(leacuri împotriva morții) 65. Nici o ispită nu mai înseamnă decît gîndul irosit pe nimic, nici o fericire nu mai înseamnă decît viitorul care nu va fi niciodată trecut nici o grijă nu mai înseamnă decît pasul următor înapoi nici o iluzie nu mai înseamnă decît viața pe care nu o trăiești nici o zi … Continuă să citești GRAMOTE
Cartea cea mai recentă a lui Ion Druță se deschide cu amintiri ale epocii „chișinăuiene” din biografia scriitorului. Urmează nuvela – având ca pretext autobiografic o întâlnire a prozatorului cu cititorii – intitulată Bucovineana. În fine, o schiță de roman, beletristică pură, Katiușa (amintind cumva de O zi din viața lui Ivan Denisovici a lui … Continuă să citești CE ASCUNDE „CĂSUȚA DE LA RĂSCRUCE”?
Editura Școala Ardeleană a ales să deschidă Seria de autor Mircea Zaciu cu a doua ediție a volumului Ca o imensă scenă, Transilvania…, inițiativa pornind de la Radu Zaciu, fiul profesorului clujean. Prima ediție apăruse la București, în 1996, și, în forfota acelor ani, nu a stârnit interesul meritat. Reeditată acum, în anul Centenarului Marii … Continuă să citești Mircea Zaciu și „Transilvania gânditoare”
Când mă gândesc la Petre Stoica, mintea îmi zboară automat la titlul unui celebru roman al scriitorului mexican Carlos Fuentes, The Old Gringo. Îl revăd în amintire, la începutul anilor ’80, instalat la o masă de la restaurantul Uniunii Scriitorilor, de la parterul Casei Monteoru, precum un șerif bonom și vesel din vestul sălbatic la … Continuă să citești THE OLD GRINGO
Fiind dramaturg elisabetan, nu romancier contemporan, William Shakespeare și-a elaborat creațiile mai cu seamă pe baza principiului unei „metaforice opacități strategice”, așa cum a numit Stephen Greenblatt maniera specifică a bardului din Avon de a scrie și de a încifra/ descifra (adesea doar parțial) simbolurile care îi marchează opera și semnificațiile acestora. E vorba, se … Continuă să citești MAI MULT DECÂT JOCURI DE COPII
Sunt săptămâni de când, din vreme în vreme, mă întorc la meditația mea asupra a ce mai înseamnă pentru lumea contemporană originalitatea. În răspărul reflecțiilor, iluzia. Mă încăpățânez să trasez conturul originalității în pofida supei universale în care fierbem toți, fără colac de salvare, iar gândurile se chircesc în prezența unei creaturi bizare, necunoscute, a … Continuă să citești ILUZIA ȘI STRĂDUINȚA ORIGINALITĂȚII
Văzusem la viața mea tot felul de ateliere. De la Atelierele Grivița sau atelierul de tâmplărie al demult răposatului nea Sandu, pierdut în hățișurile memoriei din îndepărtata mea curte a copilăriei, până la atelierele lui, aleg la întâmplare, Ștefan Câlția, Horea Paștina sau Mircia Dumitrescu. Ori, de la atelierul lui Aurel Vlad, în care „monștrii” … Continuă să citești KLIMTOLOGIA LUI BRÂNCUȘI
Semnatarul acestor rânduri a fost invitat într-un juriu internațional la Festivalul Filmului de dragoste găzduit la Varna (între 24 august și 3 septembrie). Frumoasa surpriză pregătită pentru toți cinefilii, dar și pentru critici sau istorici de film, a fost invitarea în programul Festivalului Dragostea-i o nebunie, ajuns la cea de a 26-a ediție, a principalelor … Continuă să citești Câteva opere cinematografice importante la sfârșit de vară
Dacă străbați cu mașina drumul dintre Deva și Reșița ai surpriza ca în inima vechii Dacii, la doi pași de Sarmisegetuza, printre localități cu superbe nume neaoșe, să-ți răsară în fața ochilor una cu o denumire cel puțin insolită: General Berthelot. La propunerea lui Nicolae Iorga, statul român l-a împroprietărit pe acest erou al primului … Continuă să citești Cronica Marelui Război
De regulă, istoria conflagrațiilor și a urii universale ne-a învățat că, atunci când un soldat e luat prizonier, negreșit el va îndura cele mai cumplite chinuri. Toposul concentraționar – oriunde s-a situat el geografic, pe orice paralelă sau meridian ale acestei lumi – a fost sinonim cu Infernul, distrugând milioane de vieți și deteriorând iremediabil … Continuă să citești Arta de lagăr
Printr-o coincidență, sugestia de a diserta asupra balansului „Tehnologie versus Natura Umană” în creația de Science-Fiction s-a înfiripat în primăvara lui 2016, când două reviste pe care le urmăresc sistematic – CHIP România și research*eu – au publicat o serie de articole dedicate acelui nod al evoluției societății umane când se presupune că va avea … Continuă să citești Filon omenesc în creațiile SF
Până mai ieri, aveam prejudecata că marea majoritate a emigranților noștri e formată mai ales din zidari, lucrători agricoli („căpșunari”), asistente medicale, femei care oblojesc bătrânețile unor oameni bogați, chelnerițe cu jumătate de normă sau pur și simplu fete obligate să practice cea mai veche meserie din lume. Realitatea de azi mă obligă să-mi schimb … Continuă să citești „A transforma un poem în eșarfă”
Volumul Icoana din apă are o structură a cărei axă este indicată de titlu. Sintagma din titlu se află în 18 din cele 71 poezii ale cărții, iar elementele ei componente, icoana și apa, luate separat, sunt invocate în alte 42 poezii. Receptarea rațională a versurilor impune, așadar, pătrunderea sensului titlului în formularea sa integrală, … Continuă să citești Chipul ermetismului postmodern
Între Beckley și București: Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu citiți la Barcelona de un critic american, de D. Sam Abrams, Editura Meronia, 2018, 124 p. Un critic literar originar din West Virginia, american get-beget, ajunge să studieze și să predea în Barcelona, deținând o vreme, ca public intellectual, și funcția de secretar al Centrului … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 39 Din 31 august 2018. Gabriel Chifu, „Cum suntem după o sută de ani”: Suntem conduși de oameni precari intelectual (pentru care exprimarea în limba română e un supliciu, e o probă mai grea decât mersul pe sârmă la mare înălțime!), de oameni incompetenți, care schimbă agenda publică, prioritățile legislative, în folosul lor … Continuă să citești revista revistelor
Între 4 și 9 septembrie, Uniunea Scriitorilor din România a organizat cea de-a opta ediție a Turnirului de Poezie. Orașul gazdă a fost orașul grecesc Alexandroupoli, aflat pe malul Mării Egee. Au concurat: Horia Gârbea, Eugen Suciu, Bogdan Ghiu, Liviu Ioan Stoiciu, Nicolae Prelipceanu și Ioan Es. Pop din partea filialei de București; Mircea Bârsilă, … Continuă să citești Poezie română în Grecia
Unde-i – mă întreb – lumea de altădată: o lume în care femeile aveau o mai mare predispoziție, în comparație cu bărbații, pentru cele divine. Unde-s bărbații ce se credeau niște zei și, în consecință, nu-i mai interesa nici o dorință pământească: Orfeu, Eumolpizii de la Eleusis și nemuritorul Pitagora, filosoful identificat cu Apollo prin … Continuă să citești SAECULUM
Ignoranța face ravagii în multe feluri, dar în primul rând lăsând deschisă calea manipulării celor supuși ei cu tot felul de informații false și știri alarmiste. Așa de pildă a fost cazul acelei doamne care scrie romane și și le vinde cutreierând țara cu un fel de microbuz amenajat ca locuință și, care, oprită undeva … Continuă să citești SELFIE CU OASELE LUI EMINESCU ȘI BRÂNCUȘI
Două comentarii despre volumul Scurtă istorie. Panorama alternativă asupra literaturii române de Mihai Zamfir (vezi și FLORIN TOMA: STIL ŞI BUNĂ PURTARE CU LITERATURA) Volumul al doilea al Scurtei istorii. Panorama alternativă a literaturii române îndreptățește pe deplin așteptarea și interesul cititorilor care au parcurs prima parte a tratatului. În fond, rezultatul dificilei întreprinderi de a da o … Continuă să citești Mihai Zamfir: panorama istorică și amprenta stilistică a literaturii
Două comentarii despre volumul Scurtă istorie. Panorama alternativă asupra literaturii române de Mihai Zamfir (vezi și LĂCRĂMIOARA PETRESCU – MIHAI ZAMFIR: PANORAMA ISTORICĂ ȘI AMPRENTA STILISTICĂ A LITERATURII) Precizare: Aceasta nu este o cronică literară, ci un şir de (con)sideraţii pe marginea unui preţios manual de îndrumător. Profesorul Mihai Zamfir – al cărui student m-am întâmplat a-i … Continuă să citești STIL ŞI BUNĂ PURTARE CU LITERATURA
Mi s-a întâmplat de vreo câteva ori (nu recent, e adevărat) să văd pe cineva izbucnind în râs, în timp ce parcurgea paginile vreunei cărți. O dată eram într-un tren, a doua oară nu-mi mai amintesc cu exactitate unde. Se întâmpla în mileniul trecut. Cumva, mi se pare greu de crezut că scene de genul … Continuă să citești Despre umor, numai de bine
Yves di Manno în conversație cu Sebastian Reichmann Yves di Manno: Când am descoperit – plecând de la Pound în special – această poezie americană care ne pare astăzi atât de apropiată, ceea ce m-a uimit imediat a fost diferența profundă față de tot ce puteai găsi în peisajul francez, mai ales în contextul de atunci. … Continuă să citești Un prim pas spre o poezie obiectivă
Unul dintre cele mai așteptate momente ale verii era pentru mine cel în care Casa Albă făcea publice cărțile pe care fostul președinte Barack Obama le lua cu el în bagajul de vacanță. În general, erau în jur de 10 volume (cam mult). Despre unele vorbea cu diverse prilejuri, pe altele nu le-a mai amintit … Continuă să citești CĂRȚILE DIN BAGAJUL DE VACANȚĂ
Plecând de la o crestomaţie de texte franţuzeşti Am luat primele ore de limbǎ francezǎ – pe la 10 – 11 ani – cu misterioasa domnişoarǎ Renaté-Angela, o femeie în jur de 52 – 55 de ani care locuia împreunǎ cu mama sa într-un conac boieresc vechi dar cochet, situat la 10 minute distanţǎ de … Continuă să citești Memorie și literatură