Pentru cei pasionați de trecutul literar al Siciliei, este bine cunoscut faptul că, între anii 1920-1923, David Herbert Lawrence a ales să locuiască, cu precădere din cauza fragilității sănătății sale, în Taormina, celebra stațiune de pe coasta siciliană de la Marea Ionică, aflată chiar la poalele vulcanului Etna. Casa pe care a închiriat-o de la … Continuă să citești Fantomaticul domn D.H.
Eliade și brăilenii (Studiu de geografie culturală), de Valentin Popa, Muzeul Brăilei „Carol I”, Editura Istros, Brăila, 2018, 320 p. Dincolo de încă sensibilul subiect ce ține de implicarea discipolilor lui Nae Ionescu în militantismul politic specific perioadei interbelice, în tabăra naționalistă, să ne oprim la capitolul Atitudinea lui Mircea Eliade față de ezoterism. În … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 43 / 2019 Din 4 octombrie. Nicolae Manolescu, „60 de ani de poezie 1948 – 2018”: Ideea de generație literară, susținută inițial de Albert Thibaudet în Istoria literaturii franceze din 1937, presupunea că intervalul între două generații este de 30 de ani. Cercetări ulterioare (între care, la noi, un studiu al Mioarei Apolzan) … Continuă să citești Revista revistelor
Ilias Martzoukos pe strada Korais colț cu Stadiou Am pornit la drum și-ncet sosesc prin ploaie-s leoarcă, nu zăbovesc. Privite azi, chipurile din fotografiile apărute în ziarele epocii amintesc de portretele unei familii numeroase. Remarci numaidecât nenumărate trăsături comune la acești oameni care nu au absolut nicio legătură între ei, asemănătoare celor pe care bărbații … Continuă să citești Două proze
Programul – dacă o fi existând unul – de infantilizare a oamenilor, inițiat, deliberat, de comunism pentru a-și putea struni mai bine așa-zișii cetățeni, de fapt supuși (mai rău decât cei austrieci, din expresia faimoasă altădată), acest program continuă și în liberele democrații care se zbenguie pe suprafața periclitată a globului nostru. Nu mai sunt … Continuă să citești MODA TÂMPEȘTE
Vorbim mereu, aproape trâmbițat despre ceea ce știm din ce în ce mai puțin, dar susținem cu convingerea și tenacitatea celui neștiutor, dar îndrăzneț. Regizori și critici, scenografi și, câteodată, chiar actori intelectualizați se revendică cu seninătate impertinentă ca discipoli și continuatori ai marilor reformatori ai teatrului vital. Uită intenționat, din suficiență, sensul unei filiații … Continuă să citești Mărturisindu-l pe Antonin Artaud
Relativ recent, Doamna Monica Pillat a publicat, împreună cu Vasile Bănescu, o foarte interesantă – și delicată – carte (în dialog) despre „Imaginația speranței”. Ulterior lecturii (plină de încântare) a acestui volum am avut câteva schimburi de mesaje cu distinsa doamnă. Într-unul dintre ele era vorba despre Iuda și despre imaginea sa, astăzi. Acesta a … Continuă să citești MONICA PILLAT: IUDA – DE IERI ȘI DE ASTĂZI
…Cum am mai spus, la început a fost jurnalul, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal. Ion D. Sîrbu se îmbarcase, de această dată fără speranță, pe… Arca Bunei Speranțe. Era în după-amiaza zilei de 17 septembrie 1989. Mă aflam în sala mare a Teatrului Național din Craiova, în așteptarea gongului care să dea semnalul premierei spectacolului … Continuă să citești UN REVERS AL MEDALIEI – ANECDOTICUL ION D. SÎRBU
Trebuie să admit că pare stranie asocierea între fundamentalism și literatură. În vreme ce fundamentalismul, de orice fel ar fi el, se caracterizează prin închidere și obtuzitate, prin refuzul alternativei și sacralizarea dogmei, literatura, dimpotrivă, pornește de la premisele deschiderii, de la ideea că lumea ideilor și a poveștilor e o realitate fluidă ce se … Continuă să citești Fundamentalismul textual
Și noi am fost tineri și am hrănit zeii cu ambrozie, din spatele zăbrelelor am zugrăvit toate gările în cinstea lor, am orchestrat mitinguri în săli de așteptare. Peste normă, desenam o săgeată pe fiecare locomotivă, să șuiere prin stații numele noastre când se vor desigila zăbrelele. Seara ne odihneam capetele lângă geamurile vagoanelor, visam … Continuă să citești Poeme
În teoria comunicării, Jakobson [1964: 83 ș.u.] dezvoltă triada emițător – mesaj – receptor, stabilită de K. Bühler, insistând asupra funcției poetice, fără a intra în amănunte privind emițătorul și receptorul. Ar fi de observat că, în cazul comunicării literare, fiecare din cele două instanțe, implicate direct în actul comunicațional, pot fi discutate din dublă … Continuă să citești BLOCAJUL EMIȚĂTORULUI ÎN FIVE O’CLOCK ȘI ART. 214
Prin opere de artă veritabile ne referim desigur la acele oferte epice, poetice, dramaturgice, plastice, muzicale etc. ce reunesc eleganța, emoția și originalitatea formală, cu mesaje contenutiste ce asigură calitatea de unicat și inedit. Produse artistice din toate timpurile au fost omologate ca patrimoniu al umanității tocmai datorită caracterului lor de unicat și inedit ce … Continuă să citești POEZIA ÎN CĂUTAREA DIVINITĂȚII PIERDUTE
O paternitate prezumtivă a Eclesiastului ar fi trimis mai întâi către împăratul Solomon dacă alte opinii nu ar fi trimis la un autor necunoscut care ar fi redactat textul la câteva sute de ani după moartea împăratului israelian. Mulți exegeți ai Vechiului Testament însă au continuat să-i atribuie în mod convențional textul înțeleptului Solomon. Așadar, … Continuă să citești Eclesiastul și alegoria vidului existențial
Punctul neclintit al lumii în mișcare T.S. Eliot „La Jung, femininul personifică un aspect al inconștientului numit anima, afirmă profesorul Constandache. Pentru psihologul și psihiatrul elvețian, Anima este personificarea tuturor tendințelor psihologice feminine ale sufletului bărbatului, ca de pildă sentimentele și stările vagi, intuițiile pozitive, sensibilitatea la irațional, capacitatea de a iubi, sentimentul naturii și, … Continuă să citești IUBIREA DOCTORULUI EMIL – fals eseu prozastic despre iubire –
Veronica Micle: Numele unei năframe. Veronica, în limba ebraică, e numele unei năframe, pe care o femeie miloasă a pus-o pe faţa obosită şi chinuită a lui Iisus Hristos, în drumul spre Golgota. Pe năframă s-a imprimat imediat chipul Mîntuitorului. Aşa mi se pare că s-a întîmplat şi cu numele poetei: el pare înmiresmat de … Continuă să citești VERONICA – Floare tristă a poeziei române
Se întinde ca un vătaf doamna care ne citește de pe listă. cu umerii spre pământ așteptăm cu dragoste către expiratele de la moluri. ce este aruncat de alții este numai bun pentru noi. cei care mai suntem în viață un fel de moarte în reluare ne bucurăm de abțibildul cu reducere de 50 la … Continuă să citești poeme
Este 5 dimineața, travaliul a început de-aseară și pare că nu se mai termină; întâi a secerat-o durerea la 20 de minute, apoi la 10, acum o încearcă la fiecare minut, nu mai are putere nici să țipe, nici să se plimbe, așa cum o sfătuiește asistenta. Măcar de-ar fi vrut să-i facă o injecție, … Continuă să citești TRAVALIU
Poetul-cel-cu-cartea-în-mână-născut, Emilian Galaicu-Păun e într-o permanentă polemică & concurenţă cu literatura lumii, dar şi cu sine însuşi. Astfel, modernitatea sa, poet al căutărilor şi al experimentului perpetuu, este structural-organică, nu conjuncturală. O antologie de autor din 2015, intitulată Arme grăitoare, îi încheia epoca poemelor „late”, cu versuri atât de lungi („cât ţărmul românesc al Mării … Continuă să citești IDILE POSTMODERNE & ELEGII SCRISE PE ȚINTIRIMUL SATULUI MONDIAL
După șase ani de la apariția primul său roman, Cântecul mării (Cartier, 2012), bine primit de critică, Oleg Serebrian revine cu o nouă carte de ficțiune și nu știm dacă uimirea legată de noul său roman nu e mai mare decât surpriza debutului în proză al unui istoric și specialist în geopolitică – domeniul care … Continuă să citești „Woldemar” sau descoperirea lumii
N-are oare critica într-un fel rolul unei creații epice izvorîte din conștiința autorului său, o substituție a expresiei subiective printr-un imaginar dat de obiectul comentariilor? Volumul de proză al criticului Constantin Trandafir la care ne referim acum, care, conform explicației d-sale, „încearcă să creeze o lume din combinația realității cu ficțiunea, din banalități și profunzimi, … Continuă să citești Realmente un Infern
S-a întâmplat să asist debutul editorial al lui Ilie Rad cu Peregrin prin Europa. File de jurnal: Viena, Praga, Varşovia, Budapesta (1998), carte apărută în colecția Akademos îngrijită de mine la Editura Didactică și Pedagogică. I-am remarcat de la început pasiunea de arhivar implicat, adică de intelectual dornic să parcurgă evenimente culturale prin intermediul marilor … Continuă să citești Peregrin prin țări și cărți
În general, dispariția unui scriitor este urmată de o intrare a operei acestuia într-un con de umbră pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă. Situație valabilă inclusiv pentru cei care, aproape până în ultima clipă, erau prezențe active în spațiul public, se bucurau de multă popularitate în mass-media. Să nu-i amintesc decât pe Octavian … Continuă să citești ÎN CĂUTAREA LUI BRÂNCUȘI
„Casa este corpul vostru mai mare./ Ea creşte în miezul zilei/ şi doarme în tăcerea nopţii./ Şi nu-i lipsită de vise.” Sunt versurile lui Khalil Gibran, folosite ca foarte inspirat epigraf al cărţii semnate de Olga Tokarczuk, Casă de zi, casă de noapte (1998). Casa, spaţiul unde locuiesc oamenii, reprezintă – iar acest lucru este … Continuă să citești Între vise și oglinzi. Olga Tokarczuk & Szczepan Twardoch
Prolificul poet teleormănean Florea Burtan se înfățișează cititorilor cu un nou volum, premiat de Filiala București – Poezie. La o lectură grăbită, autorul ar putea fi caracterizat drept un neoromantic atent la canoanele versificației și ale rimei, întârziat – prin viziunea candidă, pigmentată de subtile irizări și reminiscențe din imemorialul folcloric – într-o lume demitizată, … Continuă să citești Veghea luminoasă a iubirii