Prin anii ’90 mă plimbam cu Adam Michnik prin centrul Bucureștiului. Veneam de la hotelul Minerva, unde era cazat, și ne îndreptam spre bulevardul Dacia. La Piața Romană, mă lasă vorbind singur și se repede spre o tarabă cu cărți, cum erau multe în acea vreme, în fața blocului cu coloane. Se întoarce în fugă … Continuă să citești Paul Goma, celebrat la Chișinău
Cum-necum, s-a nimerit ca, exact de Ziua Mondială a Selfie-ului(!!) – această inextinguibilă modă a fiecărei zile dedicate oricărui amănunt al vieții noastre, de la somn, sutien, fericire, creier sau sărut, până la ape termale, clorofilă, soare, pământ și selfie – deci, s-a întâmplat să trec pe Calea Victoriei, prin dreptul Galeriei Galateea. Unul dintre … Continuă să citești Selfie-Țibacov
Editura Gallimard își propusese ca în anul 2018 să reediteze pamfletele antisemite ale lui Céline. Semnaseră chiar un contract de cedare a drepturilor de autor cu văduva scriitorului, Lucette Destouches (în vârstă de 105 ani, dar pe deplin lucidă și foarte activă) și făcuseră public proiectul. A urmat însă o polemică foarte agresivă între cei … Continuă să citești Adolf Hitler și românii
Prin simpla parcurgere a aparițiilor editoriale semnate de poetul ieșean Lucian Vasiliu, de la debutul cu Mona-Monada (Editura Junimea, 1981) și până la recentul volum Cod numeric personal (Cartea Românească, 2018), cititorul realizează că autorul e unul din cei mai prolifici poeți ai generației ’80. Mă grăbesc să adaug: prolificitatea în poezie nu este, în … Continuă să citești Cod numeric personal
Scrisoare către un prieten şi înapoi către ţară: un manifest, de Ruxandra Cesereanu, col. Biblioteca românească, Editura Paralela 45, 2018, 72 p. Conștiința și infernul concentraționar au constituit tema unei aprige cercetătoare pentru care mersul și demersul fac dintotdeauna casă bună împreună. Mai nou, mersul și mărșăluirea. Ruxandra Cesereanu știe să fie prezentă în aflarea … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 29 Din 29 iunie 2018. Răzvan Voncu — Spusă cinic, povestea sună așa: România a pierdut cel de-Al Doilea Război Mondial și, printr-o abuzivă interpretare a dreptului internațional, ocupantul nu s-a mulțumit cu ocupația, ci i-a și impus regimul politic, împotriva voinței imensei majorități a locuitorilor ei. Acest regim, la rândul său, nu … Continuă să citești revista revistelor
Nu de mult a fost comemorat la Teatrul Național din București Corneliu Coposu, cel căruia încă și azi i se mai spune, postum, Seniorul. Prilej de a dezvălui un testament al său, de fapt, cum reiese și din relatarea de la rubrica miscellanea a acestui număr din VR, o mărturie asupra traiectoriei sale pe acest … Continuă să citești MORALA ȘI POLITICA
Cred că orice scriitor adevărat are, dacă e sincer cu el însuși, nostalgia creării unei capodopere anterioare operei sale, nostalgie în care pot intra deopotrivă admirație, invidie, gelozie, uneori chiar ură. De aceea ne-am gândit la un mic chestionar în această privință, adresat unora dintre scriitorii noștri contemporani: Ce carte/cărți din literatura română și/sau universală … Continuă să citești Invidii creatoare
Regretatul Adrian Marino obișnuia să compare epoca de după perioada comunismului cu anii care au urmat revoluției de la 1848. Era o epocă a eliberării, a marilor deschideri, a modernizării în toate domeniile, în care o țară întreagă era de reconstruit. Vechii pașoptiști au profitat din plin de șansa lor. România lor a început procesul … Continuă să citești ANII DE UCENICIE AI LUI ION I.C. BRĂTIANU
Comparatistul, istoricul literar și lingvistul Alexandru Ciorănescu (1911-1999) a intrat în conștiința publică românească drept unul dintre marii intelectuali exilați care s-au adaptat în lumea hispanică și apoi s-au pierdut în ea. Foarte puțini știu însă că, în realitate, prezența lui Alexandru Ciorănescu în cultura română a fost una continuă și substanțială, chiar dacă ea … Continuă să citești ÎNTÂLNIRILE LUI ALEXANDRU CIORĂNESCU
Motto: „Adevăratul orator trebuie să aibă vocea sonoră şi accentuată, gestul sobru, dar potrivit, limba curată şi curgătoare, înşiruirea ideilor trebuie să fie firească, argumentarea gradată, puternică şi mai ales logică, căci scopul cuvântării nu este de a impune, ci de a convinge” (Iacob Negruzzi) Marele clasic Barbu Ştefănescu Delavrancea (11 apr. 1858 – 29 … Continuă să citești Delavrancea, 100 de ani de nemurire
„Iubirea e puterea de a te învinge pe tine” Gheorghe Simon are rarissima vocație a scriitorilor ce-și fac din Poezie un credo, un crez, o ars poetica. În numele ei sunt gata de jertfă. Prilejul de a-i cunoaște poemele ne este dat de masiva și eleganta selecție din volume apărute între 1984 și 2015, Teofania … Continuă să citești GHEORGHE SIMON: POEZIA, UN UNIVERS FONO-LOGO-CENTRIC
Asupra sursei literare externe care a împins la noi tema ruinelor, ajunsă subiectul favorit al poeziei româneşti timp de patru decenii în veacul al XIX-lea, în perioada 1830-1870, grammatici certant. Istoricii literari mai vechi au avut opinii şi preferinţe divergente: au fost propuşi Volney (Bogdan-Duică, N. Cartojan, D. Popovici), Lamartine (N. I. Apostolescu, I. M. … Continuă să citești VOLNEY, UN LUMINIST PREROMANTIC
Je te vois E prea multă linişte aici în universul nostru Unde eşti tu sunt sânii tăi calzi coapsele tale legănate şi buzele care tac Pomenesc mai des de tine când nu eşti eşti după uşi străzi cartiere întregi Dincolo de rutină nu e nimic special pentru a crea un vis un mister o maşină … Continuă să citești poeme
Îl găsise taman la Brăila, pe bulevardul Cuza, la numărul 269; într-adevăr, n-aveai cum să te înşeli în privinţa casei, după cum îi scrisese. Era o casă veche, boierească, pe care vremurile o aduseseră la condiţia de relicvă demnă, purtându-şi stoic mândria la care cei de viţă veche nu renunţaseră nici în faţa sărăcirii, nici … Continuă să citești FUGARUL
LAMENTO Trecutul e sortit uitării Suntem adesea înclinaţi s-o credem Dar nu cînd fiul tău se află-n criptă. Trecutul e-un tărîm atunci De-ntors aducerile-aminte Un loc de jalea dulce luminat Durerea stinsă ne-aduce viaţa înainte. Găsesc azil în frumuseţea veche doar chipul să-l mai văd o dată Parade murmurînd de adunări şoptind rămasuri bune Celor … Continuă să citești Un poem
culcați pe spate culcați pe spate, cercetăm oasele proeminente ale cuvintelor orbitând o ceață flotantă – astfel se prind în tentacule păreri despre iluminații din Bavaria, despre fractali, despre picturile lui Ocampo sau chiar despre indicele glicemic al cartofilor. culcați pe spate, sesizăm că articulațiile minților noastre se înțepenesc în viitor – acolo se urzesc … Continuă să citești poeme
José Lezama Lima vorbea, în Paradiso, cunoscutul său roman (pe care, în paranteză fie spus, scriitorul îl considera „poem”) apărut în anul 1966 şi ajuns, astăzi, aproape un obiect de cult pentru oamenii de litere din spaţiul cultural hispano-american, despre „seriozitatea bucuroasă” a liricii, sintagmă pe care, după mai bine de patru decenii, în 2007, … Continuă să citești Poezie latino-americană
Antologiile, după umila mea părere, sunt formula perfectă a istoriei literare. Lucia Țurcanu, un bun critic de poezie de la Chişinău, adună în volumul Caligrafii , apărut la Editura Cartier, poemele exponenţiale ale basarabenilor din generaţia ‘70. O promoție de poeţi (atât de apropiați ca vârstă, încât ar fi putut să fie colegi de clasă), … Continuă să citești GENERAȚIA CALOFILILOR
Redutabil exeget al lui I. L. Caragiale (neîndoios cel mai de seamă în prezent), Gelu Negrea ne apare acum în ipostaza d-sale de eseist, pînă la un punct apropiat, după cum putem lesne constata, de spiritul autorului Scrisorii pierdute. Același scepticism, aceeași relativizare a mai tuturor factorilor intrați în colimatorul propriu, aceeași mefiență față de … Continuă să citești Un specific etnic
Editorul a pus în umbră poetul, nu-i nicio îndoială. Altminteri, deloc trecut cu vederea – dovadă grupajul de referinţe critice care încheia antologia Acţiunea interioară şi numele adunate în antologia de acum (au scris despre el Nicolae Manolescu, Laurenţiu Ulici, Eugen Simion, Gh. Grigurcu, C. Stănescu, Ion Bogdan Lefter, Gheorghe Crăciun, Bogdan Ghiu, Tania Radu, … Continuă să citești „Ce creier uriaş are cuvântul”
Proza lui Nicolae Prelipceanu, cea din cel mai recent volum al său, Roman sub acoperire, este o prelungire cu alte mijloace a universului său poetic. Te izbește aceeași notă existențială, aceeași căutare de sine într-un univers confuz, în care micile revelații țâșnesc din întâmplări dintre cele mai anodine, aceeași disperată nevoie de orientare într-o lume … Continuă să citești ÎNTÂMPLĂRI ALE VIEȚII
Relativ puţin cunoscută şi încă şi mai puţin citită în Occident, poate cu câteva excepţii notabile (Boris Pahor, Aleš Debeljak sau Drago Jančar), literatura slovenă contemporană reprezintă o adevărată revelaţie; mai ales pentru cititorul român. Căci, departe de a găsi în cărţile autorilor de limbă slovenă acel provincialism sau acel paseism tematic ori stilistic despre … Continuă să citești A PRIVI ȘI A CITI. SAU DESPRE JOCURILE LITERATURII
Elogiul vanității1, volumul lui Andrei Vieru, mi-a amintit, prin titlu, și nu numai, de cartea filosofului renascentist Erasmus din Rotterdam, Elogiul nebuniei. Cu deosebirea că m-a amuzat mai puțin. Căci nu despre „a fost odată ca niciodată” este vorba acum, ci despre timpul prezent, adică despre mine, despre tine și despre ceilalți (iată, deja o … Continuă să citești ELOGIUL UNEI NEBUNII CONTEMPORANE