Începem cu anunțul: o selecție de peste 140 de stampe japoneze din secolele XVIII și XIX, reprezentând actori celebri ai teatrului kabuki și care provin din colecția privată George Șerban, a fost prezentată pentru prima oară publicului românesc, la Teatrul Național din București, timp de două luni. Expoziția de stampe japoneze Actori și scene de … Continuă să citești Kabuki-Show
II. În același timp, corpul este un străin. Corpul este cel ce vine, cel ce se prezintă, (prezentul), cel care spune: iată-mă! Aleph este imuabilul, absența, proiecția în absolut. Starea fundamentală a poeziei: această mirare de a avea un trup. Dacă și Cuvântul a căpătat trup… dar Trupul este Rana și, finalmente, Moartea. Trupul este … Continuă să citești NICHITA STĂNESCU. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA LUI A
Oaia dogmatică De când a fost publicată de Alecsandri în gazeta Bucovina a fraților Hurmuzachi din Cernăuți, la 18 februarie 1850, balada Miorița circulă prin lume drept cel mai ilustrativ tezaur al sufletului românesc. Din păcate, discursuri patriotarde au redus-o la un bagaj lirico-dramatic numai bun de a ilustra lipsa de profunzime a naționalismului nostru … Continuă să citești La umbra frunzei de salcâm
Intrarea lui Tudor Arghezi în poezie se face sub cupola simbolismului. Cel care l-a publicat și l-a promovat a fost Al. Macedonski, aflat în permanență lipsă de discipoli. A găsit și în tânărul Ion Theo acea scânteie divină care să-i motiveze prezența în Literatorul și Liga ortodoxă, lăudând până la exaltare calitățile celui care bătea … Continuă să citești Tudor Arghezi sub semnul „Agatelor negre”
Mai întâi trebuie că a fost un băiat curios, însetat de cunoaștere, un băiat foarte-foarte frumos și deștept, nu l-am cunoscut la vârsta aceea, a copilăriei și adolescenței, dar sunt sigur că avea, ca învățăcel, sclipiri de geniu. Și resimțea, pot să jur, o chemare de sus, neclătinată în timp. Când l-am întâlnit, în urmă … Continuă să citești FLORIN CARAGIU: „SÂNGE CURAT”
*** omul care este iubit poate suporta orice ca hârtia suferințele lui sunt cuvinte pe o coală pe care le citește ca pe o poveste de viață a unui scriitor de departe pentru că iubirea ne trage de aproape departe și de departe aproape așa că acum în smerita mea suferință dau slavă lui Dumnezeu … Continuă să citești poeme
După 1990, literatura română contemporană și-a adăugat un capitol nou: literatura spațiului concentraționar sau literatura detenției comuniste, constituită din poezie cvasi-folclorică, care a avut în închisorile comuniste o circulație orală, cu texte de Nichifor Crainic, Radu Gyr, Andrei Ciurunga ș.a. și o și mai bogată literatură memorialistică (jurnale, autobiografii, interviuri), scrisă și publicată după căderea … Continuă să citești ÎNSEMNĂRI DESPRE LITERATURA DETENȚIEI COMUNISTE*
Numele, da, numele ei, se gândise pentru prima oară la legătura tainică între Fabia şi Fabiana când îi descoperise vechimea în cronica aceea slavă ce pomenea de o misterioasă Fabia plecată în secolul XV de la curtea Poloniei, în pribegie, într-un ţinut din Estul Europei. Parcă i se luminase dintr-o dată mintea. – Uite de … Continuă să citești CEAȚA
– Ha, ha, ha, râse ea din toată inima, am fost convinsă că te cheamă Ciuciu. – Nu, stimată doamnă… – Domnişoară… atâta vreme cât nu-mi va cădea cu tronc vreun bărbat. Deocamdată însă… – Domnişoară Miriam, Ciuciu e o poreclă pe care mi-am dat-o singur în glumă. Doamne, gândi el, e graţioasă şi fragilă … Continuă să citești CIUCIU
După seceta prelungită, cu toate că oamenii efectuaseră mai multe praşile, văzând că vrejurile cartofilor plesneau ca vreascurile uscate, concluzia localnicilor era că munca lor a fost în zadar: recolta de cartofi arăta de tot plânsul, cele mai frumoase exemplare erau cam cât oul de bibilică, adică erau cartofi buni pentru sămânţă, nu pentru păstrat … Continuă să citești ŢĂRAN
1 În studenția mea, unul dintre puținii prieteni cu care discutam despre Camus și Kafka era Eugen Cioclea (1948–2013), pe atunci și el debutant în ale poeziei, plecat să-și continue studiile la Facultatea Fizică-Matematică a Universită?i ?Lomonosov? din Moscova. Corespondam, primindu-i scrisorile la c?minul nr. 7 al Universit??ii moldave, pe strada Ismail din Chi?in?u. Din … Continuă să citești Prietenul, cărțile și întâmplările aproape fantastice
13 La trecători dansatori de tămâie, regatul sporește-n pustiu – un vânt adie înșelător – umbră sau trup, femeia pierdută într-o nelegiuire lângă malul de ceară. Și ninge cu solzi de nisip peste corturi, parcă de trupuri am fi despărțiți cu nuielușa tristeții – doar mâinile mai au fericirea de a locui într-o sărbătoare a … Continuă să citești RADIAȚIA CUBULUI
(Premiul VR la Festivalul-concurs Porni „Luceafărul”, ediția XXXVII, Botoșani, 15-17 iunie 2018) ODESA Când am revenit peste câțiva ani Am înțepenit toți patru Au rămas doar salcâmii Câinele roșcat, deja bătrân Oamenii străini Marea calmă, fără valuri Krasnîe Zori dărâmat Și garduri, garduri, garduri Salcâmul miroase a Odesa. Lesa legată de deget Pescuitul cu tata … Continuă să citești poeme
Discret, senin, departe de ochii lumii, ne-a părăsit în primele zile ale lunii iulie academicianul Dimitrie Vatamaniuc. Avea 98 de ani (n. 25 septembrie 1920). Moartea sa nu a fost prilej de prime time news, televiziunile nu și-au întrerupt programele pentru a o anunța, opinia publică nu s-a cutremurat. Și totuși, România l-a pierdut pe … Continuă să citești BANALITATEA ERUDIȚIEI
S-a născut la Cracovia, unde trăieşte și azi. A studiat la Academia de arte plastice din localitate. În anul 1961 debutează în paginile presei literare. A funcţionat ca redactor la Editura Literară, unde împreună cu Ireneusz Kania și cu traducătorul Zbigniew Szuperski au publicat în anii 70-80 ai secolului trecut plachete de poezii din Nichita … Continuă să citești Poeme de Ewa LIPSKA (1945)
Iulian Ciocan este unul dintre cei mai cunoscuţi romancieri basarabeni de azi. Trei romane i-au fost tipărite la Polirom şi unul la Tracus Arte, unele fiindu-i editate şi în străinătate. Împreună, acestea alcătuiesc o „tetralogie a tranziţiei”. Când era să moară Brejnev surprinde faza de „descreştere” a istoriei imperiului sovietic; Tărâmul lui Saşa Kozak e … Continuă să citești DAMA DE CUPĂ
Ultimul volum al lui Niculae Gheran e în bună parte unul de memorialistică. O memorialistică relaxată, răsfirată într-o mare diversitate de episoade, cu intermitențe care nu impietează totuși asupra caracterului său unitar. O memorialistică „de bilanț”, animată de răspicate reacții umorale, căreia longevitatea autorului îi acordă coincidența cu un amplu capitol de istorie. Acolo unde … Continuă să citești Memorialistice
Pe fundalul unui spectacol cu Burghezul gentilom regizat de Mihai Măniuţiu la Teatrul Maghiar de Stat (pe care tocmai l-am văzut), traversez noua lui carte de poeme, Avionul fantomă, şi volumul de proze Fantome în Las Vegas, ambele apărute la Tracus Arte. Recapitulez tot ce-am scris de-a lungul anilor despre Mihai Măniuţiu şi verific încă … Continuă să citești Fâşia crepusculară
Nu l-am cunoscut pe N. Carandino. Aș fi avut șansa să o fac în primii ani de după căderea comunismului, dar fascinația personalităților întâlnite atunci în primul cerc al Partidului Alianței Civice (Nicolae Manolescu, Dan Grigore, Ștefan Augustin-Doinaș, Mircea Ciobanu, Al. Paleologu, Mihai Șora, Neagu Djuvara, Stere Gulea, Ștefan Radof etc.) mi-a lăsat prea puțină … Continuă să citești UN GAZETAR DE ȘCOALĂ VECHE
Aşteptându-i pe barbari, romanul publicat în anul 1980 de scriitorul de origine sud-africană J.M. Coetzee a fost considerat în mod unanim „o realizare artistică de excepţie”, confirmând „un talent narativ remarcabil”. Beneficiind de o relativă relaxare a stilului alert şi tensionat din romanul anterior, In the Heart of the Country (1977), şi făcând dovada deplinei … Continuă să citești Africa de Sud dincolo de alb și negru
A doua viață așteaptă să fie dorită. A doua viață se oferă celor care o caută. A doua viață este a oamenilor nemulțumiți de singura lor viață, chiar și hrănită la sânul celei mai bune dintre mamele posibile. A doua viață rupe gratii, abolește limite, e a ființelor sufocate între zidurile cotidianului. A doua viață … Continuă să citești A doua viață
Nu știu dacă era același cenușiu-depresiv. Dar a fost mereu sediu de putere. Mai întâi, în regimul chezaro-crăiesc, acolo unde sute de funcționari adunau impozitele din acest capăt de lume. Apoi, a fost transformat în tribunal. Apoi, județeana de partid. Și, în fine, muzeu. Muzeul de Artă Arad. O clădire lătăreață, așezată serios pe pământ. … Continuă să citești CUIB DE LUMINĂ
Filmul Foxtrot a obținut Marele Premiu al juriului la Festivalul de la Veneția (2017). Regizorul Samuel Maoz obținuse cu ocazia filmului de debut – Lebanon – tot la Veneția, Leul de Aur, în 2009. În filmul de debut, cineastul israelian abordase tema războiului din țara cedrilor prin ochii unor tineri soldați ajunși, întâmplător sau nu, … Continuă să citești Pași de dans și nu prea – „Foxtrot” și „Charleston”
Spre sfârșitul stagiunii trecute, Andrei Șerban a revenit pe două scene din București, la Comedie și la unteatru. Cele două spectacole, de fapt mai multe, vom vedea de ce, au fost niște adevărate evenimente, care ne-au făcut să regretăm că marele regizor nu este invitat să lucreze mai des și în alte teatre. Au fost … Continuă să citești EVENIMENTE CU ANDREI ȘERBAN