Cartea nimicului, de Mariana Criș, Editura Tracus Arte, 2018, 44 pagini Dacă prezentul este tern și fără perspectivă – sau nimicul e singura perspectivă – poetul (poeta în cazul acesta) știe să vadă și să alchimizeze tot ceea ce vede: „cel ce purifică viaţa de zi cu zi, prin simplul miracol de a-şi păstra, în … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 23 Din 31 mai 2019. Ioan-Aurel Pop, la Comentarii critice: Autor al cărții recent apărute – „1848-1989: de la Primul la Noul ʼ48” –, Adrian Niculescu propune o comparație a celor două revoluții, situate la aproape un secol și jumătate una de alta, iar primul numitor comun remarcat este setea de libertate a … Continuă să citești revista revistelor
S-a stins o flacără. O dăruită slujitoare a artei literare româneşti pe tărâmul traducerii. A fost una dintre cele mai luminoase prezenţe în lumea noastră scriitoricească. O fiinţă total inocentă, funciar incapabilă de resentimente şi de porniri spre răzbunare, în pofida nedreptăţii şi suferinţelor detenţiei politice de care a avut parte. Nu a dorit să-i … Continuă să citești In memoriam Micaela Ghiţescu
Unde se duc lucrurile pe care le pierdem, cruciuliţe sau monede, bilete pe care ne-am notat vreun citat salvator, sau vreun vis luminos? Unde se adună cele pierdute prin gări, aeroporturi sau porturi? Alcătuiesc ele un munte de zăpadă, un refugiu incredibil de pur, printre mormane de nea murdare de viteza secolului, pe marginea autostrăzii? … Continuă să citești UNDE SE DUC LUCRURILE…?
Un poet de altădată, așa cum șade bine, în era noastră, poeților, povestea cum încercase mama lui să se debaraseze de el încă de pe când îl purta în propria-i burtă. A sărit și de pe dulap, după ce încercase leacurile de la țară, că de-acolo se trăgea poetul; „dar eu, al dracului, nu m-am … Continuă să citești Primii oameni, ultimii oameni
„O, eşti frumos cum numa-n vis/ Un demon se arată” Adâncind motivul demonic dincolo de reducția daimonică operată de Tudor Vianu1, dăm în opera eminesciană de biografia romantică a rebelului perpetuu, a demonului frumos ca un arhanghel și martir ca Prometeu, singurul care s-a ridicat împotriva tiraniei unui Dumnezeu nedrept și uzurpator. De la Paradise … Continuă să citești Recitind „Luceafărul”
Despre Caragiale, clasicul a cărui actualitate își alimentează prospețimea din lumea-circ, trăită și în cotidian, s-au pronunțat mai mulți critici, seria fiind deschisă de Titu Maiorescu, pentru ca, în timp, să fie ilustrată și de alte mari personalități ale culturii române, de la G. Ibrăileanu la Ș. Cioculescu, de la I. Constantinescu la Șt. Cazimir, … Continuă să citești Aspecte ale comunicării în „Conu Leonida față cu reacțiunea”
În spiritul tradiționalei receptivități la alteritate a culturii noastre, sunt întreprinse adesea cercetări remarcabile ce merită să fie cunoscute și de un public mai larg decât cel strict specializat. Este cazul unui volum despre metaforizarea tipică universului poetic al Nordului scandinav medieval, apărut sub semnătura poetei și prozatoarei clujene Flavia Teoc, captivată de acest fenomen … Continuă să citești Arta de a dobândi miedul poeziei
Sunt probabil printre puţinii oameni în viaţă, în anturajul cărora excepţionalul cărturar şi om de litere Alexandru Ciorănescu, în 1992, într-un ceas de tihnă, în casa unui prieten de şcoală din Moroienii natali, a vorbit în treacăt despre amănuntul destul de straniu al întoarcerii clandestine în ţară, împreună cu profesorul Aurelio Răuţă, după aproape patru … Continuă să citești În jurul Amintirilor inedite ale lui Alexandru Ciorănescu
Aplecată deasupra lui halatul cu un nasture desfăcut și pielea fină între falezele albe și scobite cu miros de fier de călcat flori ofilite și ceară tămâioasă care se topește deasupra lui în ambulanța care gonește spre interminabile albe coridoare unde un fir roșu străbate vertiginos tavanul odată cu vocile agitate care strigă nedeslușit și … Continuă să citești Despre ipocrizia unei imaginații tulburate
Astăzi este o zi de miercuri. Vine după o zi de marţi, în care eu am ţinut un post negru, postul sfântului Anton. Se zice că celor care ţin douăsprezece marţe consecutive acest post, sfântul le îndeplineşte orice dorinţă. Afară, e o vreme mohorâtă, dar în sufletul meu e sărbătoare. Eu sunt la cea de-a … Continuă să citești Curtea
Hamboc, pădurea dealuri, dealuri croite de iepuri uriaşi ieri aveam o limbă uscată de vânt azi batem cuiele de fier în dricul căruţei, spălăm curtea şi strângem căruţele roată, roată lângă roată, spate în spate cu pomul ales ca o rugăciune în doi inima căruţei, precum catargul apelor, este lemn din pădurea bunicului Gavril el … Continuă să citești poeme
singurătate sporește-mi singurătatea înger ascuns în mărul putred întunecă-mă sorbindu-mi toată seva plăcerii să par ecoul lemnului din cruce izbit de ceasul-rozariu fructe amar-crepusculare cerșesc în amurgul-sirenă strigătul cald al frunzelor stinse pribeag mă trezesc în interiorul cuvântului zeului de hârtie și visul nu îmi este vis de data aceasta e doar un tremurat al … Continuă să citești poeme
Era? Eu cred că nu. Deşi, n-am văzut niciodată acea listă. Dar, cine ştie. La sfârşitul lui decembrie 1987 şi începutul lui ianuarie 1988, am intrat pentru prima dată în Cernăuţi şi în Chişinău. Pe rând. În Cernăuţi am vrut să văd – şi n-am văzut-o – Casa lui Aron Pumnul. Ghidul nostru, un localnic … Continuă să citești Era aniversarea lui B.P. Hasdeu pe Lista CC?
În peisajul „literaturii sovietice moldoveneşti”, Leo Butnaru se impunea de la început cu un stil mai altfel. În memoria criticii impresioniste, a intrat această poezie din 1971, intitulată Peisaj: „Purpuriu e tractorul/ trecând peste câmp – enorm/ mac sunător/ ce-şi afânează solul din/ jurul propriei sale tulpini.// Hei, hei!/ Cum e/ trac-to-ris-tu-le/ ziua întreagă să … Continuă să citești Leo Butnaru, „modernul”
Să-ţi găseşti „tema vieţii” şi s-o dezvolţi într-un eseu la vârsta maturităţii depline e un privilegiu rar. Iar Horia-Roman Patapievici, acest intelectual erudit, împătimit de cunoaştere (vezi Zbor în bătaia săgeţii) este un privilegiat în acest sens. Am putea spune că prin el paradisul şi-a găsit hermeneutul, precum vioara interpretul ideal, ceea ce explică încântarea … Continuă să citești „TEMA VIEȚII” LA HORIA-ROMAN PATAPIEVICI
Există autori care se afirmă cu dificultate pentru că activitatea lor a început cu întîrziere ori pentru că au o condiție domiciliară ingrată, ori din ambele pricini. Un caz: Ștefan Ion Ghilimescu (născut în 1947). D-sa este unul din puținii autori ai epocii noastre în scrisul cărora se pare că n-a descins nici o umbră … Continuă să citești În culisele literaturii
Poet reprezentativ al generaţiei sale, afirmată în literatura română în anii ’70 (debutând în 1975 cu Ochiul al treilea), Nicolae Dabija tinde în anii din urmă către polivalenţa creatoare, cultivând la acelaşi nivel valoric eseul, istoria literară şi publicistica. Profilul de scriitor multivalent este consolidat printr-un roman de excepţie publicat în 2009 la Editura Princeps … Continuă să citești ISTORIE TRAGICĂ ȘI DRAGOSTE ABSOLUTĂ
Împrumut sintagma din epilogul semnat de Ion Mureșan la cartea de convorbiri cu Alexandru Vlad tocmai publicată de Daniel Moșoiu. Nu doar un scriitor plecat dintre noi e o absență vorbitoare (grație cărților care i se editează ori reeditează – Editura Charmides a lansat de curând o serie de autor Alexandru Vlad), ci orice scriitor … Continuă să citești Alexandru Vlad, „o absență vorbitoare”
Dacă venerabilul scriitor Gheorghe Grigurcu ar fi avut pagină de Facebook, probabil că masivul său jurnal, ajuns, iată, la cel de-al treilea tom de peste 500 de pagini, nu ar fi văzut niciodată lumina tiparului. Prin dimensiunile relativ reduse ale însemnărilor, libertatea surselor de inspirație și aparenta lor tematică aleatorie în raport cu vreo presupusă … Continuă să citești DOCTOR ÎN SOLITUDINE
Alături de alți scriitori, precum Haruki Murakami, Hiromi Kawakami, Banana Yoshimoto sau Natsuo Kirino, reprezentând noua generație a literaturii nipone, Yōko Ogawa continuă, pe de o parte, strălucita linie a prozei de atmosferă (situată, în mare măsură, în descendența lui Yasunari Kawabata), dar și pe cea a narațiunii apropiate de ritmurile și tehnicile modernității occidentale, … Continuă să citești Yōko Ogawa. Muzică și singurătate
Recentul volum de versuri al Simonei-Grazia Dima, Pisica de lemn pictat, adaugă nuanțe noi profilului poetic al autoarei, în aceeași măsură în care continuă și aprofundează nuclee tematice din cărțile precedente: Ecuație liniștită (1985), Diminețile gândului (1989), Scara lui Iacob (1995), Noaptea romană (1997), Focul matematic (1997), Confesor de tigri (1998), Ultimul etrusc (2002), Călătorii … Continuă să citești Sensibilități reflexive
O lege fundamentală (dar nu mai puțin tristă) a acestor vremuri ce se destramă din ce în ce mai iute, parcă s-ar grăbi să se scufunde mai repede în neant, este că amintirea durează foarte puțin. Memoria își îngustează capilarele, blocând circulația materiei existențiale, până la stadiul în care abia dacă ajung să treacă prin … Continuă să citești TUDOR JEBELEANU – ÎNTRE UITĂRI ȘI UITĂTURI
Una dintre regulile genului amintit în titlu consemnează pedepsirea ucigașilor aflați cu simbrie în slujba unor angajatori fără scrupule. În cazul filmului cineastului francez, produs și de Cristian Mungiu, personajele, cât de cât pozitive, supraviețuiesc unor situații bine asezonate cu violență, suspans, nu totdeauna bine construit, dar până la urmă, justificabil de evoluția narațiunii. The … Continuă să citești Un western atipic – „Frații Sisters”, semnat de Jacques Audiard