mediul scriitoricesc din România există încă, în virtutea unor inerții, unele idei preconcepute despre literatura din Basarabia. De foarte multe ori, despre ea se … Continuă să citești Revista revistelor
Coboară dealurile la şes După pâine şi vodkă La marginea lumii Sălcii carbonizate Şi trenul de noapte… Poetul e iertat, Dumnezeu i-a luat Apocalipsa din sânge Lupta nu se mai dă… S-a împăcat cu Platon În turla bisericii Acum va scrie Memorii închipuite Pe filele nescrise Ale Timpului. Nimeni nu ridică tonul, Totul va fi … Continuă să citești Poetul la ţară
A plecat dintre noi, în urmă cu – deja – mai mult de o lună, un om care n-a fost asemenea celorlalți, nu asemenea celor azi bântuind pe pământul patriei noastre, scumpe sau nu. Neagu Djuvara a fost, așa cum s-a tot spus, ultimul boier, cel puțin din cultura română. Emoția pe care mulțimea și-a … Continuă să citești VEACUL DJUVARA S-A ÎNCHEIAT
În cel de-al 102-lea an al vieții sale, Mihai Șora este mai prezent ca niciodată în spațiul public românesc. Colindă țara în lung și în lat, participă la târguri de carte, festivaluri, conferințe, întâlniri de tot felul, desenează cu copiii și le oferă lecții de viață, este activ pe Facebook, iar postările sale sunt preluate … Continuă să citești MIHAI ȘORA – MESERIA DE OM
Sub forma ei profundă şi creatoare, obsesia devine virtute. În cazul profesorului Dumitru Irimia (1939-2009), obsesia eminesciană a atins excelenţa. Probabil că unul dintre cele mai impresionante oficii este acela al savantului care îşi consacră mare parte din viaţă unui anumit autor; savantul respectiv devine astfel nu doar marele specialist în opera examinată, ci şi … Continuă să citești OBSESIE EMINESCIANĂ
Probabil că, dacă ar trăi astăzi, lui Steinhardt i-ar fi întrucâtva dificil să privească cu detaşare graficele, hărţile şi arborii propuşi de Franco Moretti1, după cum nu ar încuraja nici avatarurile mizerabiliste care au dominat o parte a prozei şi poeziei româneşti de după 1990. S-ar îndoi probabil şi cu privire la calitatea de „roman” … Continuă să citești N. Steinhardt: un discurs în actualitate
Puține dintre conceptele cu care operează lumea modernă au parte de un tratament atât de injust precum acela de cantitate. Cantitatea a ajuns astăzi opozabilă, în discursul comun, calității. De când cu prăbușirea accelerată a importanței științelor umaniste, de când cu înlocuirea literatului, filosofului, poliglotului la cârma treburilor cetății, de către manager, informatician, inginer sau … Continuă să citești Cantitatea, nedreptățirea unui concept
Deşi a publicat doar două volume de versuri, la o distanţă de două decenii unul faţă de celălalt – Treaz între două cadrane (1968) şi Vremea călătoriilor (1989), Mihai Elin (Mihai Egli, 1941-2010) a reuşit să fie înregistrat printre poeţii semnificativi ai acestor ani. Critica a fost unanimă în a-i aprecia consecvenţa stilistică, concentrarea expresiei, … Continuă să citești RECITINDU-L PE MIHAI ELIN
În finalul unor “note clasice” pe marginea universului celebrelor Nopţi atice ale lui Aulus Gellius, considerate un monument al literaturii de abrevieri şi excerpte, al cărui întemeietor ar trebui socotit, poate, Cato cel Bătrân, cu ale sale Origini, unde se prezintă atâtea amănunte despre “historia” Romei (ab Urbe condita) şi a cetăţilor italiene, deplângeam, en … Continuă să citești Un mare clasicist român persecutat de regimul comunist
Una dintre marile mele uimiri, una dintre cele care mă fac să iubesc necondiţionat poezia, este cum e posibil ca un adolescent, un june, cum zicea regretatul Traian T. Coşovei, adică o fiinţă venită de niciunde, să se impună, încă de la debut, drept o voce lirică perfect conturată valoric, luată imediat în seamă, avându-şi … Continuă să citești EUGEN SUCIU – „O LUMÂNARE APRINSĂ LA AMBELE CAPETE”
Ce se întâmplă? Ce se întâmplă, de ce tavanul casei mele, în fiecare noapte tot mai mult, de neoprit, vai, fără greș, spre mine apăsător coboară? Și-n schimb, de ce mereu pământul și cu el podeaua tot cresc, ca burta plină de rumeguș a unui elefant enorm, nesimțitor? Ce vrea să fie asta, o menghină, … Continuă să citești poeme
Emil Ariton a apărut într-o zi la redacție, cu un aer distrat, de domn provincial pierdut prin Capitală, scotocindu-se, în fața noastră, după niște manuscrise uitate acasă, la Piatra Neamț, dar cu – totuși! –, în geantă, un volum apărut modest la o editură obscură, Corgal Press, op care la simpla răsfoire face și nu … Continuă să citești poeme
Hotelul micuţ, cochet, fusese odinioară doar o simplă vilă pentru conducătorii din regimul celălalt. Când s-a dus prima dată acolo, partea dinspre vest nu exista. Apoi, se construise la sfârşitul ultimului deceniu al secolului trecut încă un corp, prelungit din aceeaşi intrare, iar capacitatea de a găzdui se mărise simțitor, putând fi cazate acum aproape … Continuă să citești Trenul
Ziua de luni, ziua întâi a săptămânii, considerată de bun augur, e rezervată cu deosebire treburilor importante, iar dacă acestea sunt şi de durată, se încep acum. Pentru Alexandru Daneş, a se aşeza la masa de scris să înceapă o carte nouă, după o întrerupere atât de mare, constituia un eveniment, marcat ca o dată … Continuă să citești LICĂR
Îl aleseseră pe el pentru că era mai vesel decât ceilalți, nu-l acuzau pentru asta, nici nu-l decorau, era de-ajuns că se fixase undeva, acolo în superiorii săi. De la un timp, de când conducerea navei, conducerea portului, ba chiar și conducătorii țării, bătrânii conducători cu mersul lor legănat care mai păstra ceva din urmele … Continuă să citești Solul
Excelentă idee au avut Florian Roatiș și editura Polirom de a prezenta într-un singur volum toate articolele lui N. Steinhardt despre marii săi prieteni și congeneri: Eliade, Cioran, Ionescu și Noica! Reproduse după volumele ediției de autor apărută sub egida Mănăstirii Rohia și a Editurii Polirom, plus vreo patru inedite (care nu au putut apărea … Continuă să citești „DESCIFRAREA LUMII CARE TACE”
Supa de la miezul nopţii continuă prin substanţa epică şi forţa viziunii romanul de debut al Martei Petreu, Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului. Autoarea îşi focalizează noul roman pe aceleaşi obsesii majore, evocate cu realism crud: gelozia, boala ce otrăveşte iubirea, forţa malefică prin care sunt evocate relaţiile cuplului; mama, în viziune sumbră, generată de iubirea/ … Continuă să citești Supa de la miezul nopţii de Marta Petreu
O impunătoare lucrare ne oferă Zenovie Cârlugea, avînd ca obiect oamenii care, într-un fel sau altul, au făcut parte din viața lui Lucian Blaga. Avem a face cu un veritabil epos ce hașurează o parte din tabloul epocii în care a trăit autorul Spațiului mioritic, întrunind o mare diversitate de nume, de la unele binecunoscute … Continuă să citești Lumea lui Blaga
Aflat la al patrulea volum de poezie, după aliona (2007), convoi de tăcere (2009) și de-a bușilea prin aer (2013), Ștefan Ciobanu își continuă traiectoria literară sub semnul unor viziuni îndrăznețe și provocatoare, mizând pe spontaneitatea jucată a poemului, pe imaginile dure, respirând un aer suprarealist. În delirul imaginativ al poetului, apar adesea capcane textuale, … Continuă să citești Pisica. Început de igrasie
Foarte eleganta grafic carte de recitire a poemelor lui Eminescu mi-a adus imediat în minte Istoria lui Alex Ştefănescu (Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000). Sub titlul Ziua a opta, am încercat atunci, la apariţie, să înţeleg, la rece, mecanismul secret al gloriei cărţilor sale – roz-trandafirie şi negru-vineţie, în egală măsură. Bănuiam, cu argumente, că … Continuă să citești Lumea în două dimensiuni
În anii din urmă, prezența Anei Blandiana în spațiul public de la noi a devenit din ce în ce mai discretă. Militanta tumultoasă din primii ani ai tranziției, sufletul Alianței Civice, nelipsită de la manifestația maraton din Piața Universității din mai-iunie 1990 sau din ședințele pline de scântei ale Convenției Democrate, vânată fără încetare de … Continuă să citești CĂRĂRILE LIBERTĂȚII
Cum să faci din mister o putere a sufletului prădător (titlul cărții lui Emil Nicolae, apărută în 2017 la Junimea)? Sufletul prădător dând de gol capacitatea ta de creație… Dacă îi citești poezia lui Emil Nicolae, îți scoți pălăria în fața rafinamentului lui neangajat, contemplativ, al micilor-marilor neliniști metafizice — și te întrebi, asta e … Continuă să citești Emil Nicolae și sufletul prădător
„Lecția pe care voise să i-o dea era că nu poți face universul să se miște după cum îți trăsnește ție! Ceea ce punea lumea în mișcare nu erau doar puterea militară și banii. Lucrurile frumoase aveau și ele forța lor, capabilă să cutremure universul.” Cel care a plănuit această lecție estetică este Sen no … Continuă să citești Lecții de viață și de artă