Ienăchiţă Văcărescu (1740-1797) a fost un om politic, filolog, poet și istoric român din Țara Românească, aparținător al unei vechi familii. Este considerat precursor al limbii române culte, pe care a folosit-o atât în lucrările sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris. Erudit și poliglot, Ienăchiță Văcărescu știa: slava veche, … Continuă să citești SUBTILE MĂRTURII OTHOMANICEŞTI
Cum este sã împarți cu bunicul aceeași cruce Cum este sã împarți cu bunicul aceeași cruce sã vã atingeți din greșealã frunțile sã vã prindeți de mâini sã vã cãlcați pe picioare sã vã prãvãliți unul peste altul ca într-un tramvai deraiat sã faceți duș sã vã albiți reciproc oasele sã vã smulgeți firele de … Continuă să citești poeme
DIALOG NETERMINAT –De-o vreme, nu-i casă de pe stradă să n-aibă ghinion, zise Grigore Z., după ce bău o gură de vin şi-şi supse buzele de lichidul rămas pe ele. – Furtuna de alaltăieri a smuls aproape tot acoperișul de la casa Ilincăi, spuse Veniamin D., ca o încuviințare a spuselor prietenului său. – Vaca … Continuă să citești Proze
Anul acesta se împlinesc trei decenii de când în Republica Moldova a fost votată Legea despre limbă și alfabet, altfel spus, de când limba română, numită pe atunci „moldovenească”, a fost ridicată la același nivel cu limba rusă. În pofida unei opoziții feroce din partea populației rusofone, a rezistenței regimului comunist de atunci, s-a reușit … Continuă să citești O dezbatere lingvistică pe Internet
Casa înaltă, cu larg fronton triunghiular, sprijinit pe dalbe coloane de templu elen nu purta încă nicio inscripție comemorativă, dar mai păstra, parcă, ceva din alura statuar aristocratică a doamnei Magnolia Eudoxiu Popescu, din vremurile sale de glorie, când, în lungi rochii albe din voal dantelat și în eterice aurore bizantine înrămate-n uimirile mele, ieșea … Continuă să citești DRUMUL ASCUNS
Uneori, soarta este cu unii oameni prea aspră. În schimb, cu alţii, prea concesivă. E o axiomă pe cât de adevărată, pe atât de dureroasă, căreia n-avem cum a-i găsi pricină. Însă tot ea, ursita, trebuie să recunoaştem că lucrează compensatoriu. Când şi când, se mai târguieşte şi pune de la ea la cântarul vieţii … Continuă să citești TANGENT LA ETERNITATE. Vivi Anghel (1956-2000)
A fost „buzduganul” generației noastre, cel care, prin tot ceea ce a făcut și a scris, a dat de știre că e pe cale să se nască o nouă paradigmă literară. N-aș putea să bag mâna în foc că a fost „părintele” textualismului românesc, dar principalul lui promotor Gheorghe Iova a fost. Începând cu acea … Continuă să citești IOVA ÎN CENACLUL DIN CER
Premiul Vieții Românești la Festivalul Tudor Arghezi, Tg. Jiu, ediția XXXIX Cântec rusesc Pe gheața tundrei am țipat întâi, Și nici acolo nu eram acasă, Cântam țipând, nu mă vedeau frumoasă, Mi-au pus pe gură piele de omidă, M-au îmbrăcat în muguri și licheni, M-au încălzit la sân de baracudă, Să tac, să dorm, Să nu … Continuă să citești Premiul VR la Festivalul „Tudor Arghezi”- poeme de Teodora Cristina Ciobanu
Motto „Am deschis poezia de fosfor/ aici dospește sufletul nostru” George V. Precup este unul dintre cei mai pregnanți poeți de azi, aparținând generației 60-70. Discret, publicând puțin în presă și arar câte un volum, are calitatea de a gândi direct în imagini, torențiale. Cel puțin de la Dolor sau jupuind îndoiala, trecând prin excelentul … Continuă să citești MODULĂRI…
Există victime nu doar în rîndul oamenilor, ci și în cel al cărților. Este cazul celei pe care ne-o prezintă acum Vladimir Udrescu. După ce, în 1971, cenzura i-a stopat apariția unui volum de versuri care figura în planul ferm al Editurii Cartea Românească, tentativa de-a edita un nou manuscris la aceeași casă editorială, în … Continuă să citești Carte-victimă
Când păpădiile înfloresc de-a lungul drumului spre casă, îl aud din nou, sub presiuni nostalgice, pe Ion Mircea (Bruno) recitându-și hipnotic poemele tinere, dar și, mai nou, confesiunea lui Petru Poantă din Efectul Echinox: „În tinerețea noastră captivă, dar și mirobolantă, exaltam de încântare împreună cu Adrian Popescu, Dinu Flămând și Ion Mircea recitind, cu … Continuă să citești „Golurile dintre lumi”
Maeștrii sociologiei literaturii spun că orice autor are în minte, atunci când își scrie textele, conștient sau intuitiv, un cititor ideal căruia i se adresează. Ceva mai tehnic, Robert Escarpit acorda instanței critice rolul de mediator între un emițător (autorul unui text literar) și destinatarul său (cititorii), într-un act de comunicare activ în ambele sensuri … Continuă să citești COMPANION ÎN LUMEA CĂRȚILOR
„Munca mea constă în a scrie până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa. Eu nu fac romane, nu spun povești, nu pretind să distrez pe cineva, nici să fiu amuzant, nici să fiu interesant; vreau numai ca pietrele să devină mai ușoare ca apa”, spunea António Lobo Antunes în anul 2016. Nu va … Continuă să citești Antonio Lobo Antunes. „Pietre, oameni, amintiri”
La Sud stau cei arși de soare, de vânturi și de răgaz. De preget. De șovăială. De tihnă. De amânare. Acolo, își are sălașul oligarhia contemplației tolănite. Nobilimea dogorită de răsuflarea lui Dyonisos. Aristocrația kiefului de unde începe Isarlîkul. Numai acolo se dau cursuri gratuite de ataraxie pe înțelesul tuturor și pricepută de fiecare în … Continuă să citești O COBORÂRE LA SUD
Primul lungmetraj din România filmat cu smartphone-ul a fost lansat în seara de sâmbătă, 6 iulie, la Plaja de Carte din Vama Veche în prezența echipei de actori. Această știre lansată de un cotidian (azi mai credibil decât ieri), atestă mai degrabă noutatea înregistrării imaginii pe un produs departe de a face parte din panoplia … Continuă să citești Ce se mai întâmplă cu arta cu numărul 7?
Stagiunea s-a încheiat, premierele s-au rărit sau au dispărut cu totul, rămânând numai proiectele anunțate sau cele doar bănuite pentru la toamnă. Dar, așa cum memoria ar persista, conform afirmației ironice a lui Dalí în legătură cu celebrul tablou Ceasurile moi, cărțile rămân. Mai ales atunci când ele sunt ieșite din comunul acestui obiect cu … Continuă să citești TEATRUL: DE UNDE? ÎNCOTRO?
Centrul de cultură George Apostu este pentru a treia oară gazda unei rezidenţe internaţionale de sculptură în lemn, intitulată Albastru, ediţie desfăşurată între 1 şi 26 iulie, când a avut loc şi expoziţia de prezentare a lucrărilor celor trei participanţi. Artiştii rezidenţi selecţionaţi pentru această ultimă ediţie sunt: Nicolae Fleissig (Franţa), Marko Vuksa (Serbia) şi … Continuă să citești Rezidenţa de ALBASTRU
A defini atitudinile literare ale unui scriitor înseamnă a-i preciza poziția în raport cu materia literară, reală ori fictivă, și în raport cu sistemul de norme ale creației literare existente în epoca în care acesta a publicat/creat. Chiar și la o sumară trecere în revistă a volumului Auguralia, Editura Cartea românească, 1972, a poetului Grigore … Continuă să citești Atitudini poetice
Ne bazăm pe o axiomă. Dacă se spune că orice artist își construiește exact lumea pe care o visează (și pe care o merită, la urma urmelor!), atunci avem sentimentul că nu vom greși cu nimic afirmând apăsat că universul imaginat de DAIANA SAVOPOL (cu argumente extrem de adecvate și de priincioase) este aidoma ei. … Continuă să citești E rost de Eros
Glasuri din bolgie, de Sorin Lavric, col. Istoria mentalităților, Ideea Europeană, București, 2018, 256 p. Suferința și înduhovnicirea prin durere/umilință dau valoare paginilor scrise, scrise de oricine aproape, consideră Sorin Lavric, în măsură incomparabil mai mare decât talentul/iscusința unor scriitori care au avut o viață căldicică, fără a fi însă obligați să treacă prin experiența-limită … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 27-28/2019 Din 21 iunie. În suplimentul revistei „După 30 de ani”, interviu cu Dan Cristea (luat de Cristian Pătrășconiu): Nu am o privire triumfalistă asupra literaturii din ultimele decenii, pentru că nu ar fi conform adevărului… Țin să subliniez ceva în mod apăsat: literatura, desigur, este o chestiune de talent, dar mai este … Continuă să citești Revista revistelor
zeița rătăcirii cu pași de felină peste a noastre capete ea trece ușure precum zefirul în zorii dimineții sau briza blîndă a mării în apus nici nu pricepem cum se strecoară piaza rea în mintea și inimile noastre e prea tîrziu cînd ne trezim din aste patimi de care nici o vină n-au cereștii cît … Continuă să citești * * *
Unele manuale, aud, înlocuiesc ideea de literatură cu aceea de comunicare. E o greșală numai pe jumătate, pentru că, într-adevăr, literatura comunică ceva. Comunică o emoție, chiar un adevăr, dar într-un cod care nu e deloc specific comunicării așa cum este aceasta înțeleasă de obicei. Comunicarea e, mai degrabă, apanajul presei și al politicienilor, acolo … Continuă să citești Literatură vs comunicare
Roland Barthes regreta în S/Z asimilarea textului clasic cu opera «deschisă», cerând mai degrabă a se respecta natura pluralităţii sale, pluralitate limitată. «A interpreta un text nu înseamnă a-i da un sens (mai mult sau mai puţin determinat, mai mult sau mai puţin liber); înseamnă, dimpotrivă, a aprecia din câte pluralităţi e făurit.» Pe de … Continuă să citești ECOUL TIMPULUI